Expert american: „South Stream nu este un proiect viabil” (interviu)

”În termeni comerciali South Stream nu este un proiect viabil, ci determinat de dorinţa Kremlinului de a influenţa ţările din Europa de sud-est şi de a ocoli Ucraina. Nu-l vom putea convinge pe Putin prin discuţii să nu mai folosească Gazprom ca unealtă de manipulare politică şi de aceea încercăm prin integrarea pieţelor de energie şi dezvoltarea de surse alternative de energie din diferite părţi ale lumii să creăm o piaţă care să funcţioneze şi să nu-l lase să facă asta”, susţine Neil Brown, expert american în probleme de energie într-un interviu acordat Epoch Times în marja Bucharest Forum/Energy. În opinia sa, Europa trebuie să-şi diversifice sursele de gaz, inclusiv prin importul de gaze de şist din SUA.

Cum se explică faptul că UE nu are o politică energetică comună şi coerentă? În ultima vreme vedem că OMV semnează cu Gazprom în ciuda rezoluţiei Parlamentului European, iar Bulgaria încearcă să sustragă segmentul său din South Stream de sub incidenţa legislaţiei europene…

Este important să definim exact ce înseamnă securitatea energetică pentru Uniunea Europeană şi pentru SUA. Unii consideră că problema este Gazprom care domină pieţele din această parte a lumii; prin urmare ar fi vorba despre o criză legată de un singur furnizor de gaz. Alţii văd problema în Ucraina ca ţară de tranzit a gazului către Europa. Aceasta este o sursă de tensiune în interiorul UE, care preocupă şi SUA.

Energia este o chestiune importantă pentru fiecare cetăţean – este vorba despre casele noastre, despre maşini, despre viaţa noastră de zi cu zi – şi ca urmare este o provocare pentru guvernele naţionale să cedeze din suveranitate în acest domeniu către nivelul european.

Realitatea este însă că în Europa de Est pieţele naţionale nu sunt destul de mari pentru a negocia eficient cu Rusia în scopul obţinerii unui preţ convenabil la gaz. UE şi SUA trebuie să ajute aceste guverne să-şi integreze pieţele, astfel încât să poată să livreze mai bine cetăţenilor.

Deci interconectările sunt principala soluţie…

Nu există o singură soluţie. Este nevoie să ai o abordare holistică: să încurajezi energiile regenerabile, creşterea eficienţei energetice, să foloseşti surse de energie nucleară sigure, dar şi pieţele de gaz. Pentru acestea din urmă este important să integrezi pieţele internaţionale. Aici contează integrarea infrastructurii fizice, deci interconectorii, şi cooperarea la nivel de reglementare pentru ca pieţele să funcţioneze ca o singură unitate, iar energia să poată fi tranzacţionată liber la nivel transfrontalier. În plus, este important să aduci noi surse de gaz, alternative: de exemplu din zona Marii Caspice, de pe pieţele de gaz natural lichefiat (LNG).

Totuşi discutăm despre aceste proiecte energetice de ani de zile şi nu s-a întâmplat mare lucru. Multe au rămas pe hârtie…Nabucco a eşuat…

Există câteva lecţii pe care ar trebui să le învăţăm din eşecul proiectului Nabucco. Prima este că nu poţi să te bazezi pe un singur furnizor de gaz şi pe un singur proiect pentru a-ţi îmbunătăţi situaţia, ci trebuie să ai un set mai diversificat de opţiuni

Al doilea aspect este că marile proiecte energetice au nevoie de mult timp. Cea de-a doua fază a Coridorului Sudic va conecta pieţele din Europa continentală cu gazul din bazinul caspic, fără a tranzita Rusia. Totuşi TAP nu va furniza gaz ţărilor cele mai vulnerabile la manipularea preţurilor de către Rusia. Coridorul ar trebui extins pentru a include mai multe ţări-sursă precum Turkmenistan, Irak şi chiar Iran, odată ce renunţă la programul nuclear şi finanţarea terorismului. Este nevoie de o ofensivă diplomatică pentru a rezolva problemele şi a facilita exporturile de gaz spre Europa.

Prin urmare, Coridorul Sudic merge înainte cu proiectele TANAP şi TAP, dar costă peste 50 miliarde de dolari şi va dura câţiva ani până să fie realizat. De aceea între timp, trebuie să ai proiecte mai mici care se pot realiza în câteva luni.

