Franţa: Sfârşitul Europei fără frontiere - victimă colaterală?

O altă potenţială victimă a alegerilor prezidenţiale din Franţa ar putea fi Europa fără frontiere, marcându-se astfel sfârşitul acesteia, notează Wall Street Journal (WSJ) într-un editorial din ediţia de luni.

Campania prezidenţială din Franţa a fost o paradă a părţii neplăcute a politicii - de la atacuri asupra independenţei Băncii Centrale Europene la apeluri pentru rate de impozitare de 75% - şi aceasta doar în primul tur de scrutin. Există acum dovezi că una dintre cele mai grave idei de campanie ar putea obţine acceptarea publică şi în altă parte în Europa.

Ziarul ''Süddeutsche Zeitung'' a relatat vineri, 20 aprilie, că ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, şi omologul său francez, Claude Guéant, au cerut Uniunii Europene să autorizeze controale la frontierele interne de 30 de zile atunci când frontierele externe ale UE sunt considerate a fi insuficient controlate. Tratatul Schengen din 1985 permite în prezent controale numai atunci când 'politica publică sau securitatea naţională' o cer, cum ar fi în timpul evenimentelor sportive majore sau după atentatele cu bombă de la Londra din 2005.

Tratatul Schengen este una dintre cele mai bune caracteristici ale Europei moderne. Elimină complicaţiile legate de frontiere, facilitează comerţul şi turismul şi generează sentimentul palpabil că Europa este mai mare decât suma părţilor sale componente. Dar ce este un lucru bun atunci când un politician vrea să-l strice?, se întreabă WSJ.

Acest politician este Nicolas Sarkozy, precizează cotidianul. În încercarea de a câştiga votul anti-imigranţi, preşedintele francez a ameninţat luna trecută cu retragerea Franţei din spaţiul Schengen, dacă tratatul nu este renegociat pentru a împiedica în mai mare măsură imigraţia ilegală. Demersul a survenit după decizia Franţei din aprilie anul trecut de a întoarce trenuri din Italia, după ce aproximativ 25.000 de refugiaţi au traversat marea pentru a fugi de tulburările din Africa de Nord.

Ce este nou e faptul că Germania pare să-i calce pe urme. Anul trecut, Friedrich a denunţat propunerea franceză iar ulterior s-a opus deciziei Danemarcei de a restabili controalele în punctele de frontieră ale sale. Acum, ministrul german spune: 'Avem nevoie de controale la frontiera internă nu doar în timpul unor evenimente de anvergură, cum ar fi meciurile de fotbal sau adunările mari, ci şi atunci când state membre nu îşi îndeplinesc îndatoririle ce le revin'.

În Europa, ca peste tot în lumea dezvoltată, imigraţia ridică întrebări importante atât pentru guvernele care găzduiesc şi sprijină imigranţi, cât şi pentru societăţile care acţionează pentru a-i integra. Puţine regimuri de frontieră sau în materie de imigraţie sunt simplu de manevrat, iar cele care 'funcţionează' - a se avea în vedere Zona Demilitarizată Coreeană (DMZ) - nu sunt întotdeauna demne de urmat, este de părere WSJ.

Este greu de crezut însă că astfel de controale temporare vor face mult pentru a stopa fluxul imigraţiei ilegale. Ele vor redirecţiona pur şi simplu fluxul spre canale subterane, expunând imigranţii unui risc mai mare şi generând oportunităţi de infracţionalitate. În ceea ce priveşte argumentul că controalele la frontieră pot opri terorismul, este de remarcat faptul că cele mai recente acte de terorism de notorietate din Europa au fost comise de persoane care au intrat legal pe continent, dacă nu chiar, mai important, aveau cetăţenia ţării respective.

Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că politicieni care nu au nici curajul şi nici idei pentru a rezolva problemele economice ale ţării lor iau drept ţapi ispăşitori străini, chiar şi atunci când sunt vecini, conchide WSJ.