România, în criză de credibilitate şi în plan extern şi intern. Ar trebui Iohannis să demisioneze? [Interviu]
În plan intern, România este măcinată de tensiuni şi nemulţumiri legate de anularea alegerilor, de modul în care instituţiile statului - servicii, AEP, CCR, Preşedinţie etc. - şi partidele au tratat problema Călin Georgescu şi a votanţilor lui. Ne confruntăm cu o lipsă de încredere tot mai acută în statul român şi în cei care-l reprezintă atât din partea simpatizanţilor lui CG indignaţi că votul lor a fost pur şi simplu aruncat la coş odată cu anularea alegerilor, cât şi din partea votanţilor pro-UE şi pro-NATO, revoltaţi de-a dreptul că serviciile par să fi închis ochii (sunt şi voci care acuză SIE că a fost chiar complice) în timp ce TikTok şi Facebook, reţele în spatele cărora se suspectează că a fost Kremlinul - în joc a intervenit se pare şi PNL-ul care a pompat în Georgescu - influenţau electoratul prin promovarea masivă şi bine targhetată a materialelor video cu candidatul care-l laudă pe Putin.
Şi lucrurile nu se opresc aici. Criza nu e doar internă. În plan extern urmează evenimente de importanţă majoră. Polonia, stat cunoscut pentru poziţia sa fermă împotriva Rusiei, a preluat preşedinţia Uniunii Europene, Donald Trump urmează să înceapă un nou mandat, ceea ce are potenţiale implicaţii esenţiale pentru Europa de Est. Ce rol va juca România şi cum îi vor fi reprezentante interesele în condiţiile în care preşedintelui Iohannis i se contesta şi legitimitatea, şi credibilitatea şi n-a fost chemat la întâlnirile în format NATO.
În aceste condiţii, ar fi demisia lui Iohannis o soluţie?
Intervievat de Epoch Times, profesorul de relaţii internaţionale Valentin Naumescu crede că Iohannis se află legitim la Cotroceni, el neîmpărtăşind opinia celor care cred că Iohanis se află la Cotroceni fără mandat, prelungirea mandatului putând fi făcută prin lege organică, în situaţie de criză sau război.
Pe de altă parte, actualul şef al statului are o problemă de credibilitate, consideră Naumescu. Cât despre demisia lui Iohannis pentru ca la Cotroceni să vină un politician mai credibil, aceasta ar avea şi avantaje dar şi dezavantaje pentru ţară, susţine profesorul.
Redăm principalele declaraţii ale domnului Naumescu
Reporter: La Cotroceni este încă preşedintele Iohannis, sunt o mulţime de controverse legate de acest fapt, sunt voci care spun că nu este legitimă rămânerea lui, alţii spun că nu articolul 83 din Constituţie invocat de preşedinte atunci când a anunţat public că nu pleacă din funcţie îi dă legitimitate. Una peste alta, avem Polonia, care a preluat preşedinţia UE şi care este de aşteptat, fiind ţară antirusă, să vină cu nişte decizii în forţă. Îl avem pe Trump care îşi începe mandatul. În ţară, avem proteste. Iar la Cotroceni, un preşedinte cu legitimitate contestabilă, un preşedinte care n-a fost chemat la întâlnirile în format la NATO. Cum vedeţi dumneavoastră, acest lucru trebuia Iohannis să rămână la funcţie, sau să plece şi să-i ia locul preşedintele Senatului până la organizarea de noi alegeri?
Naumescu: În întrebarea dumneavoastră, este aspectul constituţional pe de-o parte şi aspectul legat de credibilitatea internaţională şi internă a statului român şi a funcţiei prezidenţiale pe de altă parte.
Aspectul constituţional. Da, eu mă număr dintre cei care spun că CCR a judecat corect în ceea ce priveşte articolul 83, durata mandatului. Articolul 83, durata mandatului este foarte clar, iar la alineatul 2 se spune că mandatul preşedintelui se exercită până în momentul în care preşedintele nou ales va depune, sau poate depune jurământul. Or noi nu avem un preşedinte nou ales care să poată depune jurământul.
