Este acesta cel mai vechi cod secret din lume?

Oamenii de ştiinţă sunt aproape de efectuarea datării precise a statuii Idolului Shigir, considerată a avea o vechime dublă faţă de cea a piramidelor egiptene.

"Idolul" este cea mai veche statuie de lemn din lume, despre care se estimează că a fost făcută aproximativ acum 9.500 de ani şi păstrată ca într-o capsulă de conservare în timp, într-o mlaştină aflată în extremitatea vestică a Siberiei. Experta Svetlana Savchenko, în calitate de custode responsabil de Idolul Shigir, consideră că feţele structurii poartă informaţii codate, inscripţionate de oamenii erei Mezolitice din Epoca de Piatră, privitoare la înţelegerea lor asupra creării lumii.

Savanţii germani sunt aproape de efectuarea unei datări exacte – cu o marjă de cinci decenii – a remarcabilului artefact, care este un exemplu uluitor al creativităţii omului străvechi. Rezultatele vor fi probabil cunoscute la sfârşitul lunii februarie sau la începutul lunii martie.

Acum, problema este dobândirea unei mai bune înţelegeri în rândul oamenilor din mediul academic asupra simbolurilor şi pictogramelor înscrise pe acest maiestuos idol din lemn de zadă. Sculptura reprezintă una dintre marile comori ale Rusiei şi se află acum expusă într-un sarcofag special din sticlă, în amplasamentul său de permanenţă - Muzeul de Istorie din Yekaterinburg, unde Savchenko lucrează de mult timp ca cercetătoare.

Profesorul universitar german de preistorie Thomas Terberger a spus: “Nu există o altă asemenea sculptură pe tot cuprinsul Europei. Studierea acestui Idol este un vis devenit realitate. Aşteptăm primele rezultate ale examinării la sfârşitul iernii, (adică la începutul) anului viitor (2015, n.trad.).

Profesorul Mihail Zhilin, cercetător aflat la conducerea Institutului de Arheologie din cadrul Academiei de Ştiinţe din Rusia, a explicat: “Studiem Idolul cu un sentiment de uimire. Acesta este o capodoperă ce poartă o valoare şi o forţă emoţională gigantică. Este o sculptură unică, nu mai există nimic altceva în lume care să i se asemene. Pare, cu adevărat, plină de viaţă şi, în acelaşi timp, este foarte complicată.”

“Ornamentul este acoperit numai cu informaţii criptate. Oamenii îşi transmiteau cunoaşterea prin intermediul Idolului.”

Profesorul Zhilin este ferm convins că vom putea ajunge la anumite concluzii privind nivelul de sofisticare al oamenilor care au creat această capodoperă, probabil prin cioplirea zadei cu ajutorul unei “linguri” de piatră, chiar dacă detaliile codului rămân complet învăluite în mister pentru oamenii moderni.

Întrebat dacă acei oameni trăiau într-o stare de permanentă frică faţă de marile forţe ale unei naturi enigmatice (în ochii lor, n.trad.), profesorul a răspuns: “Nici vorbă. Oamenii – sau omul – care a(u) creat Idolul trăia(u) într-o armonie completă cu lumea, având o mare dezvoltare intelectuală şi un complicat univers spiritual.”

“Este evident că elementele de ornamentare geometrică aveau o semnificaţie” a declarat Savchenko şi Zhilin în explicaţia oferită asupra străvechilor inscripţii ale Idolului.

“Dificultatea interpretării constă în simbolismul polisemantic al însemnelor” – cu alte cuvinte, posibilitatea existenţei unor sensuri multiple, înrudite. Conform etnografiei, o linie dreaptă poate indica pământul, sau orizontul – graniţa dintre pământ şi cer, apă şi cer, sau hotarul dintre lumi.

“O linie ondulată sau în zig zag simboliza elementul acvatic, şarpele, şopârla, sau determina o anume delimitare. În plus, zig zagul semnala pericolul, concretizat, de exemplu, printr-o suliţă. Crucea, rombul, pătratul şi cercul desemnau focul, sau soarele ş.a.m.d.”

Savchenko şi alţi cercetători din cadrul muzeului au afirmat că, alături de alte scopuri, idolul a fost utilizat pentru navigaţie, ca o hartă timpurie. potrivit acestei teorii - care încă nu a fost cercetată până la capăt - liniile drepte, cele vălurite şi săgeţile arătau căile de a ajunge la destinaţie, precum şi numărul de zile aferente unei călătorii, liniile ondulate reprezentând căile acvatice, cele drepte, defileurile, iar săgeţile, dealurile.

Autorul Petr Zolin, citând lucrarea ştiinţifică a lui Zhilin şi Savchenko, a declarat: “Caracterele înscrise pe Idol nu pot avea o interpretare lipsită de echivoc. Dacă acestea sunt imaginile spiritelor care locuiseră în lumea umană în vremurile străvechi, atunci poziţia verticală a figurilor, (una deasupra celeilalte) probabil, au legătură cu ierarhia acestora.”

