Şeful Asociaţiei Procurorilor: "Noi răspundem pentru multe. Pentru femeile violate la 2-3 zile după eliberarea deţinuţilor cine răspunde?"

Mii de judecători şi procurori au semnat pentru retragerea proiectului de modificare a Legilor Justiţiei. Unii dintre magistraţi fac chiar mai mult de atât: iau poziţie public şi încearcă să informeze opinia publică asupra pericolelor ce pasc Justiţia, fără să se lase intimidaţi de faptul că cei ce au criticat controversatele modificări ale Codurilor Penale şi legilor Justiţiei au fost înfieraţi virulent de politic şi parte din presă, sau chiar reclamaţi Inspecţiei Judiciare.

Unul dintre magistraţii dispuşi să facă pasul în faţă este Bogdan Gabor, preşedintele Asociaţiei Procurorilor din România şi fost vicepreşedinte al CSM, care, recent, a intrat în dialog cu societatea civilă, în calitate de invitat al grupului Rezistenţa (grup coagulat odată cu protesele anti-OUG13) la ultima emisiune Rezistenţa 360.

Intervievat ulterior de Epoch Times, Gabor a avertizat că societatea românească se află într-un moment dificil şi şi-a exprimat opiniile pe tema atacurilor la adresa magistraţilor, a pericolelor ce planează asupra justiţiei etc.

Vă invităm să urmăriţi interviul:

Reporter: Ce v-a făcut să onoraţi invitaţia lansată de Rezistenţa?

Bogdan Gabor: Cred că ne aflăm într-un moment foarte dificil pentru societatea românească, moment în care se pune presiune foarte mare pe justiţie şi pe independenţa sistemului judiciar, motiv pentru care, deşi eu personal am preferat mult timp să nu mă exprim public, am ales acum să mă exprim şi să spun ceea ce cred eu că trebuie spus în legătură cu aceste legi ale Justiţiei, astfel încât cetăţenii României să fie cât mai bine informaţi cu privire la ce se întâmplă în zilele astea în societatea românească.

R: Recent, dl Tăriceanu a reclamat-o pe dna Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi, Inspecţiei Judiciare cu privire la opiniile exprimate pe tema modificărilor Legilor Justiţiei. Potrivit şefului Senatului, dna Tarcea a adoptat "o atitudine politică şi a exercitat presiuni asupra membrilor Parlamentului pentru a-i timora cu ameninţarea voalată că ar putea să intre într-un malaxor procedural prin metode de represiune penală a căror eficienţă a fost deja verificată''. Aş vrea să vă întreb dacă în acest context v-aţi gândit că ar putea urma consecinţe după prezenţa dvs. la Rezistenţa TV.

B.G.: Nu, nu am avut temeri şi nu voi avea temeri. Este obligaţia noastră ca magistraţi să ne exprimăm punctul de vedere cu privire la nişte legi care privesc, cred, întreaga ţară. Faptul că ne exprimăm nişte puncte de vedere nu înseamnă că facem o presiune pe cineva. Parlamentul are toată independenţa...chiar poate să nu ne asculte, dacă nu ne ascultă, e treaba lor.

Dar apropo de sesizarea IJ, mie mi se pare un atac la adresa preşedintelui ÎCCJ. Preşedintele ÎCCJ e membru de drept al CSM. CSM era investit cu exprimarea unui aviz, acel aviz este obligatoriu în a fi dat. Sigur, e consultativ, dar el trebuia dat. Ce a făcut preşedintele ÎCCJ - şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la un proiect legislativ ce urma să fie avizat. E foarte corect cum a procedat preşedintele ÎCCJ, cel puţin acesta a fost punctul meu de vedere.

R: Credeţi că demersul dlui Tăriceanu de a o reclama pe dna Tarcea Inspecţiei Judiciare este de natură să îi intimideze pe magistraţi?

B.G: Dreptul la petiţionare e respectat de Constituţie, aşa că vom respecta dreptul la petiţionare.

