România, între ambiţiile lui Trump şi Putin. Ce rol joacă Călin Georgescu şi de ce este luat în braţe de Elon Musk et Co? [Interviu]
Prin creditarea lui Călin Georgescu şi a narativelor promovate de acesta, administraţia Trump a dat o lovitură oribilă împotriva democraţiei din România, opinează politologul Vladimir Tismăneanu, comentând atitudinea oamenilor cheie din echipa lui Trump care par să îl fi luat în braţe pe CG. Un ultim exemplu de sprijinire a lui CG este postarea lui Elon Musk care preia o declaraţie belicoasă a lui Georgescu despre "eliminarea reţelei soroşiste" din România.
Potrivit reputatului profesor, ideea că în ţara noastră nu este democraţie - cum a fost interpretată declaraţia lui JD Vance de la München - este falsă, la fel şi cea că "poporul suveran" l-a votat pe Georgescu şi că acesta este "preşedintele ales". La alegeri a existat şi Lasconi care a luat cu 400.000 de voturi mai puţin decât CG iar democraţia românească, deşi departe de a fi perfectă, nu este inexistentă, arată politologul.
Apropiaţii lui Trump aleg însă din informaţii ceea ce doresc să afle, mai exact, ei l-au luat în braţe pe Georgescu văzând la el doar ceea ce le convine, şi anume faptul că acesta se erijează în luptător contra "decadenţei", soroşismului etc.
"Ce trăim în momentul de faţă (în SUA) este şi o reacţie la sentimentul că modernitatea echivalează cu o formă de degenerare a unui corp politic, care altminteri ar fi sănătos. Ăsta este substratul şi substanţa acestui tip de gândire.
Călin Georgescu este un rudimentar. Nu e în stare să articuleze nimic. Dar Călin Georgescu vine dintr-o zonă în care se vehiculau aceste idei încă înainte de 1989. Nu e întâmplător că el vine din zona lui Maliţa şi a celorlalţi din anturajul lui Ceauşescu. Maliţa a spus tot timpul că suveranitatea - aşa cum o apăra Ceauşescu - este o valoare perenă, etc. Deci, în jurul lui Ceauşescu erau suveranişti. Ceauşescu însuşi spunea des cuvântul suveranitate, deşi nu-l înţelegea", punctează politologul.
"Putin a vorbit despre satanicul Occident, aceasta este şi convingerea în anturajul lui Trump, o serie de miliardari, care văd în Silicon Valley un fel de alternativă la Sodoma şi Gomora a democraţiei liberale. (..) Dacă ei sunt gata să bată palma cu Putin, ce îi împiedică atunci să-l aprobe şi să-l împingă în faţă pe un putinofil precum Georgescu?", opinează profesorul.
În amplul interviu acordat redacţiei noastre, profesorul vorbeşte despre improvizaţie şi haos în administraţia SUA, despre o periculoasă alianţă internaţională a conservatorilor cu neocomuniştii, alianţă care, arată el, este contra naturii. Cocktailul este cu atât mai exploziv cu cât Trump pare ros de o ură fierbinte, la fel ca şi Putin. Fiecare însă are propria lui raţiunea de a urî... În cazul lui Trump vorbim, crede Tismăneanu, de senilitate malignă amestecată cu infantilism delirant.
"Îmi pare rău, e cel mai puternic om din lume şi cea mai mare primejdie de pe planetă!", crede Tismăneanu.
Însă, oricât de puternici s-ar crede Trump şi Putin şi orice acorduri ar semna, Putin nu poate să reconstituie Imperiul Sovietic, crede Tismăneanu.
Ce se va întâmpla cu România în noua conjunctură geopolitică e greu de anticipat. Situaţia este fără precedent, arată profesorul, însă soluţii sunt şi autorităţile de la Bucureşti nu trebuie să stea cu mâinile în sân, pasive.
Vă învităm să urmăriţi interviul!
Reporter: Bloomberg scria că administraţia Trump face presiuni pentru ca lui Călin Georgescu să i se permită să candideze la preşedinţie. De partea sa, MAE român susţine că, în interacţiunile bilaterale cu oficiali ai Administraţiei SUA, nu a existat niciun fel de discuţii sau intervenţii în raport cu un candidat sau procesul electoral din România. Cum se vede de la dvs situaţia?
Vladimir Tismăneanu: Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai preşedintelui Trump, mă refer la megamiliardarul Elon Musk, şi-a exprimat public simpatia pentru Georgescu şi nu numai Musk. Mai sunt şi alte personaje din anturajul preşedintelui american care se manifestă în aceeaşi direcţie.
Aici este vorba de mai multe lucruri. Tocmai am postat pe pagina mea Facebook textul în care spun că e datoria serviciilor de informaţii române să afle cu maximă urgenţă care sunt căile, vectorii prin care s-a ajuns la acest tip de dezinformare - pentru că dezinformare este, Zelenski a vorbit despre bula de dezinformare în care trăiesc Trump şi apropiaţii săi - şi cum s-a putut ca informaţiile (denaturate n.r.) despre România să ajungă la figuri importante din administraţie.
