România este preocupată de propriile dispute politice interne, nu va acorda prea mult timp relaţiilor moldo-române
alte articole
Cu doar câteva zile înainte ca referendumul din România să decidă soarta preşedintelui suspendat Băsescu, un raport cuprinzător special analizează stadiul relaţiilor dintre România şi vecina estică importantă, RMoldova - o relaţie de mare interes atât pentru Rusia, cât şi UE, se arată într-o notă a website-ului Balkanalysis.com. Raportul, intitulat ''Relaţiile româno-moldovene: O vedere de ansamblu contemporană'', este semnat de Tatiana Drăguţan, analist de afaceri politice, relaţii internaţionale şi macroeconomie.
În acest moment, România este atât de preocupată de propriile dispute politice interne, încât nu va putea influenţa major o soluţionare a conflictului din Transnistria, chiar dacă a avut un rol mai direct. La 29 iulie are loc referendumul privind suspendarea lui Traian Băsescu, în toamnă sunt prevăzute alegeri parlamentare şi posibil prezidenţiale (în funcţie de rezultatul referendumului), în timp ce mulţi au regretat faptul că ministrul de externe nu este cel mai bun candidat pentru această poziţie, relevă analista.
Transnistria joacă un rol important în relaţiile moldo-române. Unul dintre motive este că România se află la frontiera NATO şi UE, în timp ce Transnistria rămâne un conflict îngheţat. Din nefericire pentru România, aceasta nu este inclusă în procesul negocierilor, în schimb, este reprezentată de UE, care are doar statutul de observator în formatul de negociere 5 +2.
Trebuie remarcat faptul că cancelarul german Angela Merkel va vizita Chişinăul probabil între sfârşitul verii şi septembrie. Potrivit lui Bogdan Nedea, analist la think-tankul român Centrul de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning (CPC EW) se discută că Germania va pune presiune asupra RMoldova să accepte federalizarea, chiar dacă acest lucru nu este direct exprimat. Germania, în schimb, va sprijini RMoldova în relaţiile sale cu UE (probabil legat de regimul de vize şi alte aspecte). În acest context special, cu Germania acţionând ca lider al UE, România nu are mai multă influenţă de facto asupra modului în care UE este reprezentată în soluţionarea conflictului transnistrean, subliniază analista.
Potrivit unor relatări din media, emisarul special al preşedintelui Rusiei pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, a publicat pe contul său de Twitter că Rusia va trimite un grup de experţi al căror scop este de a face o analiză socio-economică a republicii autoproclamate şi va face recomandări cu privire la modul în care Transnistria ar putea atrage investitori ruşi. Rogozin a fost numit după ce în luna decembrie a anului trecut a fost ales un nou lider al Transnistriei, Evgheni Şevciuk, care pare să fie mai puţin subordonat Rusiei decât predecesorul lui.
Potrivit website-ului din RMoldova Unimedia.com premierul Vlad Filat şi liderul transnistrean Şevciuk au vizitat împreună Grecia, unde au discutat şi reglementarea relaţiilor dintre Transnistria şi RMoldova. Odată cu noua conducere de la Tiraspol, cu discursul ostil din partea lui Rogozin şi presiunea din partea UE - precedate de o conferinţă pe tema conflictului transnistrean din Germania, în luna iunie, ce va fi urmată de apropiata vizită a lui Merkel la Chişinau, chiar înainte de noua rundă planificată de negocieri asupra conflictului transnistrean - se pare că miza este acum ridicată.
O imagine mai clară se va contura cu siguranţă până la sfârşitul anului. Cel mai mare risc pentru RMoldova este ca Germania să pună presiune asupra sa, în schimbul unor promisiuni vagi. Un alt pericol vine din partea Rusiei. Imediat după ce a fost numit, Rogozin a ameninţat că dacă politicienii de la Chişinău se consideră români (ca etnie), integritatea de stat a RMoldova va avea de suferit. Declarând aceasta, emisarul rus a avut în vedere nu numai Transnistria ci şi alte regiuni autonome ale RMoldova, cum ar fi Găgăuzia.
Istoriografii şi politicienii ruşi au susţinut ideea a două identităţi, limbi şi naţiuni separate - română şi moldovenească. Potrivit lui Bogdan Nedea, Rusia se simte ameninţată de rolul României în RMoldova şi astfel continuă să joace 'carte naţionalităţii' pentru a evidenţia separarea. Dacă România se menţine pe o poziţie mai pragmatică şi mai puţin emotivă, evitând discursul naţionalist, lingvistic şi istoric, acest lucru va ajuta, de asemenea, la a evita să fie implicată în acest tip de dezbateri susţinute de Rusia.
Actuala criză politică din România şi alegerile parlamentare din toamnă înseamnă, sincer vorbind, că nu va fi timp pentru prea multă activitate privind relaţiile atât cu RMoldova cât şi cu alte ţări vecine.