Lucrurile sunt foarte clare din punct de vedere constituţional, nu este nicio ilegitimitate şi nu este nici măcar, atenţie, nu este nici măcar prelungirea mandatului. CCR nu i-a prelungit mandatul, e incorect ce se spune în presă, aceasta este durata normală a mandatului, pentru că durata normală este precizată de alineatele 1 şi 2 din articolul 83, nu doar de alineatul 1, care spune că este 5 ani. Deci este 5 ani şi se exercită până la data jurământului de către preşedintele nou ales. Oricum, din păcate s-a întâmplat această situaţie, noi nu avem un preşedinte nou ales pentru că au fost anulate alegerile.
Acesta este aspectul constituţional şi, în opinia mea, este clar, Klaus Iohannis ar fi rămas preşedinte şi dacă nu exista acea decizie a CCR, pur şi simplu pentru că aşa spune Constituţia, nu pentru că CCR-ul i-a prelungit mandatul. Nu avea cine să vină. De exemplu, în 21 ar fi trebuit să se încheie mandatul, dacă e după cum au spus cei care cred că este ilegitim. Păi în 21 cine putea să fie preşedintele României? Nimeni. Penţru că Senatul şi-a ales preşedintele pe 23 decembrie. Deci la data 21 decembrie nici măcar nu exista un preşedinte al Senatului.
Deci funcţia de preşedinte a României în acest moment nu este vacantă. Nu s-a produs vacantarea. Există un alt articol în Constituţie care explică în ce condiţii se produce vacantarea. Funcţia este ocupată şi are un titular ales. Acesta este aspectul constituţional. Dar e clar, în opinia mea ca profesor de Sisteme Politice, comparate, nu există nicio îndoială aici.
În schimb, ceea ce este real în întrebarea dumneavoastră este că avem o problemă de încredere în acest moment. Problema aceasta de încredere este gravă. Este o problemă de credibilitate şi internă, la nivelul societăţii româneşti, şi externă. Pentru că, iată, începem să nu mai fim prezenţi la diverse reuniuni internaţionale importante, fie că vorbim de diverse formate NATO restrânse, fie că vorbim de asocieri de ţări europene care discută soluţii pentru întărirea ordinii de securitate în Europa, diverse alternative pentru a continua sprijinul pentru Ucraina dacă administraţia Trump ar reduce sau înceta sprijinul pentru Ucraina.
Deci se întâmplă lucruri foarte importante în sistemul relaţiilor internaţionale, fie că vorbim de Uniunea Europeană, fie că vorbim de NATO, iar România, din diverse motive, lipseşte şi pierde poziţii importante de influenţă chiar în aceste luni critice ale transferului spre administraţia Trump II, ale unei replieri a aliaţilor europeni, noi nu suntem prezenţi, nu ne putem exprima opinia, interesele, nu avem o relevanţă în acest proces politic internaţional, pentru că suntem în această situaţie în care ne aflăm acum cu nişte alegeri prezidenţiale anulate, cu o controversă legată de mandatul preşedintelui - chiar dacă este falsă aşa cum am demonstrat - dar ea există, nu putem nega că nu există foarte mulţi oameni care îşi pun întrebări, e sau nu e legitim.
Pe de altă parte, sigur că preşedintele acum are posibilitatea de a demisiona, nimeni nu îl împiedică. Asta este altceva. Una e faptul că el este legitim în funcţie, dar pe de altă parte, aşa cum el însuşi a spus, dacă doreşte şi dacă va considera necesar, el poate să demisioneze.