"Cred că serviciile de informaţii trebuie să afle urgent care au fost/sunt căile pentru influenţarea/intoxicarea lui Musk. Miliardarul nu are un record de interes special în această direcţie. Care au fost/sunt vectorii? Mă refer la persoane, cu nume şi prenume. Mi se pare un lucru urgent necesar dacă ne pasă de interesul naţional. Este evident o operaţiune a serviciilor ruse, dar accentul pe România sugerează acţiunile unor persoane legate de forţe politice interne. Persoane care, de ani de zile, acţionează. Cârtiţe şi guzgani. Formatori de opinie care îşi plâng de milă că sunt 'victimele' sinistrei 'Centrale' şi care acum jubilează macabru" - este postarea la care se referă profesorul Tismăneanu
Aici, cum spuneam, printre cei care sunt la ora actuală policy makers, despre asta este vorba, există un politolog, filozof al politicului să-i zicem, cu numele Michael Anton, un personaj intelectualmente interesant, care în momentul de faţă este unul din principalii susţinători ai liniei lui Trump şi care este amic personal cu unii dintre cei menţionaţi recent şi în presă română, Curtis Yarvin şi aşa mai departe. Michael Anton este în momentul de faţă directorul biroului de policy planning la Departamentul de Stat. Tot ce se petrece e legat de policy planning. E biroul de planificare strategică. E biroul pe care l-a condus cândva George Kennan, care a dat celebra doctrină a îndiguirii, "containment".
În momentul de faţă se configurează doctrina Trump, care se face prin cine? Nu se face prin Donald Trump, Donald Trump face spectacolul. Cei care sunt în spate, autorii libretului, sunt o serie de personaje care vin din zona pe care eu am numit-o cândva noul obscurantism. Şi e vorba de ceea ce se numeşte noul reacţionarism care este bazat pe ideea că Statele Unite, fiind cea mai importantă putere în lumea mea, ar trebui să se autocratizeze.
În anii de după prăbuşirea blocului sovietic, conceptul la modă era "democratizare". În momentul de faţă avem un nou termen care este "autocratizare". Iar Trump este clar un admirator a ceea ce se numeşte strong man, al personajelor musculoase, al masculilor alpha. Şi, în genere, aici văd eu o mare problemă pentru Trump. Pentru că, aşa cum spunea profesorul Stephen Kotkin: dacă Trump va decide să meargă pe linia rusă în relaţia cu Ucraina, Ucraina va fi Afganistanul lui Trump, aşa cum a fost pentru Biden Afganistan. De ce? Pentru că americanilor, structural, nu le plac războaiele. Nu vor să fie în război. Lucrul ăsta se ştie de la început. Şi atât cât a putut, America a stat în ceea ce l-a numit la un moment dat "splendida izolare".
La un moment dat, nu mai suntem în splendoare izolaţionistă. Iar ceea ce s-a petrecut şi se petrece sub ochii noştri este tentativa de umilire a unui popor şi a unei naţiuni. Mă refer la ucraineni şi la naţiunea ucraineană, a statului independent ucrainean, a statului suveran ucrainean. Ceea ce se petrece nu poate să placă.
Reporter: Sunt mai multe întrebări care se desprind din ce spuneţi dumneavoastră. Spuneţi pe de o parte că Trump este într-o bulă a dezinformării, cum spunea şi Zelenski. Credeţi că nu au ajuns la Trump informaţiile despre ce se întâmplă cu adevărat în România, despre interferenţa ruşilor în alegeri? Dar Musk, e dezinformat? Dar JD Vance şi toţi oamenii care scriu libretul, atât de dezinformaţi sunt, credeţi?
Vladimir Tismăneanu: Nu sunt neapărat dezinformaţi. Aleg din informaţii ceea ce doresc să afle. Deci, în loc ca informaţiile să le modeleze percepţiile, percepţiile apriorice le modelează relaţia cu informaţiile.
Am stat mult de vorba de-a lungul timpului cu oameni care au scris despre dezinformare şi intoxicare. Deci dezinformarea nu vine cu o minciună abruptă, brută, totală. Întotdeauna dezinformarea are şi ceva care poate să fie relativ verificabil. Şi atunci, dacă acest ceva care e relativ verificabil... De pildă, hai să vorbim de naraţiunea care funcţionează în momentul de faţă, care este foarte interesantă şi care este în cercurile din jurul lui Trump, l-am menţionat pe Michael Anton, dar este şi J.D. Vance, care citeşte textele lui Yarvin şi aşa mai departe.
În cercurile acestea ideea este că reţeaua liberală globală a schimbat direcţia dezvoltării "progresul umanităţii", progres cu multe ghilimele, în favoarea unor forţe pe care ei le consideră corozive, pe care ei le consideră negative, le consideră funeste.