În plus faţă de faptul că România nu are o strategie clară pe termen lung în ceea ce priveşte relaţiile sale cu RMoldova, actuala coaliţie USL va sprijini probabil mai puţin procesul de implementare a relaţiilor României cu RMoldova, chiar dacă strategia naţională generală vede relaţiile cu Chişinăul ca fiind de importanţă strategică, potrivit analistei.
Semnatara raportului remarcă faptul că relaţiile actuale dintre cele două ţări sunt mult mai bune decât în perioada în care Partidul Comuniştilor s-a aflat la guvernarea R.Moldova. Curând după alegerile parlamentare din vara lui 2009, iniţiative concrete au fost adoptate pentru a îmbunătăţi situaţia. Un pas important a fost desfiinţarea regimului de vize pentru cetăţenii români, instituit de guvernul comunist în timpul protestelor din aprilie 2009 de la Chişinău. În afara faptului că îi irita pe români, regimul de vize de scurtă durată a încălcat şi acordurile pe care le-a avut România cu UE referitoare la un regim fără vize pentru cetăţenii UE.
Un alt pas util făcut după alegerile din vara lui 2009 a fost extinderea reţelei de consulate ale României în RMoldova, deschizându-se unele noi la Cahul şi Bălţi, precum şi un birou consular la Ungheni. De asemenea, a fost semnat Acordul privind micul trafic de frontieră, în noiembrie 2009 şi un tratat privind regimul frontierei de stat mult aşteptat, în noiembrie 2010.
În pofida acestor evoluţii pozitive, există mai multe probleme importante şi uneori controversate care trebuie luate în considerare atunci când este vorba despre relaţiile moldo-române.
Problema identităţii este probabil cea mai sensibilă şi explică în mare parte deteriorările ocazionale din relaţile dintre cele două ţări. Conform ultimului recensământ (2004), marea majoritate a populaţiei se consideră de etnie română - 76,2% (sau 69,5% dacă se include şi Transnistria). 8,3% (sau 11,2% dacă se include Transnistria) s-au declarat de etnie ucraineană, în timp ce de etnie rusă s-au declarat 5,9% (9,4% dacă se include Transnistria).
În pofida dimensiunii relativ mici a minorităţii ruse, pare să existe o percepţie generală că aceasta este mai mare. Un motiv este faptul ca mulţi reprezentanţi ai altor minorităţi naţionale (cum ar fi cea românească) au suferit un proces intens de rusificare în perioada URSS. Astăzi, unii cetăţeni moldoveni spun că sunt români, dar marea majoritate spun că sunt moldoveni.
În timp ce majoritatea sunt de acord că limba moldovenească este de fapt limba română, atunci când vine vorba de identitatea moldovenească lucrurile sunt puţin diferite. Ideea moldovenismului ca identitate separată a fost foarte prezentă în discursul public al politicienilor moldoveni în anii de după obţinerea independenţie RMoldova. Dar niciun cercetător nu sprijină existenţa unei etnii moldovene distinctă de cea românească, cu excepţia cercetătorilor sovietici. O consecinţă a acestei situaţii asupra politicii generale din RMoldova a fost confuzia - ţara şi-a schimbat orientarea politicii externe de mai multe ori după obţinerea suveranităţii în urma prăbuşirii URSS.
Schimbarea numelui limbii naţionale nu a fost niciodată încercată prin referendum popular, deşi problema a fost avută în vedere la ultimul referendum din septembrie 2010. Din moment ce coaliţia de la guvernare din acea vreme a căutat în principal să schimbe metoda de alegere a preşedintelui prin acel referendum, a decis să nu includă şi problema limbii sensibilă a limbii, deoarece ar fi redus şansele aprobării referendumului.
Mulţi europeni (şi mulţi români) sunt interesaţi să cunoască opinia moldovenilor înşişi privind unificarea. Rusia critică România constant pe această temă, care nu este luată în calcul în acest moment.
Înainte şi după independenţa RMoldova, mişcări de unificare a celor doua state, susţinute atât în RMoldova cât şi în România au câştigat teren, dar nu au fost niciodată suficient de puternice, iar influenţa rusă s-a dovedit a fi prea mare pentru ca demersul să reuşească. Mulţi români se întreabă încă de ce moldovenii nu au dorit unirea cu România la acel moment, dar se pare că nu au înţeles complexitatea problemei, este de părere analista. Doar unii români au înţeles faptul că moldovenii s-au simţit o naţiune separată.
Un Tratat privind regimul frontierei de stat şi un Acord Cadru au fost negociate ani de zile între cele două ţări şi au fost foarte mult discutate de fosta guvernare a Partidului Comuniştilor. Tratatul de frontieră a fost semnat în noiembrie 2010, în timp ce ultimul a fost abandonat pentru moment. Unele ţări din UE au criticat România pentru că nu a semnat Tratatul de frontieră cu RMoldova, declarând că acesta trebuia să servească drept garant al suveranităţii RMoldova.
