Şeful IICCMER, avertisment sumbru: Georgescu ştie exact ce face / Mai e puţin până cuvintele pot deveni gloanţe

Mai e puţin până cuvintele pot deveni gloanţe, avertizează preşedintele executiv al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în condiţiile în care tot mai mulţi jurnalişti, influenceri, politicieni sunt ţinta unor ameninţări şi mesaje pline de ură din partea fanilor radicalizaţi ai lui Călin Georgescu.

În ultima perioadă, tot mai mulţi jurnalişti şi influenceri care au scris despre imixtiunea rusă în alegerile din România şi despre simpatiile pro-ruse ale lui Călin Georgescu, despre legăturile acestuia cu foşti securişti şi nomenclaturişti s-au trezit cu mesageria privată plină de mesaje de ură, ameninţări, jigniri. Iar violenţa verbală escaladează tot mai mult. Ieri, Defapt.ro publica un articol despre mesajul unui fan Georgescu care îl ameninţa pe TitTok pe Bolojan că o să îi dea familia cu capul de bordură.

Intervievat de Epoch Times pe acest subiect, Şandru a reamintit de anii '30 - marcaţi de ascensiunea fascismului care a exacerbat şi exploatat fricile sociale prin discursuri ale urii, de anii '90 - când gospodine şi pensionari îi asumuţeau pe mineri contra studenţilor demonizaţi de Ion Iliescu, şi a făcut o paralelă cu discursurile unor "personaje toxice, precum Călin Georgescu, Diana Şoşoacă, George Simion şi alţii ca ei".

"Cred că instituţiile statului ar trebui să-şi facă datoria când apar astfel de incitări pentru că avem o strategie la nivel guvernamental care să impună civilitate şi respectarea legii", opinează şeful IICCMER.

Redăm principalele declaraţii ale lui Daniel Şandru:

Reporter: Cum vedeţi ura acesta din societate? Citisem în dimineaţa aceasta un articol semnat de Mircea Marian despre un fan de-al lui Georgescu care posta pe TikTok „Băi, Bolojane, vă iau familia şi o dau, uite aşa, cu capul de bordură!”. Postarea respectivului lui a avut zeci de mii de like-uri. Nu e un caz izolat, adică nu există jurnalist sau influencer să nu fi scris despre interferenţa rusă în alegeri, despre Călin Georgescu şi să nu se pomenească cu nenumărate mesaje de ameninţare şi de ură. Mie, personal, îmi aminteşte de momentul iunie 1990 când gospodine şi pensionari asmuţeau pe mineri contra studenţilor. Dumneavoastră cum o vedeţi?

Daniel Şandru: Eu cunosc foarte bine situaţia asta, am văzut şi eu videoclipul despre care vorbiţi, eu însumi am primit pe mesageria privată numeroase ameninţări după poziţionarea pe care IICCEMER-ul a avut-o şi pe care eu am prezentat-o în 6 decembrie 2024, dar eu cred că instituţiile statului ar trebui să-şi facă datoria când apar astfel de incitări pentru că avem o strategie la nivel guvernamental care să impună civilitate şi respectarea legii.

Pe de altă parte, e adevărat, mi-aduc aminte perfect ce a fost în anii '90, deşi aveam doar 15-16 ani şi exista o singură televiziune care lucra în beneficiul celor care tocmai preluaseră puterea şi, de asemenea, am şi cunoştinţele istorice cu privire la discursul instigator la ură care a proliferat înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în toată Europa Occidentală, inclusiv în România, discurs care a fost sprijinit de mare parte a societăţii.

Aşa încât sunt constituite, cred, din nou astăzi toate condiţiile care ne arată că mai e puţin până când, ca să citez, cuvintele pot deveni gloanţe, ceea ce e foarte periculos. Eu cred că dacă avem o aşezare instituţională serioasă a statului român, în sensul unui stat care respectă Constituţia şi legile ţării şi îi aduce în faţa justiţiei pe cei care încalcă această legislaţie, există şanse să prezervăm democraţia. Care, aşa cum ştim de la Winston Churchill, e cel mai prost regim de guvernare, cu excepţia tuturor celorlalte.

Ura aceasta sigur că e instrumentalizată, discursul şi din anii '30, şi din anii '90, şi cel pe care îl proferează personaje toxice, precum Călin Georgescu, Diana Şoşoacă, George Simion şi alţii ca ei, e un proces retoric bazat pe specularea fricilor, temerilor, care la rândul lor sunt bazate pe ignoranţă, pe lipsă de educaţie, deşi ştiu că între susţinătorii lui Călin Georgescu, bunăoară, există şi foarte multă lume care a trecut prin şcoli ceva mai înalte. Acolo este absolut inimaginabil pentru mine cum pot să crediteze un astfel de discurs. Vedeţi, răul politic în România, şi putem face analiza asta plecând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când practic începe construcţia statului naţional român, în sensul său modern, există mereu şi este în orice societate, nu doar în cea românească.

Dar în momente de criză, el trece din starea recesivă într-o stare dominantă. Este exact ceea ce ni se întâmplă acum şi ceea ce fac aceste doamne şi aceşti domni, nu arată decât că ei sunt perfect conştienţi de ceea ce fac, ceea ce demonstrează că sunt pe deplini responsabili.

Reporter: Deci credeţi că Georgescu ştie exact care este efectul discursurilor lui şi credeţi că intenţionat urmăreşte creşterea dezbinării în societate?

Şandru: Sunt convins că Călin Georgescu ştie foarte bine că ceea ce face, sigur îi aduce susţinere, dar pe de altă parte că distruge un tip de societate în care el însuşi nu crede şi nu se regăseşte.

Sigur că tipul ăsta de discurs instrumentalizat politic, sau care instrumentalizează fricile şi temerilele existente în societate, nu e nici nou, spuneam, şi nu e unul care să fie identificat doar în spaţiul politic şi public românesc. Îl vedem în mai multe societăţi occidentale, îl recunoaştem aşa cum a existat în istoria ultimei sute de ani, încât e greu de imaginat că un om precum Călin Georgescu sau alţii asemenea lui nu ar urmări în manieră intenţionată să manipuleze conştiinţa publică, să spunem aşa, şi să încerce să o modeleze astfel încât să aibă succes electoral.

Practic ceea ce se întâmplă astăzi în România, dar se întâmplă şi, nu ştiu, în Germania, în Statele Unite ale Americii, pe un fond electoral, ne arată că în continuare marele complexe mitologice despre care vorbea bunoară Raoul Girardet sunt utilizate şi funcţionează la nivelul psihologiei maselor.