Superba cultură Gumelniţa
Pe vremea când Nordul Europei abia se dezmorţea din gheţurile ce-i acoperiseră solul, iar Sud-Vestul încă mai avea nostalgia Paleoliticului, la Miazănoapte şi la Miazăzi de Dunărea de Jos înfloreau uluitoare culturi şi civilizaţii neolitice. O astfel de cultură a fost Gumelniţa, înfloritoare în a doua jumătate a mileniului V î.e.n. Culmea e că ea însăşi e formată în principal pe o cultură şi mai veche, anume cea denumită Boian, răspândită pe amândouă malurile Dunării, în toată Muntenia şi în Nordul Bulgariei.
Ocupaţiile purtătorilor culturii Boian erau cele obişnuite: cultivarea plantelor, creşterea vitelor şi, mai puţin, vânătoarea şi pescuitul. Uneltele de silex sunt în parte microlite. Din piatră şlefuită s-au meşterit topoare şi tesle, iar obiectele de aramă sunt încă rarisime. Casele erau de obicei locuinţe de suprafaţă, din paiantă, cu acoperişuri în două ape, cu vatra pe colţ sau pe mijloc. Ceramica, de o mare fineţe, era decorată în felurite chipuri: benzi liniare, impresiuni triunghiulare pe margini, excizie şi incrustaţie cu alb. Plastica, încă rară, este reprezentată din figurine antropomorfe ori zoomorfe, dovadă că se practica mai cu seamă cultul fertilităţii.
În jurul municipiului Olteniţa au fost scoase la iveală numeroase aşezări aparţinând culturii şi civilizaţiei Boian şi chiar câteva necropole, dintre care au fost cercetate arheologic următoarele: Olteniţa, Radovanu, Spanţov, Popeşti-Vasilaţi, Valea Argovei, Sultana şi Căscioarele. Cultura Gumelniţa şi-a luat numele după Măgura Gumelniţa, aflată la 4 km Nord de municipiul Olteniţa. Staţiunea eponimă a acestei excepţionale culturi a fost menţionată pentru întâia oară de fondatorul şcolii arheologice româneşti, Vasile Pârvan. Cultura Gumelniţa s-a dezvoltat alături de complexul Ariuşd – Cucuteni – Tripolie.
În România, aria de răspândire a culturii şi civilizaţiei Gumelniţa corespunde în general cu aceea a culturii Boian în Muntenia, însă ea s-a extins şi în Dobrogea, pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia, precum şi în Sudul Basarabiei. Spre Miazăzi ocupă jumătatea răsăriteană a Bulgariei, atât la Nord cât şi la Sud de Munţii Balcani, cunoscută fiind sub numele de Kodjadermen – Karanova VI, ajungând până la ţărmurile Mării Egee. Gumelniţa a fost cea mai avansată civilizaţie din Europa la acea vreme, purtătorii ei fiind într-o treaptă de dezvoltare socială şi economică superioară celor din civilizaţiile contemporane din Egipt şi Mesopotamia, considerate, fără argumente temeinice, leagăne de civilizaţie ale omenirii.
Aşezările specifice culturii Gumelniţa sunt tell-urile, cu altitudini care ajung până la 12,5 m la Hârşova, sau 15 m la Borduşani. Economia se baza pe cultivarea plantelor, creşterea vitelor, vânătoare, pescuit şi cules. Prin cioplire se realizau unelte de silex ca topoare, lame, răzuitoare, dăltiţe, burghiuri, vârfuri de suliţe şi săgeţi, iar prin şlefuirea pietrei se obţineau topoare plate, topoare-ciocan, dăltiţe, tesle etc. Uneltele de os sunt destul de multe. Ceramica variat decorată are ornamente incizate, în relief sau pictate, îndeosebi cu grafit. Motivele decorative cele mai des întâlnite sunt cele geometrico-spiralice. Se prelucrau aurul şi arama, din care se meştereau obiecte de podoabă, iar din aramă se făceau unelte ca împungătoare, topoare sau dălţi.
