Retrospectivă Epoch Times 2012: Muzeele României

În pofida crizei economice, cu fonduri care nu mai vin, cu salariile lamentabile ale muzeografilor, România este încă plină de muzee, care funcţionează. Câteva dintre acestea, fie că sunt foarte mari şi cunoscute, fie că sunt amplasate în vaduri turistice, sunt clar avantajate faţă de cele mici, despre care lumea ori nu a auzit, ori sunt greu accesibile.

Cele mai vizitate din ţară par a fi acestea: Muzeul Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti” din Bucureşti; castelele de la Peleş, Bran, Hunedoara şi Câmpina; Muzeul Naţional de Artă al României, din Bucureşti; Muzeul Naţional al Ţăranului Român; Muzeul Naţional de Istorie a României; Muzeul Naţional Cotroceni; Memorialul ”Mihai Eminescu”, de la Ipoteşti; Muzeul Naţional de Artă din Craiova; Muzeul Ceasurilor, din Ploieşti. Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti; Muzeul Naţional ”Grigore Antipa”; Muzeul Tehnicii Populare, din Dumbrava Sibiului; Muzeul Chihlimbarului, de la Colţi. E adevărat că acestea au mai multe fonduri decât altele, dar, în acelaşi timp, ele se remarcă şi printr-o bogată activitate.

Şi anul acesta s-au petrecut mai multe evenimente muzeale, pe tot cuprinsul României. Astfel, la Muzeul Naţional de Istorie a României, au fost deschise următoarele expoziţii: ”Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare - ianuarie; ”Gânditorul şi Femeie şezând” - martie; ”Aurul şi argintul dacic - mai; ”Ministerul Afacerilor Externe - 150 de ani de diplomaţie” - iunie; ”Basarabia 1812 - 1947. Oameni şi locuri” - iulie; ”Tabloul votiv al lui Neagoe Basarab şi al familiei sale” - noiembrie.

La rândul său, Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MŢR) a organizat mai multe târguri ale meşterilor populari, mai bogate fiind cele de Paşte şi de Sântilie. Una dintre cele mai interesante expoziţii din acest an a MŢR a fost, fără îndoială, ”Ada Kaleh. Insula din suflet”, din luna august.

La Muzeul Naţional de Artă al României, la 1 iulie, s-a deschis expoziţia, cu o mare afluenţă de vizitatori, ”Volum şi perspectivă în creaţia grafică a lui Theodor Pallady”, urmată de ”Arhetipuri sculpturale. Sculptura în lemn”, de asemenea cu un mare succes la public.

Permanent deschis către public, Muzeul Naţional Cotroceni, s-a remarcat în acest an şi prin următoarele expoziţii: ”Boierul” Pallady în vizită la Muzeul Naţional Cotroceni” - februarie; Carol Popp de Szathmari, pictor şi fotograf” - mai; ”Balcic, arc peste timp” - iunie.

Muzeul Naţional Peleş, pe lângă alte manifestări culturale, a organizat expoziţiile: ”Casele de vis ale reginei Maria”, în colaborare cu Castelul Bran - aprilie; ”Tinerimea artistică a principesei Maria” - mai; ”Gustav Klimt şi Kunstlerkompanie” - septembrie.

Există şi muzee speciale, vizitate de cei care preferă un anumit domeniu, de exemplu muzica, şi aici se cuvin amintite Muzeul Naţional ”George Enescu”, din Bucureşti, şi Muzeul ”Ciprian Porumbescu”, de la Stupca, judeţul Suceava.

Graţie faimei unor personalităţi, turiştii poposesc la casele memoriale, ce pot fi întâlnite pe tot cuprinsul ţării. Dintre acestea, sunt foarte vizitate următoarele: casa de la Humuleşti şi bojdeuca din Iaşi, amândouă ale lui Ion Creangă; casele memoriale ale lui Anton Pann, Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, George Topârceanu, Nicolae Labiş şi altele.

Desigur, atât pentru vizitatori, cât şi pentru instituţiile-gazdă, unul dintre cele mai importante evenimente ale anului 2012 a fost ”Noaptea Muzeelor”, din 19 mai. În România, aproximativ 130 de muzee şi-au primit vizitatorii. În acest sens, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) a fost, ca şi în anul trecut, partener oficial al evenimentului la nivel internaţional, coordonând desfăşurarea Nopţii Muzeelor în România şi asigurând o promovare amplă şi coerentă a activităţilor organizate de muzeele româneşti. La ediţia din acest an, RNMR a propus vizitatorilor şi un circuit-pilot în Cluj, care s-a bucurat de un mare succes.

Sunt însă unele muzee, din afara marilor circuite turistice, despre care lumea nu prea ştie, deşi acolo se găsesc, uneori, adevărate comori culturale. Pe vremuri, era obiceiul ca şcolile să organizeze excursii la asemenea obiective, şi astfel elevii îşi îmbogăţeau cunoştinţele; astăzi, acest bun obicei este din ce în ce mai rar.

Merită lăudate reuşitele locale, care pot ieşi din anonimat, cum este cazul Muzeului Chihlimbarului, de la Colţi, judeţul Buzău, înfiinţat la iniţiativa localnicilor şi construit tot de ei. Tot pe la ţară, poţi întâlni tot felul de colecţionari, care în cele din urmă înfiinţează propriile lor muzee, fără niciun ajutor sau măcar o încurajare de la autorităţi. Ar trebui ca Ministerul Culturii să le inventarieze pe toate şi să aibă, în vreun fel, grija lor, căci, printre altele, datorită demografiei scăzute, satele sunt ameninţate cu dispariţia, iar odată cu ele se duc şi exponatele adunate cu mari sacrificii într-o viaţă de om.

Anul care a trecut nu a dus la schimbări semnificative în privinţa situaţiei muzeelor. Cele mari au continuat să atragă fonduri şi turişti, cele mici s-au mulţumit să supravieţuiască. Din nefericire, statul român are alte griji şi preocupări, cultura, ca de cele mai multe ori, fiind ultima dintre ele. Şi când te gândeşti că, de fapt, cultura este, sau ar trebui să fie, cea mai importantă dintre toate cele ce le exportă România!