Sarkozy, hiperpreşedintele care doreşte să fie reales

Caracterul excesiv şi instabil al preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, generează o amplă respingere în rândul populaţiei. El a divorţat la câteva luni după ce a ajuns la Elysee. 'Ziua alegerii mele a fost cea mai tristă din viaţa mea'. Sarkozy a recunoscut astfel povestea vieţii sale, a unui bărbat abandonat de soţie în ziua în care atingea gloria: preşedinţia Republicii pentru care luptase întreaga viaţă, notează marţi ziarul El Periodco.

O poveste transpusă pe ecran de Xavier Duringer, în filmul 'De la Nicolas la Sarkozy', care scoate în evidenţă cu mult realism personalitatea lui instabilă, emotivă şi excesivă şi care se află la baza respingerii viscerale pe care o suscită preşedintele la un mare număr de francezi. Potrivit cărţii ziaristei politice, Catherine Nay, intitulată 'Impetuosul', divorţul de Cecilia l-a destabilizat enorm pe Sarkozy.

Încercările sale disperate de a o reţine şi copleşirea ei cu atenţie l-au împis să facă greşeli mari, care nu îşi închipuia că îl vor urmări întregul său mandat. Precum sărbătorirea victoriei într-un restaurant de lux din Champs Elysees cu un grup de celebrităţi şi de oameni bogaţi. Sau vacanţa pe un iaht al unui controversat om de afaceri. Potrivit versiunii lui Nay, totul - inclusiv trimiterea primei doamne în Libia pentru a elibera infirmierele bulgare încarcerate de Gaddafi - le-a făcut pentru a o mulţumi pe Cecilia. În zadar. Soţia l-a părăsit pentru publicistul Richard Attias la şase luni după ce a ajuns la Elysee.

Logodna câteva luni mai târziu cu fostul model şi cântăreaţă Carla Bruni nu a îmbunătăţit lucrurile. 'Sper că aţi înţeles bine, cu Carla am intenţii serioase', spunea preşedintele pe un ton glumeţ, în aceeaşi conferinţă de presă în care replica dur: 'Ce vreţi să fac, dacă vistieria este goală?' Această frivolitate nu i-a fost iertată de cetăţenii care aşteptau de la şeful statului o atitudine mai instituţională.

De fiecare dată când popularitatea lui se prăbuşea în sondaje, Sarkozy promitea că se schimbă. Dar toate eforturile sale de a fi mai 'prezidenţiabil' în comportament se năruiau după câteva săptămâni. Incapabil să se ţină în planul doi şi să-l lase pe premierul François Fillon să asume conducerea, hiperpreşedintele cobora din nou în arenă pentru a se ocupa de toate fronturile.

Iar când se simte agresat, temperamentul său impulsiv şi sangvin îl trădează. Cum s-a întâmplat în februarie 2008 la Expoziţia de Agricultură. 'Pleacă de aici, idiotule', i-a spus printre dinţi unui biet om care a refuzat să strânga mâna preşedintelui, spunând că îl murdăreşte. Scena a apărut pe toate televiziunile. O nouă lovitură pentru imaginea preşedintelui.

'Sarkozy mă irită peste măsură. Se vede că l-a deranjat gestul unui simplu cerăţean, dar pe unde trece el generează tensiuni', spune un om de afaceri care l-a votat în 2007. Azi votul său este pentru François Hollande. Oare câţi francezi dezamăgiţi vor face aceeaşi alegere?