Atenţie însă, dacă se adoptă şi intrăm pe calendarul electoral cu 4 mai, turul 1, dacă, de exemplu, preşedintele ar demisiona, să zicem, e un exerciţiu de imaginaţie, dacă ar demisiona astăzi: tot în Constituţie şi în legislaţia României ştim că alegerile prezenţiale trebuie organizate în cel mult 3 luni, în 90 de zile, la data demisiei. Or nu s-ar mai potrivi cu calendarul electoral care prevede alegeri pe 4 mai. Deci el nici măcar nu poate demisiona, să zicem, înainte de 4 februarie, fără să afecteze calendarul electoral stabilit de coaliţia de guvernare. Pentru că ar trebui să schimbe imediat, să dea o nouă hotărâre de guvern şi un nou calendar care să vină mai repede de 4 mai ca să se încadreze în cele 3 luni.
Deci, atenţie, sunt mai multe consecinţe. Nu e chiar atât de simplu şi cu demisia preşedintelui. În 3 luni trebuie organizate alegeri prezidenţiale. Mă rog, după 4 februarie, într-adevăr, ar putea demisiona fără să mai afecteze calendarul electoral nou, stabilit.
Reporter: Consideraţi că ar fi oportună o asemenea demisie?
Naumescu: Da şi nu, este răspunsul meu. O demisie ar avea anumite efecte pozitive, poate pe plan internal. Ar dispărea una din temele de atac. Ale opţiunii radicale, extremiste, antisistem. Ştim că a fost una din temele mitingului AUR de duminică. Ar scădea această aversiune reală anti-Iohannis care există deja în societatea românească şi pe care nimeni nu o mai poate nega. Deci, pe plan internal, e posibil să existe unele efecte pozitive.
Acum, eu ca profesor de relaţii internaţionale mă îndoiesc sincer că un preşedinte interimar în acest moment pe noi ne-ar ajuta în relaţiile internaţionale. Presupunem că ar demisiona preşedintele Iohannis şi preşedintele Senatului, Ilie Bolojan, devine preşedinte interimar. El va trebui, dintr-o dată, să participe la reuniuni extrem de importante, la Consiliul European, informal, pe teme de apărare sau, de ce nu, dacă ne gândim chiar şi la viitorul summit NATO sau la reuniuni în care se discută chestiuni de securitate, chestiuni militare. Să ştiţi că, inevitabil, există o anumită reţinere în relaţiile internaţionale, care sunt, până la urmă, nu doar relaţii oficiale, că oficial nu va fi nicio problemă, e acelaşi lucru preşedinte titular sau interimar. Dar, în planul relaţiilor personale, care sunt informale întotdeauna, când îţi apare un preşedinte interimar, ştii că respectiva persoană va fi acolo două-trei luni, patru luni maxim.
Ar exista un astfel de reflex de reţinere şi, probabil, nici un preşedinte interimar nu a reuşit să obţină o integrare foarte rapidă în cercul relaţii personale. Deci, un preşedinte interimar arată că nu cunoaşte pe niciun şef de stat şi de guvern.
De bine, de rău, preşedintele Iohannis este acolo de zece ani. Şi-i ştie pe toţi, a participat la zeci sau la sute de întâlniri. Dar vine un preşedinte interimar care nu ştie pe nimeni. Şi e clar că, probabil, şi nivelul lui de implicare ca preşedinte interimar va fi unul foarte limitat. Un preşedinte interimar nici nu poate să angajeze România în proiecte de securitate de maximă importanţă. Pentru că mandatul lui este limitat. În numele cui vorbeşte un preşedinte interimar care, la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie va pleca de la Palatul Cotroceni şi va lăsa locul preşedintelui nou ales? Deci, este clar că nu doar alţii ar fi reţinuţi faţă de el, dar şi preşedintele interimar ar fi reţinut la rândul lui în a face angajamente de politica externă şi de securitate extrem de importante în numele României pe termen lung. Deci, în acest moment, nu avem argumente pentru ca pe plan internaţional să susţinem ideea unui preşedinte interimar.
Există repet, unele avantaje pe plan intern, dar mă tem că există limitări serioase pe plan extern.