R: Totuşi, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, afirma recent, vorbind despre modificările Legilor Justiţiei, că magistraţii nu pot spune "nu sunt de acord" unui proiect de lege dacă acesta răspunde standardelor europene, asigură independenţa Justiţiei, răspunde exigenţelor contituţionale. Cum comentaţi?

B.G.: Cred că se încearcă o manipulare a unui punct de vedere pe care l-au exprimat magistraţii. Încă o dată: sunt anumite legi în adoptarea cărora este obligatorie solicitarea unui aviz, unul consultativ. Politicienii pot să ţină sau nu cont de acel aviz. Magistraţii, în momentul în care au fost întrebaţi, şi-au exprimat un punct de vedere cu privire la un aviz, ei aveau obligaţia să se pronunţe. Faptul că s-au pronunţat cu privire la un proiect legislativ asta nu înseamnă că acel proiect legislativ este blocat în vreun fel, asta nu înseamnă că se opun magistraţii adoptării unui act normativ, asta înseamnă doar faptul că magistraţii au atras atenţia cu privire la consecinţele unor eventuale adoptări ale unor legi.

La fel cum magistraţii, CSM, atunci când au fost adoptate noile coduri penale, civile, de procedură penală/civilă, au ridicat problema neconstituţionalităţii unor texte de lege. Ei bine, nu s-au luat în considerare acele semnale trase de către magistraţi. Am ajuns la acest moment la faza că trebuie modificată a 3-a, a 4-a oară noul Cod de Procedură Penală, pus în acord cu deciziile Curţii Constituţionale care a constatat ceea ce spuneau magistraţii înainte.

Eu vă întreb: a fost bine că ne-am exprimat? A fost foarte bine că ne-am exprimat. Ne-a ascultat cineva? Nu ne-a ascultat. E bine acum că suntem într-o impredictibilitate legislativă permanentă? Nu e bine. Este bine faptul că avem legislaţie pe care nimeni – nici noi – nu mai ştie cum să o interpreteze? Astăzi judecăm într-un fel, mâine judecăm altfel...

O democraţie consolidată presupune responsabilitatea tuturor puterilor. O altă manipulare: se tot spune în spaţiul public că magistraţii nu răspund. Magistraţii răspund din foarte multe puncte de vedere, din punct de vedere penal, civil, material, disciplinar şi răspundem nu numai pentru activităţile desfăşurate în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, răspundem şi pentru comportamentul în afara acestora. Nu avem voie să participăm la o serie întreagă de manifestări, nu avem voie să ne spunem punctele de vedere cu privire la multe lucruri, trebuie să avem grijă să păstrăm demnitatea justiţiei, abaterile disciplinare la care suntem supuşi sunt de la A până la Z. Noi avem foarte multe obligaţii şi foarte multe restricţii şi trebuie să ne supunem unor numeroase interdicţii. Răspundem pentru foarte multe fapte. Eu vă întreb totuşi, cine va răspunde pentru fetele şi femeile violate la 2-3 zile după ce o serie întreagă de persoane au fost puse în libertate (după intrarea în vigoare a legii recursului compensatoriu n.r.)? Eu vă spun un singur lucru: magistraţii îşi vor face obligaţia să-i prindă din nou pe făptuitori sau pe cei care au comis asemenea fapte, dar până atunci rămâne o stare de fapt – nişte victime care poate că puteau să scape.

R: Revenind la ceea ce se întâmplă zilele acesta în societatea românească... Cum vor fi afectaţi cetăţenii de modificările Legilor Justiţiei, dacă acestea vor fi adoptate în forma promovată de PSD şi ALDE?

B.G: Dacă vor trece chiar în această formă şi nu vor fi luate în considerare observaţiile făcute de către CSM în acel aviz negativ, dacă nu vor fi luate în considerare opiniile specialiştilor în domeniu, atunci riscăm, într-adevăr, să fie adoptate nişte acte normative care creează premizele subordonării sistemului judiciar şi mai ales să se pună presiune pe activitatea procurorilor, iar ulterior, prin Inspecţia Judiciară, şi asupra activităţii judecătorilor.

