Rusia şi Norvegia şi-au împărţit Marea Barenţ
Duma de Stat a Federaţiei Ruse va ratifica la 25 martie acordul ruso-norvegian privind delimitarea zonelor economice de la Marea Barenţ. În acest fel, se va pune punct unei vechi dispute istorice dintre Oslo şi Moscova, dispută care a durat 40 de ani. În mod oficial, înregistrarea acordului pe marginea acestui subiect este considerată de Rusia un mare succes diplomatic. Cu toate acestea, experţii ruşi în domeniu sunt de părere că Moscova a făcut serioase concesii vecinului său nordic, notează cotidianul Izvestia.
Disputa pentru Marea Barenţ a izbucnit în anii 1970, după ce legislaţia internaţională oferise posibilitatea stabilirii unei frontiere la 200 de mile distanţă de apele teritoriale. Rusia a propus o variantă de delimitare a spaţiului maritim, Norvegia - altă variantă. Drept rezultat, în Marea Barenţ s-a format o 'zonă gri' disputată, de circa 175.000 de kilometri pătraţi, la care pretindeau ambele ţări. Încercările fiecăreia dintre părţi de a-l determina pe vecin să accepte un compromis nu se soldau cu niciun rezultat: teritoriul disputat era o bucată mult prea tentantă.
Tocmai în 'zona gri' se află una dintre cele mai de perspectivă zone ale platoului continental al Mării Barenţ - caverna 'Fedînski' ('Hjalmar Johansen' în Norvegia). Potrivit unor experţi, potenţialul acesteia este comparabil şi chiar depăşeşte rezervele zăcământului Stockman, de a cărui exploatare se ocupă în prezent compania rusă Gazprom, cea norvegiană Statoil şi cea franceză Total. Desigur, nici Moscova, nici Oslo nu doreau să cedeze nici un centimetru din această zonă.
Lucrurile au fost clintite din punctul mort în timpul vizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev în Norvegia, în aprilie anul trecut, aminteşte Izvestia. În urma negocierilor, părţile au convenit să împartă teritoriul disputat aproximativ în două părţi aproximativ egale. În septembrie, la Murmansk, în prezenţa preşedinţilor celor două ţări, miniştrii de externe ai Rusiei şi Norvegiei şi-au pus semnăturile sub acordul privind delimitarea spaţiilor maritime şi cooperarea în Marea Barenţ şi în Oceanul Arctic.
Parlamentul norvegian a ratificat acordul cu unanimitate de voturi încă la 8 februarie, în timp ce deputaţii ruşi au programat dezbaterea documentului abia pentru 25 martie. Şi nu întâmplător, subliniază cotidianul rus.
În mod oficial, acordul privind delimitarea zonelor maritime din Oceanul Arctic este considerat un mare succes diplomatic. În primul rând, cu cât nişte ţări vecine au mai puţine motive de dispută, cu atât este mai bine. În al doilea rând, acordul anulează moratoriul la exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaz disputate.
Însă, în acord nu există referiri la insulele Spitzbergen şi, în opinia experţilor, tocmai aceasta este principala concesie pe care a făcut-o Moscova. Potrivit unui document semnat încă în 1920, suveranitatea asupra insulelor Spitsbergen a fost cedată Norvegiei, cu precizarea ca toate părţile semnatare ale acordului, inclusiv Rusia, să aibă drepturi egale la activitate economică (pescuit) în aceste ape. Însă, în 1977 Norvegia a impus un regim unilateral o zonă de 200 de mile în apele din jurul insulelor Spitzbergen, proclamând-o drept zonă de supraveghere piscicolă.
Drept rezultat, noul acord îi permite într-o formă voalată Norvegiei să-şi impună propriile reguli în zona Spitzbergen şi să nu permită accesul companiilor piscicole ruse. În opinia experţilor ruşi, în general noul acord ce urmează să fie ratificat de Duma de Stat nu protejează interesele pescarilor ruşi din bazinele Nordic şi Vestic, în pofida faptului că aceştia prind circa 300.000 de tone de peşte pe an.