“Plasarea imaginilor pe planurile din faţă şi din spate ale Idolului pot indica faptul că ele aparţin unor lumi diferite. Dacă sunt ilustrări ale unor mituri privind originea oamenilor şi a lumii, aranjamentul vertical al imaginilor poate reflecta secvenţializarea evenimentelor. Ornamentele pot fi semne speciale care marchează importanţa unor lucruri specifice.”

Idolul reflectă modul în care arătau acei oameni: având (ca trăsături faciale, n.trad.) nasul drept şi pomeţii înalţi.

Impresia chipului principal, tridimensional, cu gura deschisă, este o înfăţişare tipică aztecilor, însă, aceasta numai pentru că o parte din nasul chipului principal este ruptă. În total, Idolul prezintă şapte chipuri, dintre care şase sunt bidimensionale.

“Este clar că aceste chipuri, împreună cu ornamentarea, formează figuri separate” a scris Savchenko şi Zhilin. “Atât pe planul din faţă al Idolului, cât şi pe cel din spate, există trei chipuri. Aici, ele sunt plasate unul deasupra celuilalt, iar cea de-a şaptea figură, superioară[...] conectează ambele laturi şi desăvârşeşte lucrarea.”

Unii au afirmat că Idolul include (exemple de, n.trad.) scriere primitivă. Dacă este adevărat, atunci acesta ar fi printre primele mostre de scriere de pe Pământ. Însă, (în această privinţă, n.trad.) nu există un consens în rândul experţilor care au studiat statuia din Urali.

Idolul s-a conservat în circumstanţe de un noroc neaşteptat, concretizate prin locul în care el a fost plasat în zona Munţilor Urali.

Păstrarea (sculpturii, n.trad.) s-a realizat “mulţumită unei combinaţii de agenţi antiseptici” a spus Zhilin. “Idolul a fost creat din zadă fitoncidică[1], apoi, ‘conservat’ într-o baltă cu turbă, ce constituie un mediu acid anaerob, ce ucide microorganismele dezintegratoare şi are, de asemenea, un efect de impermeabilizare.”

Oamenii de ştiinţă din cadrul Biroului de Stat pentru Patrimoniu Cultural din Bundesland folosesc spectrometria accelerată de masă (SAM), ce le permite să compare analizele a cinci mostre microscopice de zadă, extrase din Idol, cu date despre schimbările climatice din ultimii 10.000 de ani.

Aceasta le va permite savanţilor sa să îşi dea seama când anume s-a dezvoltat zada de 159 de ani în care este sculptat Idolul.

Testele urmează ceea ce profesorul universitar Terberger a numit “o foarte reuşită călătorie pe timp de vară” în care “am lucrat împreună cu colegii noştri ruşi de la Muzeul de Istorie din Yekaterinburg”.

Idolul a fost iniţial recuperat în ianuarie 1890 de lângă Kirovograd. Înălţimea sa este de circa 2,8 metri. Statuia a fost conservată de-a lungul mileniilor cu ajutorul unui strat de turbă cu o grosime de 4 metri, pe locul unei mine aurifere în aer liber.

Lipsa sponsorizării, până în prezent, a împiedicat efectuarea examinărilor corespunzătoare asupra acestei comori din Urali menite să îi determine vechimea. Profesorul universitar Uwe Hoysner, din partea Institutului Arheologic din Berlin, a afirmat: “Idolul este cioplit în zadă, care, după cum observăm din inelele sale anuale, avea cel puţin 159 de ani. Mostrele pe care le-am selectat conţin informaţii importante despre izotopii ce corespund epocii în care acest arbore s-a dezvoltat.”

Mostrele folosite pentru examinare au fost tăiate în 1997. Idolul a fost extras în mai multe bucăţi din mlaştina (în care fusese conservat, n.trad.)

Profesorul universitar Dmitri I. Lobanov a combinat fragmentele principale pentru a reconstitui sculptura, însă, în 1914, arheologul siberian Vladimir Tolmachev a propus varianta prezentei reconstituiri prin integrarea unor fragmente anterior nefolosite.

În mod tragic, unele dintre aceste fragmente au fost ulterior pierdute, aşadar, numai ilustraţiile acestor fragmente realizate de Tolmachev s-au păstrat. Cu toate acestea, ele sugerează că înălţimea iniţială a statuii fusese de 5,3 metri. O parte de circa 1,93 metri din statuie nu a rezistat revoluţiilor şi războaielor din secolul XX şi se poate vedea numai din desene.

Un aspect uimitor dezbătut de savanţii ruşi este cum a putut Idolul – înalt cât o casă cu un etaj – să fie conservat în poziţie verticală.

Cei din cadrul muzeului consideră că statuia nu a fost niciodată plasată într-o cavitate săpată în pământ pentru a o ajuta să rămână dreaptă şi că era improbabil să fie sprijinită de un copac, deoarece aceasta i-ar fi acoperit mai bine de jumătate din ornamente.

Articolul "Oamenii de ştiinţă sunt aproape de efectuarea datării precise a Idolului Shigir, considerat a avea o vechime dublă faţă de cea a piramidelor egiptene" este republicat cu permisiunea publicaţiei Siberian Times.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.