Simboluri şi farmec, la Muzeul Ţăranului Român
Luni, 17 septembrie, în cadrul festivalului Zilele Muzeului Ţăranului Român, la librăria Cărtureşti, care se află în sediul acestui muzeu, dr. Ioan Marchiş, din Baia Mare, a susţinut conferinţa intitulată ”Semne şi simboluri geometrice în arta maramureşeană”.
Cunoscut demult pentru preocupările sale culturale multilaterale, conferenţiarul încearcă o incursiune selectivă şi sumară în universul unor semne şi simboluri arhaice, din Maramureş şi din Nordul Ardealului, îndeosebi cele legate de cultul Zeiţei Mame şi al Soarelui, urmărind aceste semne şi structuri plastice străvechi pe parcursul câtorva mii de ani, adică din Paleolitic şi Neolitic încoace.
Acest studiu urmăreşte atât aspectele ştiinţifice ale semnelor şi arhetipurilor plastice studiate, în măsura în care ele pot fi comensurate ştiinţific, cât şi aspecte hermeneutice ale semnelor, lucrărilor ori artefactelor respective. Principalele semne şi simboluri străvechi cercetate sunt: linia frântă sau zigzagul, rombul, spirala, triunghiul, nodul maramureşean, simbolul solar, funia solară, arborele vieţii şi altele. Toate acestea sunt urmărite în devenirea şi influenţele suferite în timp până în zilele noastre.
Felul de analiză pe care îl propune acest cercetător prin inventarierea, studierea, performarea sau inventarea unei gramatici conceptuale ori de noi coduri de abordare semantică, duce la îmbogăţirea ariei de analiză a obiectelor artistice moştenite de cultură în istoria şi, mai ales, în preistoria sa.
Desigur, teoriile dlui Ioan Marchiş pot fi contestate, şi unii chiar le contestă, cu prietenie sau cu răutate, însă obiecţiile acestora pot fi, la rândul lor, şi ele contestate, întrucât, deocamdată, e aproape imposibil să ştii cum gândeau oamenii din Paleolitic sau din Neolitic! Măcar, ideile prezentate de acest maramureşean la Muzeul Ţăranului Român nu numai că te pun pe gânduri dar sunt şi pline de farmec.