Ca să fiu mai explicit, în momentul în care se va înfiinţa o direcţie specializată doar pentru infracţiuni comise de magistraţi, în condiţiile în care toată structura de conducere va fi selectată de ministrul Justiţiei, un om politic în final, astăzi este un om politic, mâine un alt om politic, atunci se vor crea premizele ca în anumite situaţii să se deschidă sau să se redeschidă nişte dosare.

Gândiţi-vă doar la simplul fapt că dacă înfiinţezi o direcţie, acelor persoane care lucrează în acea direcţie li se vor cere nişte rezultate. Asta însemnă că, în măsura în care direcţia respectivă va fi dotată cu poliţişti, e poliţie judiciară la fel ca la DNA, cu o întreagă structură tehnică, toţi magistraţii vor putea să fie, la un moment dat... să se facă presiune asupra lor prin acest instrument diabolic aş zice.

R: Credeţi că asistăm la un demers gen SIPA?

B.G.: Putem face o comparaţie cu SIPA, pentru că şi la acel moment dat s-a format o structură de informaţii care era specializată în urmărirea magistraţilor, şi în final, nici nu trebuie să fim supăraţi pe agenţii respectivi, pentru că lor li s-a dat o misiune, ei îşi făceau treaba. La fel se va întâmpla şi cu această direcţie, va trebui să îi supravegheze pe judecători şi pe procurori.

R: Au devenit judecătorii un pericol sau se iau măsuri de precauţie ca ei să nu creeze probleme în viitor?

B.G.: Cred că judecătorii şi procurorii au început să îşi facă treaba, şi pentru că au început să facă treaba au început să iasă la iveală o serie întreagă de probleme, sau o serie întreagă de reţele criminale care acţionau de la cel mai înalt nivel până la cele mai mici elemente ale vieţii sociale. Şi mă refer aici, de exemplu, la accesarea fondurilor europene. Păi mult timp nu s-au putut accesa fondurile europene pentru că erau adevărate reţele de corupţie şi numai anumite persoane câştigau şi reuşeau să acceseze fondurile europene.

Ei bine, în momentul în care DNA şi Parchetele au început să lucreze în aceste domeniu, încet, încet s-a demonstrat că erau persoane care făceau caietele de sarcini, după care numai anumite proiecte erau aprobate şi numai... până la vârful piramidei. Şi banii se împărţeau! Şi ne întrebăm de ce avem o rată atât de scăzută a accesării fondurilor europene. Pentru că numai anumite persoane aveau acces la acele fondurile europene. Şi lucrurile acesta au fost demonstrate şi au deranjat.

La fel s-a întâmplat în foarte multe domenii. Aseară dădeam un exemplu din domeniul rambursărilor de TVA. Erau anumite reţele în cadrul structurilor de administraţie financiară prin care, până la vârful nivelului, chiar până la nivel de şef al ANAF-ului se colectau bani din rambursări ilegale de TVA. Efectiv erau introduse facturi false la anumite societăţi comerciale, funcţionarul venea şi spunea că activităţile sunt de fapt reale, şeful confirma activitatea funcţionarului, până la nivelul cel mai înalt al ierarhiei! Se colectau nişte sume enorme de bani şi banii se împărţeau!

Culmea este că cel care lua cel mai puţin era cel care risca cel mai mult – agentul economic! Banii cei mai mulţi îi lua cel din vârful ierarhiei, şi lucrurile astea au fost demonstrate ceea ce a deranjat şi deranjează foarte multă lume şi deranjează în continuare. Probabil că ăsta este motivul pentru care la acest moment procurorii şi judecătorii au început să deranjeze.

R: Cum vedeţi sesizarea pe dosarul Belina depusă de şeful Senatului la CCR?