Aici există o legătură între discursul lui Putin, din 2007, de la conferinţa de la München, şi discursul lui J.D. Vance, tot de la München, dar de acum câteva zile. Ideea este că Occidentul, în faza sa liberal-democratică actuală, în faza pe care Francis Fukuyama o numea sfârşitul istoriei, în sensul, dacă vreţi, al unui triumf al liberalismului democratic sau al democraţiei liberale pe plan global, ei bine, acest lucru este considerat de ei o cedare în faţa unor forţe decadente. Putin a vorbit despre satanicul Occident, aceasta este şi convingerea în anturajul lui Trump, o serie de miliardari, care văd în Silicon Valley un fel de alternativă la Sodoma şi Gomora a democraţiei liberale. Despre asta este vorba. Şi atunci le serveşte perfect, când le este pus pe tavă.
Dacă ei sunt gata să bată palma cu Putin, ce îi împiedică atunci să-l aprobe şi să-l împingă în faţă pe un putinofil precum Georgescu? Nu ştiu dacă în discuţia noastră am vorbit despre alfabetul extremismului. Dacă ai spus A, urmează B. Şi din B urmează C. Sigur, există şi momente de deraiere. Şi când cel care este în căsuţa D a alfabetului extremismului realizează că, de fapt, a luat-o pe o linie absurdă şi periculoasă, face un pas. Se întâmplă. Dar deocamdată eu n-am văzut aceşti paşi în anturajul lui Putin. Şi nici în anturajul lui Trump.
Reporter: Ce credeţi că se va întâmpla cu România? Sunt temeri foarte mari că americanii ne vor lăsa în sfera de influenţă rusă. Dumneavoastră ce anticipaţi?
Vladimir Tismăneanu: Întâi trebuie să vedem cum se reconstituie sfera de influenţă rusă. Americanii, ei consideră România ceea ce în medicină se numeşte Locus Minoris Resistentiae (locul celei mai mici rezistenţe n.tr.). Şi atunci, în ansamblul lumii postcomuniste - acum o săptămână aş fi spus că delirez, că e un coşmar dacă spuneam Putin şi Trump, acum o săptămână aş fi spus Putin sau, poate, Trump - Putin şi Trump, nu mai avem de ce să ne ascundem după deget, ei bine, ei caută să vadă care sunt punctele în care presiunea de tip bully poate funcţiona.
Pentru că e bullying. L-am trăit şi eu în curtea şcolii. Asta a fost Putin în copilăria lui. Era bullied (agresat n.r.) în quartalul de blocuri în care era, şi era pus la colţ, şi era ... De aia a făcut judo. Deci asta este. De Trump nu ştiu dacă a făcut judo.
Trump însă, patru ani de zile, şi-a amestecat ura. M-aţi întrebat mai devreme de unde vine această ură. În cazul lui Putin vine din umilire, pentru că a fost umilit trei ani de zile, n-a fost primit nicăieri şi este urmărit în momentul de faţă pentru crime de război. Trump poate să-i ofere azil politic în Statele Unite, dar nu-i poate împiedica pe europeni dacă Putin calcă pe teritoriul Greciei sau Franţei, de exemplu, să fie arestat. De aceea nu se duce decât în satrapiile lui din Asia Centrală. Nu o să se ducă nici în Finlanda, nici în Suedia.
România ar putea să intre în planurile de turism ale tovarăşului Putin, probabil că îşi pregăteşte o vizită în România. Lăsând însă gluma de-o parte, care e doar parţial glumă, pentru Putin blocul sovietic e ceva foarte personal.
El a lucrat la staţia KGB din Dresda, din Republica Democrată Germană. 5 ani, asta a fost perioada lui formativă, în care urmărea ce se întâmpla în fiecare din aceste ţări. El era acolo când, de pildă, a fost a 40-a aniversare a RDG în octombrie 1989, deci cu două luni înainte de prăbuşirea regimului în România. Şi au venit lideri din alte ţări socialiste din epocă. Din România a fost Ceauşescu, din Uniunea Sovietică a fost Gorbaciov. La parada oficială, Gorbaciov i-a şoptit liderului ex-german Erich Honecker, din perioada respectivă, cei care nu merg pe drumul reformei vor trăi rezultate, sau ceva de genul ăsta. Era, dacă vreţi, o voalată ameninţare sau, dacă vreţi, un voalat avertisment, nu neaparat o ameninţare, dar spunea: nu o să puteţi opri mişcările de masă.