Unele realizări plastice ale culturii Gumelniţa sunt adevărate opere de artă, reprezentate de figurine antropomorfe sau zoomorfe de lut ars, statuete de os, mai rar de marmură, precum şi vase antropomorfe şi zoomorfe modelate cu mult realism. În organizarea gentilică exista deja stratificare socială, observată atât prin cercetarea aşezărilor cât şi prin cercetarea cimitirelor. Purtătorii civilizaţiei Gumelniţa practicau ritul înhumării în necropole, în care răposaţii erau aşezaţi în poziţie chircită pe o parte şi aveau inventar funerar. Este poziţia fetală, căci acei neolitici credeau în renaştere, transmiţându-le această idee, peste milenii, urmaşilor lor geto-daci! Muzeografii din Olteniţa au făcut cercetări în aşezările şi necropolele aparţinând culturii Gumelniţa de la Sultana, Căscioarele, Olteniţa – Măgura Gumelniţa, Chirnogi, Valea Argovei, Spanţov, Budeşti ş.a.
Afară de vestigii ale culturilor Dudeşti, Boian şi Gumelniţa, Muzeul din Olteniţa mai adăposteşte şi piese arheologice din Epoca Bronzului precum şi cele ale civilizaţiei geto-dacice, descoperite cam în aceleaşi locuri, ceea ce înseamnă că între culturile neolitice şi cele din epocile următoare a existat o permanentă continuitate. De altfel, unele statuete din Neolitic prezintă costume semănând izbitor cu costumul popular din Sudul Munteniei de astăzi, ceea ce l-a făcut pe directorul Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa, Done Şerbănescu, să întocmească un studiu aprofundat pe această temă.
Un om extraordinar acest director, cu care am stat deseori de vorbă, ba chiar am asistat la unele descoperiri senzaţionale ale domniei sale, pe şantierele arheologice pe care le conduce! De altfel, cele mai multe informaţii cu privire la cultura şi civilizaţia Gumelniţa le-am obţinut de la dânsul, pe şantier sau în excepţionala instituţie pe care o conduce cu deosebită competenţă de ani de zile – Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din municipiul Olteniţa. Acest muzeu a fost întemeiat în anul 1957 pe baza unei donaţii, formată din 902 piese arheologice, colecţie constituită într-o viaţă de împătimitul de antichităţi Barbu Ionescu.
În anul 1971, în urma demolării clădirii ce adăpostea muzeul, acesta a fost mutat într-un nou sediu, ce fusese construit ca local de bancă. Clădirea, monument de arhitectură, construită în anul 1926 în stil neoclasic francez, după planurile renumitului arhitect Ioan Cernescu, a fost renovată, restaurată şi adusă la starea ei iniţială. Interiorul a fost amenajat muzeistic, conform cerinţelor moderne de prezentare şi punere în valoare a preţioaselor colecţii ce se creaseră între timp.
Specialiştii occidentali, cu care directorul Done Şerbănescu are legături vechi şi trainice, vin deseori la Olteniţa pentru documentare sau doar pentru a admira la faţa locului ultimele descoperiri arheologice din arealul Gumelniţei. Vizitatorii simpli sunt din alte părţi ale României sau chiar din străinătate, rareori din Olteniţa, existând foarte mulţi localnici care n-au trecut niciodată prin muzeu sau nici măcar nu au habar de existenţa lui!
Clădirea muzeului, revendicată şi obţinută de moştenitorii ei, e pusă acum în vânzare. Autorităţile, ignorând importanţa naţională şi chiar internaţională a acestui muzeu, nu se grăbesc să-i găsească şi să-i ofere un alt adăpost. Ce se va alege oare de tezaurul de la Olteniţa, unic în lume? În ce fel de ţară trăim?
