Seceta ameninţă o treime din producţia globală de porumb

Creşterea porumbului, cu o cifră de afaceri de 65 de miliarde de dolari numai în SUA, se confruntă cu o serie de probleme majore care ar putea bloca producţia: poluarea cu îngrăşăminte, reducerea cantităţii de precipitaţii din cauza schimbărilor de climat.

Acesta este mesajul principat transmis de către raportul lansat de organizaţia Ceres, ce conţine o analiză şi o hartă a problemelor cauzate de lipsa apei în agricultură. În timp ce Statele Unite este responsabil pentru aproape 40% din producţia globală, recolta de porumb din restul lumii se confruntă cu ameninţări asemănătoare. Raportul arată că o treime din porumbul mondial este crescut în zone cu o lipsă mare sau foarte mare de apă.

Analiza producţiei de porumb şi a lipsei de apă arată că Mexicul, China şi India au cele mai mari culturi de porumb în zone cu lipsuri mari de apă. În aceste zone, peste 40% din rezerva regenerabilă de apă este retrasă pentru uzul casnic, lăsând o foarte mică rezervă pentru agricultura din anii secetoşi.

Distribuţia zonelor de cultură, precum şi a problemelor cu apa, determină ca precipitaţiile din Statele Unite şi China să aibă un impact disproporţionat asupra pieţelor globale de porumb.

Cu un necesar aproape egal sau depăşind capacitatea de irigare a râurilor, multe părţi din nordul Chinei şi nordul Indiei se bazează pe rezerve de apă nesustenabile, care ar putea în mod eventual să dispară. Centrul Statelor Unite se confruntă cu aceeaşi problemă.

Pe de altă parte mulţi producători majori din America de Sud nu sunt, în prezent, atât de limitaţi de rezervele de apă. Numai 1% din totalul recoltei din Brazilia şi 7% din cea a Argentinei se confruntă cu o lipsă de apă. Brazilia este printre ţările cu cele mai mici probleme din lume când vine vorba de apă, ocupând locul 120 din cele 177 analizate în raport. Totuşi, asta se poate schimba.

Limitarea apei destinate producţiei de porumb va fi accentuată în timp ce schimbările de climă, care vor modifica tiparele precipitaţiilor. Producţia globală de alimente va trebui să crească cu 70% până în 2050 pentru a hrăni în mod sustenabil peste 9 miliarde de persoane. Presiunea asupra securităţii apei, cât şi asupra mediului înconjurător şi a emisiilor de gaze de seră, poate fi profundă.

Cererea de energie a ţărilor în dezvoltare va face ca miliarde de litri de apă să fie folosiţi pentru răcirea centralelor nucleare, deturnând apa folosită de producătorii de porumb şi de ceilalţi agricultori.