Dar nu cred că Putin poate să reconstituie ce îşi doreşte el, să reconstituie Imperiul Sovietic. Nu cred. Va exista o rezistenţă colosală din partea ţărilor baltice, va exista rezistenţa Cehiei - care a trăit în 1989 ce a trăit -, rezistenţa Poloniei. Deci pactul Rubio-Lavrov sau, dacă vreţi, Trump-Putin, îl asemăn cu pactul din 1939. Iar nouă, celor din Europa de Est, de la Varşovia şi până la Bucureşti, ne amintim de pactul Molotov-Ribbentrop, când familiile le-au fost afectate, destinele le-au fost afectate şi aşa mai departe. Ei bine, lumea a învăţat ceva.
Deci Trump poate să creadă că dictează, să îi se spună de către sicofanţii din jurul lui că tot ce spune el este extraordinar şi comunică din el cu Dumnezeu, dar nu e aşa. Ce se va întâmpla aici, în România, sincer vorbind, nu ştiu. Nu ştiu pentru că nu s-a mai întâmplat. Deci trebuie să ne adaptăm din mers şi în viteză.
Reporter: Credeţi că dacă americanii îşi iau pur şi simplu mâna de pe noi, dacă Trump bate mâna cu Putin, retrage trupele etc., avem vreo şansă să nu intrăm sub influenţa rusă? La cât de coruptă este România?
Vladimir Tismăneanu: NATO există încă şi UE va exista pentru multă vreme. Proiectul lui Trump poate să înmormânteze multe lucruri, poate să înmormânteze agenţii federale, poate să facă multe lucruri, dar nu poate înmormânta nici Uniunea Europeană, nici NATO.
Reporter: Spunea Gary Kasparov recent, am spus anul trecut, că NATO a murit agitându-se doar post-mortem. Sunteţi de acord cu afirmaţia lui?
Vladimir Tismăneanu: Îl respect enorm, dar cred că se înşală şi o spun de plină admiraţie pentru Kasparov, şi ca şahist, dar şi ca militant al societăţii civile şi al democraţiei, dar cred că se înşeală, pentru că Putin, una din marile erori de calcul a lui Putin a fost convingerea că se va fractura NATO. Deci asta a fost premiza de la care a plecat. Şi întreaga politică externă şi mega-propaganda rusă şi tot ce a urmat a fost cum se poate să fractureze, cum se poate să scindeze NATO. Până în ultimul moment părea că nu va reuşi, pentru că democraţii ar fi câştigat. N-au câştigat democraţii şi nimeni nu şi-a închipuit cât de puternic este penetrat cercul lui Trump. Nici nu trebuie să fie Trump pe payroll-ul lui Putin, este suficient dacă ideile putiniste ajung în... Deci cred că, din punctul ăsta de vedere, Investigaţia Muller asupra legăturilor cu Rusia ale lui Trump s-a blocat într-un fel în informaţii privind contacte, plăţi, cecuri şi aşa mai departe.
Nu! Trebuia să se facă o analiză a ideilor care circulau şi cum aceste idei au ajuns să-l convingă pe candidatul republican la preşedinţia Statelor Unite.
Dar, ca să revin la Kasparov şi la declaraţia lui, eu nu cred că NATO este emasculat. Eu nu cred că NATO în momentul de faţă a fost neutralizat precum o căţeluşă care a fost dusă la neutralizare sau un căţel care a fost dus la neutralizare. Nu cred că NATO este neutralizat.
Reporter: Având în vedere vântul la pupă prins de extremişti după declaraţiile lui Vance, ale lui Musk, ce şanse credeţi că are Călin Georgescu să iasă preşedinte al României şi cum credeţi că ar arăta o Românie cu Călin Georgescu preşedinte?
Vladimir Tismăneanu: Într-o Românie care nu are separarea puterilor atât de constituţional, să spunem, implantată, precum în Statele Unite - Statele Unite au 250 de ani de istorie democratică, România are 35, problematică. Dar ce cred este că naraţiunea care a prins foarte puternic aici este că România de fapt nu este o democraţie.
Şi din faptul că România nu este o democraţie, revolta împotriva acestei pseudo-democraţii sau non-democraţii devine justificată. Şi dacă revolta este întruchipată de un "suveranist", eventual simpatizant al lui Putin, nu este o tragedie, pentru că democraţia română oricum nu e reală.
Deci, primo, mergem pe ideea delegitimării: democraţia nu e legitimă. Aici am mari probleme pentu că stiu, sunt unul dintre oamenii care au criticat foarte puternic şi mandatul lui Iohannis, Ponta etc, nu mă voi apucă să apăr lucruri pe care le critic de 35 de ani, fesenismul şi aşa mai departe. Dar în pofida tuturor acestor lucruri, în România au avut loc alternanţe democratice, care e un fapt extrem de important. În România s-a dezvoltat o clasă de mijloc cu o orientare clară europeană şi democratică. Sunt multe elemente care contrazic naraţiunea "România, stat securist". Păi dacă România e stat securist, vine Călin Georgescu, un securist, să desecurizeze România. Păi intrăm într-o contradicţie logică totală.