B.G: Dreptul la petiţionare îl are oricine. Acum vom vedea ce va statua Curtea, că din câte ştiu s-a amânat pronunţarea. Va trebui să aşteptăm totuşi ce va hotărî Curtea Constituţională şi motivarea hotărârii. Ceea ce vă pot spune este că magistraţii vor respecta decizia CCR, dar este un aspect cu privire la împrejurările emiterii unei ordonanţe.

Haideţi să vă dau câteva exemple din dreptul internaţional. Atunci când procurorii anti-mafie din Italia au cercetat emiterea unor acte normative care au fost emise ca urmare a coruperii prin dare de mită, sau prin alte facilităţi, a parlamentarilor, oare au acţionat constituţional acei magistraţi? Eu cred că da. Deci în ceea ce priveşte împrejurările, atâta timp cât sunt indiciile săvârşiţi unei infracţiuni de corupţie cu privire la emiterea unui act normativ avem obligaţia să ne sesizăm şi să facem cercetări pentru că dacă un parlamentar sau un ministru a luat sume de bani, sau alte bunuri pentru a emite un act normativ care poate să favorizeze pe cineva atunci cred că şi emiterea unor acte normative au anumite limite.

R: Dl. Tăriceanu vorbeşte foarte des despre încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Pe de altă parte, demersuri gen sesizarea pe Dosarul Belina, prin care şeful le-a cerut judecătorilor CCR, pe lângă constatarea unui conflict între Guvern şi DNA ”să statueze că, pe viitor, procurorii nu pot ancheta circumstanţele, împrejurările, oportunitatea şi legalitatea hotărârilor de Guvern” nu se încearcă limitarea prerogativelor procurorilor?

B. G: Iată în raportul MCV s-a arătat că mai sunt situaţii în care nu sunt respectate hotărârile judecătoreşti, mai ales în ceea ce priveşte declararea unor persoane ca fiind incompatibile. Iată că sunt nişte realităţi pe care le constată organisme independente.

Revenind la CCR, vă asigurăm că procurorii respectă hotărârile CCR şi nu anchetează oportunitatea emiterii unor acte normative, însă dacă sunt indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de corupţie în ceea ce priveşte emiterea respectivelor acte, respectiv dacă s-au luat, sau s-au dat şi s-au primit sume de bani pentru ca să fie dată o anumită hotărâre de guvern sau alt act normativ, procurorul are obligaţia profesională să facă verificări. Asta nu înseamnă că este afectată prezumţia de nevinovăţie, asta nu înseamnă că sunt afectate drepturile şi libertăţile persoanelor, asta nu înseamnă că sunt îngrădite garanţiile procesuale.

Verificările pe care le face procurorul, sau organul de cercetare penală, sunt dublate de garanţiile procesuale pe care le stipulează Constituţia şi Codul de Procedură Penală şi Codul Penal. Sunt verificări care se fac în conformitate cu dispoziţiile legale.

Eu vă spun următorul lucru: şi faţă de foarte mulţi judecători şi procurori se depun foarte multe plângeri penale. Vă asigur că în fiecare dosar în care se face o plângere împotriva lor se administrează acte de cercetare, se fac verificări. Şi de foarte multe ori se constată că nu este nimic. Asta înseamnă că se fac presiuni asupra judecătorilor sau procurorilor? Nu.

R: Deputatul PSD Cătălin Rădulescu afirma recent că împreună cu “un grup de foşti judecători foarte buni, foşti procurori de mare clasă şi profesori universitari de drept”, a găsit soluţia pentru numirea procurorilor şefi, să-i numească parlamentul, că-i tot al poporului. Cum vi se pare această propunere?

