România, destinaţie a exporturilor spaniole şi origine a importurilor în Spania

Criza care a început în 2008 şi modificările din structura economiilor naţionale au făcut ca Spania şi România să-şi reducă mult deficitul comercial, chiar dacă în moduri diferite: în vreme ce producţia spaniolă s-a adaptat, căutând în exterior pieţe noi, şi şi-a sporit concurenţa prin deprecierea internă, România a devenit destinaţia a numeroase investiţii străine. Este o ţară în care se fabrică ieftin, se află aproape de o piaţă de consum şi este în interiorul UE, iar pentru fabricantul european, România este la modă, transmite, din Timişoara, corespondentul La Vanguardia.

Cele două ţări au dat dovadă, în 2012 şi pe durata lui 2013, de un excelent comportament de exportator şi de un regres al importurilor, în cazul Spaniei, sau o mare moderaţie a acestora, precum România. Iar în restul anului se aşteaptă tot o scădere a deficitului comercial sau chiar un excedent. În schimb, volumul schimburilor comerciale dintre cele două ţări este redus: în 2012, exporturile româneşti în Spania au reprezentat 3,5% şi s-au aflat pe locul 8 în rândul tuturor ţărilor din UE, în vreme ce importurile din Spania au reprezentat 3,2% şi clasându-se pe poziţia a 11-a.

Schimburile comerciale ridicate existente între România şi ţări precum Germania sau Italia se explică în parte ca urmare a numărului impresionant de companii industriale cu capital german sau italian. Acestea importă componente sau materii prime, le prelucrează şi exportă apoi produsul în ţara respectivă. Prezenţa crescândă a companiilor spaniole în România produce schimburi asemănătoare şi o creştere a bilanţului comercial - deşi o parte este destinată consumului final.

Spania exportă în România foarte puţin, deşi dispune de piaţă, iar corespondentul La Vanguardia citează Buletinul Statistic de Comerţ Internaţional care indică produse precum carne, ouă miere, fructe, cafea, ceai, uleiuri, cacao, combustibili, produse farmaceutice, materiale plastice, lemn, hârtie, lână, bumbac, textile, încălţăminte, aparate optice, fotografice sau mobilă. Spania exportă cu putere multe dintre aceste produse în alte ţări ale lumii, iar piaţa românească există, observă cotidianul citat. Este o piaţă în dezvoltare şi cu potenţial, pe lângă faptul că poate servi drept poartă de intrare pentru toate ţările din zonă.

Ce exportă România? România construieşte un important ţesut industrial care să poată concura cu producţia asiatică. Buletinul Statistic de Comerţ Internaţional indică, potrivit sursei citate, că în total, creşterea cererii interne, costurile crescute de fabricare, diferenţele culturale şi distanţa faţă de presupusele pieţe de destinaţie sunt factori care fac ca firmele producătoare să se îndrepte din nou către Europa. Ajutoarele europene şi de stat sprijină această situaţie, rezultând într-o creştere semnificativă a exporturilor, iar destinaţia nu este Spania în ceea ce priveşte tutunul, combustibilii şi uleiurile minerale, produsele chimice şi farmaceutice, cauciucurile, lemnul, hârtia, mătasea, lâna, bumbacul, ceramica, aparatura electrică, maşini, aparate optice, sau mobilă.

Nu este niciun secret faptul că puterea industrială germană şi italiană se bazează pe producţia cu costuri mici în ţările vecine, ceea ce constituie o platformă competitivă pe pieţe din Europa şi Asia centrală, observă corespondentul cotidianului spaniol citat. Spania încă nu a reuşit acest lucru. Şi cu toate acestea, prin prisma culturii, a celui aproape un milion de români care locuiesc în Spania şi mai ales a intereselor economice ale celor două ţări, schimburile dintre Spania şi România trebuie să caute forme de a se extinde, fără prejudecăţi, astfel încât să ajungă la nivelul justificat de interesul, mărimea şi potenţialul lor.