Dar ştiţi cum e. În momente de mari emoţii colective, contradicţiile logice, departe de a deveni un impediment, par să devină un avantaj. Oamenii îmbrăţişează lucruri care sunt în zona fanatismului. Iar în zona fanatismului, ei cred tocmai pentru că este absurd. Deci absurdul nu mă mai face să nu cred, absurdul mă face, dimpotrivă, să cred. E o problemă de psihologie a mulţimilor.
Deci cum va arăta o Românie sub Georgescu nici nu vreau să mă gândesc. Vă spun cu mâna pe inimă şi nu-mi schimb poziţia, într-o Românie condusă de Călin Georgescu eu nu pun piciorul. Deci în ce mă priveşte. Dar eu sunt în Statele Unite, iar în Washington, în pofida tuturor ameninţărilor, suntem bine protejaţi. În România, însă, nu suntem aşa bine protejaţi.
Reporter: Vorbind despre bine protejaţi, în spaţiul public circulă deja liste negre, liste de duşmani care "au jignit poporul şi pe Călin Georgescu". De altfel, îl auzim pe Călin Georgescu, foarte des, cu expresia "noi, poporul". Cu alte cuvinte, cine îl critică pe Călin Georgescu devin automat duşman al poporului. Cum vedeţi escaladarea aceasta a urii, care deocamdată este online?
Vladimir Tismăneanu: Cred că sunt al 8-lea sau al 9-lea pomenit pe una din lista lui ăla, cum îi cheamă, Guşă. Să lăsăm listele lor deoparte, care sunt aberante. Sunt absolut aberante. Adică, exact în zona asta, ele prind tocmai pe când sunt absurde. Cum să fiu eu pe aceeaşi listă cu Gâdea?
Reporter: Eventual pe listă şi cu Diana Şoşoacă... Ideea nu este însă de absurdul lor, ci de incitarea aceasta la ură. Credeţi că ne putem aştepta la violenţe stradale? Deja Călin Georgescu, care neagă că a fost o Revoluţie în 1989, cheamă oamenii în stradă pe 21-22 să ia ţara înapoi, vorbeşte de o nouă revoluţie. Ne putem aştepta la o escaladare a urii, să ajungem la violenţe fizice?
Vladimir Tismăneanu: O să mai facem o discuţie... Nu vreau să mă aventurez în momentul de faţă, că dvs trăiţi acolo. Şi, mai degrabă, v-aş lua eu un interviu dumneavoastră să-mi spuneţi cum vedeţi lucrurile, cât să le spun cum le văd eu de la Washington.
De la Washington sunt îngrijorat, dar cuvântul a fost compromis datorită fostului preşedinte Iohannis, care era mereu îngrijorat şi nu făcea nimic sau făcea prin absenţă şi pasivitate, pentru că foarte mult din situaţia în care ne aflăm... Nu ştiu dacă Cristi Pătrăşconiu vrea să facem o nouă ediţie, dar noi am avut o carte împreună, care se cheamă Cartea Preşedinţilor. Şi ne-am apucat de toţi preşedinţii până la Iohannis. Şi probabil că trebuie să scoatem la Humanitas o nouă ediţie, ar fi capitolul despre Iohannis. Şi dacă, Doamne fereşte, ajungem la capitolul despre Călin Georgescu, o să-l scoatem în samizdat (Samizdat din rusă: самиздат, „auto-publicare” era o formă clandestină de distribuţie a materialelor interzise de regimul comunist în Uniunea Sovietică şi în alte ţări din blocul estic. Acesta consta în copierea şi răspândirea pe ascuns a scrierilor cenzurate, fie ele literare, politice sau filosofice. n.r.) aşa cum funcţionau textele dizidenţilor în timpul dictaturilor totalitare. Îmi păstrez umorul, deşi este un umor de tipul haz de necaz.
Ceea ce a făcut administraţia Trump este o lovitură oribilă împotriva democraţiei din România. Faptul că au creditat... ignorând complet existenţa USR, existenţa Elenei Lasconi, ca şi cum ei n-au existat, n-a existat decât Călin Georgescu. Stai puţin! Sunt 400.000 de voturi diferenţă, Elena Lasconi a scos 1,7, el 2,1 milioane. Deci nici vorbă că poporul român suveran l-a votat! De acum se scrie "preşedintele ales al României". Păi nu l-a ales nimeni preşedinte!
Reporter: Bine, asta o scrie Realitatea TV. Revenind, faptul că americanii, mă rog, echipa lui Trump, unii din echipa lui Trump îl promovează pe Călin Georgescu nu este o chestie izolată. Ştim că Vance s-a întâlnit cu extremişti din Germania, ştim că şi Vance şi Musk promovează partidele extremiste. Ce credeţi că se urmăreşte? Destabilizarea UE pe ideea divide et impera, o UE slăbită care să poată fi dominată mai uşor de America şi cu care Trump să poată negocia în forţă? Care credeţi că-i planul în spatele încurajării partidelor extremiste? Despre Trump se spune că este un afacerist, un tip pragmatic.
