Secretele sănătăţii inimilor îngropate acum câteva secole

În secolele XVI-XVII, atunci când un nobil francez murea, nu era ceva neobişnuit ca inima îmbălsămată a acestuia să fie îngropată lângă persoana iubită. Acum, o echipă de radiologi, cu ajutorul imaginilor obţinute prin rezonanţă magnetică şi tomografie computerizată, a rehidratat unele dintre aceste organe vechi pentru a studia patologia cardiacă.

Tehnicile moderne de investigaţie imagistică, utilizate în prezent în radiologie, au permis unei echipe de cercetători francezi să cunoască starea de sănătate a inimilor îngropate în urmă cu peste 400 de ani. Istoria şi rezultatele studiului lor au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Radiologice din America de Nord, care s-a desfăşurat recent la Chicago, SUA.

Anul trecut, membrii Institutului Naţional de Cercetare Arheologică Preventivă din Franţa au excavat subsolul Mănăstirii Iacobinilor din Rennes, situată în vestul ţării, pentru a deschide mai multe morminte datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea.

Cu ajutorul imaginilor obţinute prin rezonanţă magnetică şi tomografie computerizată, au fost detectate plăci de aterom în arterele coronare în trei inimi.

Printre obiectele descoperite în cavourile familiilor nobile, se aflau cinci urne de plumb cu formă de inimă. Surpriza a fost mare atunci când s-a constatat că fiecare urnă conţinea o inimă umană autentică.

Inimile au fost analizat de o echipă formată din radiologi, medici legişti, arheologi, patologi şi fizicieni

Pentru a obţine "portretele" clinice ale inimilor, echipa a folosit imaginile rezultate prin rezonanţa magnetică (IRM) şi tomografia computerizată (CT). Chiar dacă rezultatele grafice au fost impresionante, oamenii de ştiinţă au putut obţine informaţii despre starea de sănătate a inimilor.

"Materialul de îmbălsămare a făcut ca totul să fie foarte dificil", explică autorul studiului, Fatima-Zohra Mokrane, radiolog la Spitalul Universitar din Toulouse, "aşa că a trebuit să luăm măsurile de precauţie necesare pentru a duce la bun sfârşit activităţile de cercetare, cu multă atenţie şi adunând toate informaţiile posibile".

Cercetătorii au curăţat cu atenţie inimile, eliminând substanţele care au fost utilizate pentru îmbălsămare, după care au refăcut RMN şi CT. Astfel, cu această nouă serie de imagini au fost în măsură să identifice diferitele structuri ale inimii, cum ar fi camerele, supapele şi arterele coronare.

În plus, odată ce ţesutul a fost rehidratat, ei au fost capabili să detecteze mai bine muşchii miocardului prin RMN. Tehnici clasice, cum ar fi disecţia, studiul extern şi histologia, au fost, de asemenea, folosite pentru a completa examinarea ţesuturilor cardiovasculare.

Rezultatele au arătat că una dintre inimi era sănătoasă, dar celelalte trei prezentau semne de boală, cum ar fi prezenţa de plăci de aterom în arterele coronare. A cincea inimă nu a fost conservată bine, prin urmare, nu a putut fi studiată.