B. G: Sunt mai multe forme de numire a procurorilor... Iată, în Statele Unite, procurorii cu funcţii înalte de conducere sunt aleşi. Dar aceasta a încurcat sistemele de drept, a lua ceva din America, poate luăm ceva din Brazilia, ceva din Suedia şi încă ceva din Africa de Sud, şi să le punem toate împreună că sunt foarte bune pentru România, mi se pare o greşeală. Cred că trebuie să respectăm şi să mergem pe ceea ce este bun pentru noi. La acest moment, în sistemul de drept care funcţionează la noi de aproape 200 de ani, în sistemul de drept pe care societatea, România, l-a ales şi care funcţionează de 200 de ani – cu mici întreruperi în perioada comunistă, dar şi acolo nu s-a schimbat foarte mult, s-a mers în continuare pe instituţiile juridice existente. În alt sistem de drept, cel pe care îl avem, cel mai bine ar fi ca procurorul general să fie ales în mod similar cum este ales preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de secţia de procurori din care face parte ministrul de Justiţie şi care îşi poate exprima votul cu privire la alegerea procurorului general şi învestirea să se facă de şeful statului care potrivit Constituţiei este preşedintele României. Şeful statului este cel care investeşte cu autoritate toate celelalte nume. Şeful statului este cel care numeşte miniştri. Investeşte cu puterea statului. Deci ar fi o eroare cel puţin simbolică să elimini preşedintele din desemnarea acestor funcţii extrem de înalte, dar la fel ar fi o eroare să laşi selectarea acestor persoane de către politicieni. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, cine are putere este tentat să abuzeze de ea.

R: Cum vă explicaţi tot mai desele atacuri din presă la adresa magistraţilor şi în special la adresa şefei DNA? Şi nu numai în presă ci şi a politicienilor?

B.G.: Aceste atacuri, în special împotriva procurorilor, sunt constatate şi de către cele două rapoarte obiective, care au apărut în data de 15 noiembrie, respectiv raportul MCV şi raportul Comitetului Naţiunilor Unite pentru drepturile omului, care fac trimitere expres cu privire la aceste atacuri şi care afectează independenţa sistemului judiciar. Care este explicaţia? Explicaţia este aceea că procurorii îşi fac treaba în continuare aşa cum trebuie să şi-o facă. Într-adevăr, există şi unele situaţii în care s-a greşit şi acestea sunt folosite, dar vă asigur că situaţiile în care s-a greşit de către procurori sau judecători sau poliţişti, sunt o excepţie. Şi sistemul judiciar are instrumentele şi capacitatea să se cureţe singur. Şi au fost situaţii în care judecătorii sau procurorii au răspuns pentru faptele lor. Au fost atâţia colegi care au fost excluşi din magistratură pentru că nu şi-au făcut treaba corespunzător. Deci au răspuns disciplinar. Eu m-aş bucura, ca de exemplu, în activitatea publică centrală şi administraţia publică locală, să existe la fel de multe - păstrând proporţiile - verificări la fel de bine efectuate ca cele ale Inspecţiei Judiciare. Pentru că Inspecţia Judiciară are şi rolul de a regla sistemul. Şi are rolul de a audita activitatea profesională şi extraprofesională a magistraţilor iar când magistraţii îşi încălca dispoziţiile statuare, au de suferit nişte consecinţe. Mi-ar plăcea foarte mult dacă aş vedea acest lucru în sistemul politic.

Raportul MCV, concluziile pe care le trage, spune că trebuie aduse exemple concrete în ceea ce priveşte aplicarea strategiei naţionale anticorupţie. Din păcate, strategia naţională anticorupţie, cel puţin din ceea ce am văzut până acum, s-a limitat la activitatea parchetelor şi activitatea instanţelor. Nu poţi să combaţi fenomenul corupţiei doar prin activităţile judiciare. Acest lucru este imposibil. Trebuie să se întâmple şi să se ia alte măsuri să se găsească, alte instrumente administrative pentru a preveni săvârşirea acestor infracţiuni. Şi din acest motiv, iată, aici aş fi foarte interesat dacă s-ar găsi instrumentele legislative pentru prevenirea unor infracţiuni de corupţie.