Vladimir Tismăneanu: Mai degrabă este enorm de mult improvizaţie, enorm de mult, da, se improvizează enorm, e haos. Deci ştiu din proprie experienţă, nu o să spun mai mult, dar am persoane foarte apropiate de mine care lucrează în administraţie, în guvern şi ştiu care e atmosfera între funcţionarii Guvernului Federal.
Ieri au fost concediaţi 10% din funcţionarii de la cea mai importantă fundaţie de ştiinţă din Statele Unite, National Science Foundation. Bugetul acoperă, evident, o mie de funcţionari sau câţi vor fi la National Science Foundation. Au un buget enorm, circa zece miliarde USD care dă bursele de cercetare, ceea ce numim noi grants. Ce fac brigăzile de adolescenţi ai lui Musk? Unul are 19 ani, iar în National Science Foundation lucrează oameni... personalităţi celebre din ştiinţă. Iar oamenii lui Musk au desecretizat tot ce se poate desecretiza, şi se uită şi nu analizează decât titlurile unor programe.
Şi dacă în program, în titlul unui grant care a fost dat, să spunem la Universitatea Texas, sau la Universitatea din Iowa, sau la propria mea universitate în Maryland, sau la universităţi private Harvard, Princeton, Yale apare cuvântul equity, echitate- să ne amintim cele cele trei cuvinte:DEI (diversity, equity, and inclusion - deci equity, sau incluziune, cine a semnat grantul... ofiţerul de program e considerat de partea DEI. Nu, ofiţerul de program face un juriu, căci totul se face prin peer review... (profesorul Tismăneanu face trimitere la faptul că Donald Trump a semnat mai multe ordine executive care vizează desfiinţarea iniţiativelor de diversitate, echitate şi incluziune - DEI şi reducerea finanţării acestora n.r.)
Deci băieţii ăştia, că n-am văzut femei printre mirmidonii lui Musk... Unul dintre ei cred că aţi văzut, nu? A declarat că îi detestă pe indieni şi, mă rog, vomită când îi se aduce mâncare indiană. Până şi Musk a considerat de prea mult prost gust toate chestia respective şi tipul a fost concediat. Cine a intervenit în favoarea lui şi a fost reangajat? Vice-preşedintele Vance! Şi să vezi aici nebunie. Vice-preşedintele Vance are o soţie care este de origine indiană. Şi copiii lui sunt pe jumătate indieni. Păi, iar ajungem la "cu cât mai absurd, cu atât mai credibil".
"Toţi greşim, să-i mai dăm băiatului o şansă." Drept care Musk l-a reangajat pe băiat. Deci, băiatul, care recunoaşte public, este ceea ce se cheamă un bigot, un rasist. Mă uitam, există un serial acum care rulează la noi şi care zice despre marile emigraţii din secolul XX în America. Am fost marea emigraţie de culoare din sud spre nord şi, în anii 90, a început migraţia inversă de culoare din nord spre sud. Avem migraţia din Marea Caraibilor... Toate fenomenele astea pot trezi ura - e studiată chestiunea - în rândul grupului sau indivizii cu propriile frustrări. Pentru că frustrările joacă un rol enorm în ură.
Ură nu este un sentiment pasiv, activ. Ca şi iubirea. Nu există iubire abstractă.
Ură abstractă... până şi Hitler, ca să dau un exemplu, în Mein Kampf, spune cum s-a născut la el obsesia antisemită. Cum era el un tânăr adolescent şi umbla pe străzile Vienei şi cum a văzut evrei bătrâni purtând caftan. Deci imaginea alterităţii care l-a şocat. Nu erau domni cu papion şi cu baston, erau aceşti evrei religioşi care îi produceau tânărului la început, să spunem, o stare de disconfort şi, de la starea de disconfort, a început să citească. Şi ce a citit? Literatură abjectă tip rasist. Care răspundea de acum propriilor sale emoţii şi fobii şi tulburări şi aşa mai departe.
Deci, pe un fond similar, a venit Trump şi a vorbit despre mexicani. Despre haitienii care mănâncă câini şi pisici. Despre bătrânele doamne care nu se mărită dar au pisică. Atunci am râs, şi am râs, undeva, prosteşte. Pentru că râdem noi, râdem şi, până la urmă, vin brigăzile lui Musk şi le arestează pe bătrânele doamne cu pisică.
Reporter: Revenind la UE, totuşi despre Trump se spune că este un afacerist. Că tot ce face are un calcul în spate. De ce încurajează partidele suveraniste? Unul din curentele de opinie este că scopul este slăbirea UE, cu mai multe Ungarii, metaforic vorbind, coeziunea UE se duce de râpă.
