Scrisoarea lui Aleksandr Soljenitin liderilor Uniunii Sovietice. Impasul civilizatiei (IV)

3. Impasul civilizatiei

Al doilea risc - impasul multilateral al civilizatiei occidentale, la care si Rusia si-a ales onoarea sa adere demult - nu este atat de aproape, mai sunt in rezerva doua-trei decenii, si acest impas il impartasim cu toate tarile avansate, ei s-au ratacit mai rau ca noi, si se pastreaza speranta pentru noi a unor lacune stiintifice si inventii, care amana retributia. Si eu nu as fi abordat aceasta intrebare aici, daca solutia pentru ambele probleme, nu ar coincide in multe privinte, daca una si aceiasi decizie nu ne-ar salva de la ambele pericole! Atat de rar se suprapun circumstantele in istorie. Aceste daruri trebuie apreciate, aceste posibilitati nu sunt de pierdut.

Si cum asta "brusc" s-a napustit asupra umanitatii si Rusiei! .. Publicisti nostri de frunte pana la revolutie si dupa, adorau sa ia in deradere pe acei reactionari (in Rusia erau tot timpul multi). Cei care apelau la protejarea si milostivirea anicariatului nostru, chiar si cele mai indepartate sate cu trei colibe, chiar pe cararile rurale in apropierea liniilor de cale ferata, sa-si pastreze caii cand deja exista masini, sa nu fie neglijate industriile mici in favoare celor mari, sa nu fie omis gunoiul din grajd cand sunt ingrasaminte chimice, sa nu se aglomereze cu milioanele orasele, sa nu se urce cap peste cap in cladiri cu multe etaje. Si cum ei radeau, cum au intoxicat cu "slavofilii"[1] reactionari (de la o batjocura a devenit un termen, natangii nici nu si-au gasit un alt nume).

Au intoxicat pe cei care spuneau ca un asa colos cum este Rusia, cu multe particularitati spirituale si traditii casnice, care pe deplin ar putea sa-si gaseasca propria cale in omenire. Si este putin probabil ca directia de dezvoltare a intregii omeniri, sa fie una singura.

Nu, noi am trebuit sa ne taram pe calea vestica industrial-burgheza si marxista, ca la sfarsitul secolului XX sa aflam, din nou de la savantii de frunte occidentali, ceea ce intelegea din vremuri stravechi orice batran din satul ucrainean sau rus si ar fi putut demult-demult sa le explice acestor publicisti de frunte, in cazul in care cei in explozivele lor ar fi gasit timp sa il consulte; ca nu pot o duzina de viermi sa muste din acelasi mar la nesfarsit; ca daca pamantul este limitat, limitat este si spatiul sau si resursele sale, si nu exista progres la infinit, insuflat de visatorii iluminismului. Nu…, noi am trebuit sa tabarcim in spatele cuiva, fara a sti unde duce drumul, pana cand nu am auzit acum, cum capii au ratacit, trebuie sa intoarcem. Intregul "progres infinit", s-a descoperit a fi un avant nesabuit, incordat, irational al umanitatii spre fundatura. Civilizatia lacoma a "progresului etern" s-a sufocat si se afla la sfarsitul sau.

Si nu "convergenta" cu lumea occidentala ne asteapta, dar renovarea completa si reconstructia Vestului si Estului, deoarece ambele sunt in impas.

Toate aceste lucruri sunt acum larg mediatizate si explicate in lucrarile vestice "Societatea Teilhard de Chardin" si "Clubul de la Roma". Iata concluziile lor foarte succint.

"Progresul" ar trebui sa inceteze sa fie o caracteristica aspirata a societatii. "Progresul infinit" este o mitologie iluzorie. Ar trebui sa se realizeze nu o “economie de continua dezvoltare”, dar o economie constanta si stabila. CRESTEREA ECONOMICA NU NUMAI CA NU ESTE NECESARA, DAR ESTE DAUNATOARE. Noi trebuie sa punem problema nu in marirea avutiei nationala, ci doar in conservarea ei. Trebuie urgent sa renuntam la tehnologia moderna si gigantismul in industrie si agricultura, la migratie urbana (orasul contemporan este o tumoare canceroasa). Obiectivul principal al tehnologiilor devine acum: eliminarea consecintelor deplorabile a tehnologiilor precedente. "Lumea a treia", care inca nu a pornit pe calea fatala a civilizatiei occidentale, poate inca fi salvata doar de “tehnologia ruinata”, care necesita nu reducerea fortei de munca manuala, dar cresterea ei, tehnicii celei mai simple si bazata numai pe materie prima locala.

Toata dezvoltarea industriala sfidatoare a fost realizata nu timp de milenii, secole ("De la Adam pana in 1945"), dar numai in ultimii 28 de ani (dupa 1945). Acest tempou furtunos in ultimii ani este cel mai periculos pentru umanitate. Aceste grupuri de oameni de stiinta au efectuat simulari pe calculator a diferitelor alternative de dezvoltare economica.