Eşecul proiectului Nabucco a fost în mod clar o pierdere pentru această regiune. Criza actuală din Ucraina ne arată că ar fi fost bine să existe o diversificare a surselor de energie pentru regiune. Ucrainenii se luptă să-şi păstreze independenţa în faţa ameninţării ruse şi caută alternative la gazul rusesc. O soluţie pentru Kiev ar putea să fie gazul natural lichefiat importat din SUA ca parte a unei strategii mai largi de diversificare energetică pentru Ucraina şi regiune. Dar succesul acestei strategii va depinde de reforme interne în SUA şi Ucraina, de angajamente financiare private şi de o diplomaţie energetică concertată a Ucrainei şi a comunităţii euro-atlantice.

Guvernul american înţelege că problema energiei este foarte complexă. Europa de Est şi de sud-est trebuie să vorbească pe o singură voce la Bruxelles pentru a identifica proiectele energetice prioritare. În prezent există o mare dezbinare între Europa de Est şi cea de Vest în privinţa politicii energetice. De exemplu, în Europa de Vest există multe terminale de LNG care nu prea sunt folosite, şi de care Europa de Est ar putea să beneficieze. Poate ar fi util ca viitorul comisar pentru energie să fie dintr-o ţară din Europa de Est

În prezent există o mare dezbinare între Europa de Est şi cea de Vest în privinţa politicii energetice. În Europa de Vest sunt multe terminale de LNG care nu prea sunt folosite, şi de care Europa de Est ar putea să beneficieze.

În al doilea rând, este nevoie de o voinţă politică puternică în România şi în ţările vecine de a face reformele necesare pentru investiţii şi integrare. Tehnologia există, dar întrebarea care se pune este dacă reformele vor avea loc.

Cât despre SUA, am ajuns cel mai mare producător de gaze naturale din lume în 2009 datorită dezvoltării resurselor neconvenţionale de gaz, shale gas şi tight gas. Cu 5-6 ani în urmă nu ne aşteptam la asta, ci ne aşteptam să fim un importator net de gaz natural. În prezent, deja exportăm gaz din Alaska, dar grosul exporturilor va veni de pe continent. Vom exporta în Europa şi Asia gaze naturale lichefiate.

Ce va face Chevron în România cu gazul de şist extras? Îl va exporta în SUA sau îl va vinde în Europa?

Cu siguranţă compania nu-l va exporta în SUA pentru că avem deja prea mult gaz. Cum spuneam - deja exportăm către alte părţi ale lumii, inclusiv către Europa. Pieţele spot vor fi îmbunătăţite, ceea ce va reduce preţurile la petrol şi gaze în Europa.

Guvernul american nu are legătură cu deciziile Chevron, care este o companie complet independentă, astfel că aceste decizii vor fi luate de Chevron şi autorităţile române.

Este South Stream un proiect viabil din punct de vedere economic sau doar unul politic, menit să submineze proiectele europene de diversificare a surselor de gaz?

Este clar că în termeni comerciali South Stream nu este un proiect viabil, ci determinat de dorinţa Kremlinului de a influenţa ţările din Europa de sud-est şi de a ocoli Ucraina. Este adevărat – corupţia din Ucraina a afectat viabilitatea ei ca ţară de tranzit, dar problema principală a acestei regiuni rămâne dependenţa de gazul rusesc. Scopul nu este să nu mai avem relaţii cu Rusia, ci ca acestea să fie mai egale. Ori South Stream nu ajută la asta.

Nu-l vom putea convinge pe Putin prin discuţii să nu mai folosească Gazprom ca unealtă de manipulare politică şi de aceea încercăm, prin integrarea pieţelor de energie şi dezvoltarea de surse alternative de energie din diferite părţi ale lumii, să creăm o piaţă care să funcţioneze şi să nu-l lase să facă asta. Scopul final nu este de a opri comerţul cu Rusia, ci de a-l pune pe baze comerciale, nu politice.

Coridorul Sudic nu poate înlocui tot gazul care vine din Rusia, chiar şi într-o formă extinsă, dar gazul adus prin acesta va impulsiona competiţia pe toate pieţele europene de gaz, ceea ce va submina arma energetică a Rusiei. UE şi SUA trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a realiza acest scop.

Neil Brown este non-resident fellow la German Marshall Fund of the United States.