Vladimir Tismăneanu: Parte din această încurajare vine din zona radicală de dreaptă din Statele Unite. Am scris la un moment dat la o revistă conservatoare - unul dintre editori era fiul unui cunoscut disident rus - un articol despre Viktor Orban şi, printre altele, vorbeam despre modul în care Orban sabotează UE. Şi a urmat o ploaie torenţială de comentarii. În general nu erau comentarii. Dacă scriam despre Stefan Zweig şi sinuciderea lui, aveam doar comentarii laudative. Aici au urmat torente în care mi s-a spus că susţin noua URSS care e UE. Tot ce vedeţi acum am trăit atunci... Ce trăim în momentul de faţă este şi o reacţie la sentimentul că modernitatea echivalează cu o formă de degenerare a unui corp politic, ar fi sănătos. Asta este, să spunem, substratul şi substanţa acestui tip de gândire.
Călin Georgescu este un rudimentar. Nu e în stare să articuleze nimic. Dar Călin Georgescu vine dintr-o zonă în care se vehiculau aceste idei încă înainte de 1989. Nu e întâmplător că el vine din zona lui Maliţa şi a celorlalţi din anturajul lui Ceauşescu. Maliţa a spus tot timpul că suveranitatea - aşa cum o apăra Ceauşescu - este o valoare perenă etc. Deci, în jurul lui Ceauşescu erau suveranişti. Ceauşescu însuşi spunea des cuvântul suveranitatea, deşi nu-l înţelegea. Ne pisa cu independenţa şi suveranitatea. Cred că credea în ele, da.
Şi cred că şi de alde Maliţa... Îşi raţionalizau servitutea în raport cu un dictator analfabet, îşi raţionalizau pentru că serveau o cauză "nobilă".
Asistăm la o alianţă a conservatorilor, dar şi a neocomuniştilor, pentru că Putin pune bani nu doar în AfD în Germania, pune bani şi în Die Linke, care este stânga. Şi în organizaţii de extrema stângă. De fapt, suveranismul îl vedem şi la extrema dreaptă, dar şi la Melenchon în Franţa. Şi Le Pen şi Melenchon sunt suveranişti. Şi Le Pen şi Melenchon au simpatii putiniste.
Reporter: Nu e aberantă o astfel de uniune? Sună cumva contra naturii...
Tismăneanu: Ani de zile Uniunea Sovietică şi Germania au avut pactul de neagresiune, adică de alianţă. N-a rezistat. Şi bănuiesc eu că nici această chestiune nu va rezista. Dar nerezistenţa pactului de neagresiune a dus la al doilea război mondial. Aici nu vreau să fiu Casandra. Mă abţin de la orice speculaţie. Vreau să sper că există suficientă raţiune. Şi cartea mea despre Diavolul în istorie are ca subiect comunism-fascism şi lecţiile secolului XX. Câteva.
Şi una din lecţii este că alianţa aceasta contra naturii este între extrema dreaptă şi extrema stângă... Prietenii mei îmi spun că nu e contra naturii, pentru că Hitler era de fapt comunist. Asta i-a spus doamna Weidel, lideră AfD, lui J.D. Vance şi el a fost foarte încântat. Nu! Hitler n-a fost nici socialist, deşi îşi spunea socialist, nici comunist. Hitler era un revoluţionar de extremă dreapta.
Hitler NU era un adept al teoriilor Marx, Engels şi Lenin.
Reporter: Se vehiculează şi scenariul că în concentrarea asupra Chinei, Trump vrea să-l aibă pe Putin, dacă nu aliat, măcar neutru, motiv pentru care îi face concesii...
Vladimir Tismăneanu: Toate datele pe care le avem precise trimit în direcţia că îl sprijină pe Putin. Restul, ce face mai departe şi ce intenţii are Trump, revenim la începutul discuţiei noastre - improvizaţie, haos. Nu cred că există un plan clar în momentul de faţă şi ne putem trezi mâine cu Trump anunţând 7 puncte ultimatum pentru China, totul este posibil. Ne putem aştepta la ce vrăji a mai făcut Trump. O să ne aflăm cu un magician la Casa Albă, să apară la o conferinţă de presă scoţând iepuri din pălărie, nu?
Reporter: Cum credeţi că a ajuns Trump să adopte retorica lui Putin? Mă refer cel puţin în raport cu Zelenski? Zelenski care e dictator...Zelenski care a stârnit războiul
Vladimir Tismăneanu: Imaginaţi-vă puţin de unde vine ura, pentru că discursul lui Trump de azi despre Zelenski este plin de ură. E ură acolo. E ura lui Putin, dar e o ură diferită. Şi atunci, gândiţi-vă... Puneţi o poză cu Zelenski vorbind în congresul SUA avandu-le în spate pe Kamala Harris şi Nancy Pelosi. Puneţi poza! Şi lăsaţi-l pe Putin! Congresul SUA nu e locul unde Putin îşi visa să fie la tribună. Dar Trump îşi visa.