TOATE aceste optiuni s-au constatat a fi DECEPTIE, prevestind distrugerea catastrofala a omenirii intre 2020 si 2070 ani, in cazul in care nu se abandoneaza progresul economic. Aceste calcule au luat in consideratie 5 factori principali: populatia, resursele naturale, productia agricola, industria si poluarea mediului. Daca credem datelor existente despre resursele Pamantului, unele dintre ele se vor irosi foarte curand: dupa 20 de ani se va termina tot petrolul, in 19 - cuprul, 12 - mercurul, si multe altele sunt pe cale de disparitie, resurse foarte limitate de energie si de apa potabila. Dar chiar daca dupa explorarea ulterioara resursele vor fi dublate,si chiar triplate si daca se dubleaza productivitatea in agricultura, si vor fi supusa omului energia nucleara nelimitata - in toate cazurile in primele decenii ale secolului XXI va trebui sa se intample distrugerea in masa a populatiei: daca nu urmare a stoparii productiei (irosirea resurselor), atunci de la excesul de productie (moartea mediului) in toate cazurile ...

In comun, toti acesti factori NU POT sa aduca solutia optima in ritmul actual de "progres". Daca omenirea nu va renunta la progresul economic - biosfera va deveni nelocuibila deja pentru CONTEMPORANI. Iar pentru salvarea omenirii - tehnologia ar trebui sa fie restructurata in una stabila in urmatorii 20-30 de ani, de aceea aceasta restructurare trebuie sa inceapa imediat, ACUM.

Cu toate acestea, cel mai probabil, insa, ca civilizatia occidentala nu va muri. Ea este atat de dinamica, atat de inventiva, ca va depasi si aceasta criza care se profileaza, va rupe prejudecatile seculare si in cativa ani va lansa ajustarea necesara. Iar "lumea a treia" va asculta atent avertismentele si nu va pasi deloc pe calea occidentala, este inca foarte real pentru majoritatea tarilor africane, si pentru multe tari asiatice (si nimeni nu ii va fi tachinat pentru asta cu “negrofili”).

Dar - noi? Cu incetineala noastre, rigiditatea, incapacitatea si timiditatea noastra de a schimba o singura litera, macar o nuanta in ceea ce a spus Marx despre dezvoltarea industriala in 1848.

Economic, fizic ne putem salva. Dar pe calea mantuirii noastre sta, ne ingradeste Unica Ideologie Progresista: daca ne-am refuza dezvoltarea industriala, atunci cum ramane cu clasa muncitoare, socialismul, comunismul, cresterea nelimitata a productivitatii muncii, etc ..? Sa-l corectam pe Marx nu putem, este revizionism ...

Dar oricum sunteti deja porecliti "revizionisti", orice nu ati face in continuare. Deci, nu ar fi mai corect, responsabil si decisiv sa va indepliniti obligatia de a renunta la buchia moarta de dragul poporului, in intregime dependent de puterea voastra, de deciziile voastre? Si sa nu ezitati. Ce sa mai asteptam, cand oricum, va trebuie sa va treziti? De ce sa mai repetam, rotim sfoara dureroasa pana la capat, atat timp cat inca nu ne-am inodat in ea? Daca in randul calatorilor primul striga "m-am ratacit!" - ne trebuie neaparat sa batatorim pana la punctul, unde s-a ratacit primul, si doar apoi sa ne schimbam directia? Si de ce nu ne-am intoarce pe drumul drept - deodata de la locul de unde suntem?

Noi si asa prea mult si prea sarguincios am mers dupa tehnologia occidentala. S-ar parea ca “prima tara socialista din lume”, care prezinta un exemplu pentru alte natiuni din Est si Vest, si asa de " originala " in urmarirea unor doctrine monstruoase - despre taranime, despre mestesugul minor. Atunci de ce am fost deprimant de neoriginali in tehnologie, fara multa minte si orbeste am urmat civilizatia occidentala? (dintr-o graba militar si graba - de la "sarcini internationale", si totul iarasi - de la marxism ...) In conditiile planului central, de care suntem mandri, la noi chiar a fost se pare oportunitatea de a nu strica natura ruseasca, de a nu crea acumulari antiumane de milioane. Noi am facut contrariul insa: am ruinat spatiul larg rus si desfigurat inima Rusiei, scumpa noastra Moscova, care mana necioplita a rupt bulevardele, astfel incat nu se mai poate merge fara scufundare in tuneluri de piatra umilitoare? care topor strain hain a distrus “Sadovoe koltso”, a inlocuit cu zona otravita de benzina si asfalt? A fost ruinata imaginea irepetabila a orasului, tot aspectul vechi, planificarea veche, au fost scobite replici vestice, cum ar fi Novii Arbat, extins si ridicat orasul, in care viata a devenit insuportabila - si ce sa facem acum? Sa fie refacuta vechea Moscova pe o locatie noua? - Probabil ca nu. Prin urmare, ne impacam cu pierderea completa a ei?

Cu absurditate fara limite am cheltuit resursele noastre, am intoxicat solul nostru, am desfigurat tinuturile noastre sau cu "mari de uscat", sau cu loturile pustiite infectate de industrii, dar inca mai mult s-au pastrat loturi nealterate, unde inca nu am pasit. Deci sa ne trezim la timp, sa ne reorientam calea!