'Rio+20', în căutarea unei lumi mai bune

Protejarea mediului fără sacrificarea prosperităţii economice şi a dreptăţii sociale este ambiţia 'dezvoltării durabile', un proiect politic global care va fi dezbătut săptămâna viitoare la Rio de Janeiro, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de marţi.

Să vezi dincolo de crizele care zguduie lumea, pentru a pregăti venirea unei lumi mai bune, acesta este ambiţiosul program al conferinţei care se va desfăşura în perioada 20-22 iunie la Rio de Janeiro, 'Rio+20'. Un 'summit al Terrei', al cincilea din 1972, la care comunitatea internaţională va dezbate ideea promovării unei dezvoltări care să menajeze mediul.

La început a fost setea de a produce, apoi dorinţa de repartizare mai echitabilă a bogăţiei şi, în sfârşit, grija pentru păstrarea resurselor naturale folosite. Aşa s-a impus necesitatea de a concilia aceste trei aspiraţii cu efecte adesea contradictorii. Din acest imperativ a luat naştere, în cursul anilor 1980, ideea dezvoltării durabile, o noţiune care a cunoscut momentul ei de glorie la Rio, în 1992, urmându-şi apoi cursul până în zilele noastre.

'Dezvoltarea durabilă rămâne o noţiune confuză, admite Beat Bürgenmeier, fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Sociale de la Universitatea din Geneva. Dar multiplele definiţii au un numitor comun. Dezvoltarea durabilă, care se preocupă de evoluţia planetei, are în vedere justiţia procedurală - referitor la modul de producţie, de consum şi de distribuire, în numele principiului solidarităţii între generaţii'.

'Nu există o dezvoltare durabilă, ci dezvoltări durabile, confirmă François Mancebo, profesor la Universitatea din Reims. Această strategie va fi abordată diferit, o abordare conservatoare a mediului (durabilitate puternică) sau nu (durabilitate redusă), în funcţie de care se va promova o guvernanţă participativă (orizontală) sau normativă (verticală)'.

Deci, poziţiile sunt variate. 'Principalul merit al dezvoltării durabile este că subliniază faptul că modul de dezvoltare aplicat după al Doilea Război Mondial conţine în germen un mare viciu, afirmă Jacques Mirenowicz, director al unei publicaţii specializate pe acest subiect, LaRevueDurable: el nu ia în considerare limitele fizice ale unei biosfere compatibile cu dezvoltarea umană. Această noţiune are şi o mare imperfecţiune. Ea permite apărarea acelui status quo economic învelindu-l într-un strat de culoare verde'.

Profesor la Universităţile Paris-Sorbonne, geograful Sylvie Brunel aparţine unei şcoli diferite. 'Dezvoltarea durabilă are ca merit ecologizarea şi umanizarea creşterii economice, spune aceasta. Ea impune comportamente responsabile, promovează lupta împotriva risipei şi încurajează inovaţia permanentă. Aceste caracteristici facilitează progresul în beneficiul tuturor, în interesul general. Dar această idee are şi imperfecţiuni. Ea legitimează protecţionismul, împotriva mai ales a ţărilor din Sud. Duce adesea la adoptarea de soluţii elitiste, de exemplu, promovând doar agricultura ecologică, înseamnă să accepţi hrană mai scumpă şi mai puţină, în detrimentul celor mai săraci. Ea mai favorizează şi tentaţia autoritară de a face bine oamenilor în pofida lor'.

'Dezvoltarea durabilă a schimbat deja multe lucruri, afirmă Sylvie Brunel. Ea a pătruns în viaţa noastră de zi cu zi prin adoptarea unor noi norme mai Ťcurateť (scăderea emisiilor de CO2, interzicerea produselor toxice etc.), prin fiscalitatea ecologică (care ne face responsabili faţă de mediu), prin preocupări legate de biodiversitate şi riscurile schimbării climatice. Generalizarea unei dezvoltări curate este singurul mijloc de a o face accesibilă tuturor, şi Nordului şi Sudului'.

'Dezvoltarea durabilă este adesea considerată drept ultimul gadget la modă al ţărilor bogate, dar ea este mai mult de atât, spune François Mancebo. Se poate vorbi de o conştientizare a faptului că Terra are resurse limitate şi că omul are o responsabilitate faţă de ea şi faţă de semenii lui'.