Şi imaginaţi-l pe Trump în faţa unui televizor cu un ecran cât peretele ăsta, în luxul ăla nebun, kitch în care trăieşte, totu-i aurit, totu-i bronzuit şi urmărind scena cu Zelenski şi cu steagul American acolo. Şi atunci ce spune the bully: "Şi, când îmi vine mie rândul, mamă, ce o să te zelensc eu!"
Este o combimaţie de senilitate malignă şi infantilism delirant. Îmi pare rău, e cel mai puternic om din lume şi cea mai mare primejdie de pe planetă!
Reporter: Ce credeţi că poate face România în contextul acesta geopolitic atât de complicat?
Vladimir Tismăneanu: Să acţioneze ca parte în concertul Europa, să se coordoneze constant. Şi să nu aştepte, să ducă o politică diplomatică şi în diplomaţia militară şi aşa mai departe care să nu fie una pasivă aşteptând să vină ei spre tine. Ci să încerce să aibă şi iniţiative.
Sunt o mulţime de lucruri care se pot face, un forum care să reafirme principiile pe care s-a clădit Uniunea Europeană, forumul de la Bucureşti pentru reafirmarea principiilor pe care s-a clădit Uniunea Europeană şi pe care puteam să-l coordonăm împreună cu cehii şi cu polonezii şi cu republicile Baltice. Sunt lucruri care se pot face, nu trebuie prea multă imaginaţie în toată chestiunea asta. Dar dacă aştepţi să le facă altcineva pentru tine e ca şi cu Muzeul Comunismului sub Iohannis. Nu s-a făcut pentru că nimeni nu l-a făcut. Noi am încercat să-l facem sub Băsescu şi ne-au boicotat cât au putut, au sabotat: "Îl facem noi." N-au făcut nimic.
Reporter: Există temeri la noi că, daca Georgescu va ieşi preşedinte, am putea deveni într-un timp relativ scurt un fel de Bielorusia. Cât de justificată e o astfel de temere?
Vladimir Tismăneanu: Nu, proiectul putinist are diverse etape. Etapa actuală, ne aflăm în etapa în care Putin încearcă să recreeze Marea Rusie. Deci, Marea Rusie înseamnă Rusia propriu-zisă. Rusia albă, Bielorusia şi Rusia mică, Ucraina. Deci, Marea Rusie, Mica Rusie şi Rusia albă.
Marele scriitor Alexandr Soljeniţîn, în celebra lui scrisoare deschisă către conducătorii URSS, spunea că URSS trebuie să se restrângă, nu să se extindă. Şi, cu excepţia, probabil, a Kazahstanului unde este, într-adevăr, era, o majoritate a populaţiei rusofonă şi, probabil, şi rusă ca etnicitate, restul să fie lăsate pe calea lor. Deci ăsta ar fi fost proiectul.
Ceea ce s-a întâmplat, însă, a fost altceva. Decembrie 1991, în care Ucraina şi Bielorusia au căpătat independenţă. Şi restul este istorie ce s-a întâmplat cu Bielorusia, pentru că ne ocupăm foarte mult de modul în care tratează administraţia Trump Ucraina şi Rusia. Dar Trump şi-a trimis emisarii şi la Lukaşenko. Deci prietenia lui Trump nu e doar cu Putin. Mă aştept să-l vedem şi pe Lukaşenko invitat la Washington.
Cred că ce vrea Putin este să readucă Ucraina în imperiu. În celelalte, să-şi exercite soft power mai degrabă decât puterea militară. Nu cred că doreşte un război cu Polonia, pentru că asta ar antrena şi UE şi NATO, şi la fel cred că nu-şi doreşte cu România, dar va cere concesii din partea României şi concesiile vor fi legate, de pildă, de bazele militare şi aşa mai departe. La asta ne putem aştepta. Dar nu Bielorusia. Scenariul pe care l-a dorit Putin ar fi finlandizarea acestor ţări.
Nu în sensul actual, pentru că Finlanda acum e în NATO, în sensul finlandizării, în sensul ca acestea să nu aibă o politică externă autonomă şi să lase în interior un anumit pluralism. Asta era Finlanda până la căderea URSS. Tratatul era când Finlanda nu va face parte din nicio alianţă care are explicit sau implicit intenţii nefavorabile Uniunii Sovietice.
Deci, ideea este să emasculeze aceste ţări de dreptul de a avea politică externă şi militară independentă. Asta nu e Bielorusia.
NOTĂ - Interviul cu profesorul Tismăneanu a fost realizat miercuri, înainte ca şeful cancelariei prezidenţiale Cristian Diaconescu să anunţe, la Antena 3, că ruşii le-au cerut americanilor, la negocierile de la Riad, o nouă împărţire a sferelor de influenţă, pe modelul Yalta, şi, implicit, România să revină în sfera de influenţă a Kremlinului, dar că SUA "a refuzat în acest moment".