Pozitia UE în această problemă a fost motivată de faptul că era interesată în consolidarea RMoldova ca stat. Ministrul român de externe din acea vreme, Teodor Baconschi, a declarat că prin semnarea Tratatului privind regimul frontierei de stat cu RMoldova se descurajează afirmaţiile obsesive ale anumitor cercuri politice de peste Prut cu privire la o imaginară agendă iredentistă a României, referindu-se aici la Partidului Comuniştilor.
În cazul Acordului Cadru, principalele divergenţe au fost cele privind problema istoriei şi limbii comune, tipice pentru guvernul comunist. În prezent, subiectul nu mai este dezbătut în mod deschis.
O unificare de jure nu este posibilă în acest moment şi din cauza disparităţilor economice dintre cele două ţări. Nu există o voinţă puternică pentru unificare în rândul moldovenilor, iar comunitatea internaţională nu pare să sprijine demersul. Totuşi, o unificare de facto este posibilă, începând cu un regim fără vize în UE pentru cetăţenii moldoveni. Acest lucru este legat de legislaţia privind dubla cetăţenie. Problema dublei cetăţenii este probabil cea mai fierbinte pentru ţările din UE care consideră că 3,8 milioane de moldoveni vor pleca în alte ţări ale UE, după ce vor obţine cetăţenia română, pentru locuri de muncă mai puţin plătite şi vor afecta astfel pieţele forţei de muncă din UE deja în dificultate economică. În perioada 1990-2012 au fost acordate câteva sute de mii de cetăţenii.
Mulţi dintre cetăţenii moldoveni care au dorit să plece în Europa de Vest au făcut-o deja. Cetăţenia română este, în plus, un instrument de a controla cât de numeroase sunt aceste persoane. Cel puţin sunt înregistrate, pot trece frontiera legal, se pot întoarce legal la familiile lor şi pot beneficia de un anumit grad de mecanisme de protecţie socială. În plus, în Europa, în majoritatea cazurilor cetăţenii moldoveni fac 'munca murdară', pe care localnicii nu vor să o facă.
Dacă procedura de acordare a cetăţeniei române a fost simplificată în câteva etape şi redusă la aproximativ un an, problema este acum legată de procedurile privind obţinerea statutului civil şi a actelor de identitate. Fie că sunt în mod intenţionat complicate sau nu, complexitatea acestui proces adoptat de autorităţile române creează un mediu favorabil pentru corupţie, implicând reţele criminale active în ambele ţări. Chiar dacă autorităţile române au schimbat procedura cu intenţia de a reduce sau evita corupţia, sistemul actual nu este funcţional: oamenii trebuie să aştepte mai mult de un an transcrierea unui certificat de stare civilă eliberat în străinătate pentru unul eliberat de autorităţile române.
România oferă un program amplu de burse pentru învăţământul secundar, universitar şi post-universitar pentru etnicii români care trăiesc în afara graniţelor româneşti. Un număr mai mare de burse este oferit cetăţenilor moldoveni, care reprezintă cea mai mare populaţie concentrată de etnici români din afara frontierelor de stat. Pentru guvernul român este o investiţie semnificativă - 5.000 de burse oferite în prezent, iar acest număr se va dubla, aşa cum a promis Traian Băsescu.
În cursul primei vizite la Bucureşti a preşedintelui RMoldova, Nicolae Timofti, Băsescu a promis să doneze RMoldova un milion de cărţi, un gest simbolic. Problema este însă că, în loc să furnizeze lucrări utile şi moderne de literatură(învăţământ, guvernul român a selectat 10 titluri de bază (care urmează să fie tipărite de 100.000 de ori fiecare), care nu sunt cea mai buna investiţie, în opinia autoarei analizei.
Relaţia economică dintre România şi RMoldova, în mod tradiţional bine interconectată, este cu mult mai bună decât în perioada dintre aprilie 2009 şi alegerile parlamentare din acea vară. Guvernul comunist a adoptat măsuri dure pentru a limita circulaţia persoanelor şi traficul mărfurilor între cele două ţări. Acest lucru a făcut ca relaţiile economice să se înrăutăţească brusc, iar circulaţia persoanelor să scadă cu peste 50%.
În prezent, priorităţile celor două guverne în sfera economică sunt două proiecte energetice: interconectarea sistemelor energetice (linia de alimentare Fălciu-Goteşti) şi a sistemelor de transport de gaze naturale, atât în România cât şi RMoldova (Iaşi-Ungheni). Un aspect interesant al ultimului proiect (care urmează să fie efectuat de către compania de stat din România SNTGN TRANSGAZ SA Mediaş şi compania privată Moldova Gaz) este faptul că acţionarul principal al companiei moldovene este Gazprom (cu 50% din acţiuni) şi Transnistria, reprezentată de Comitetul pentru Administrarea Activelor din Transnistria (13,44%). Guvernul RMoldova are doar 35,33% participaţii. Prin aceste proiecte, RMoldova şi România intenţionează să facă aprovizionarea cu gaze mai sigură, în timp ce Gazprom va fi acţionarul principal din partea malului estic al Prutului.
