Reforma întâmpină rezistenţă în China

Reforma s-a aflat pe agenda de lucru atunci când conducerea de vârf a Partidului Comunist Chinez (PCC) s-a întâlnit în 9-12 noiembrie în Beijing pentru cea de-a Treia Plenară a celui de-al 18-lea Comitet Central. În discuţiile privind planul de 10 ani pentru generarea de schimbări şi în detaliile comunicatului emis ulterior există motive de îndoială că Partidul are mijloacele necesare realizării scopurilor sale.

Prezentarea planului de reformă de către şeful PCC, Xi Jinping, a fost primită cu răceală. Conform celor familiari cu evenimentele de la Plenară, după ce Xi a citit Decizia asupra Problemelor Majore Privind Reformele Cuprinzătoare şi Profunde (în acest articol o vom numi pe scurt Decizia) participanţii la întâlnire au rămas foarte tăcuţi.

Xi Jinping şi premierul Li Keqiang au anticipat existenţa unei opoziţii. În procesul de pregătire a Plenarei, Xi a călătorit în provincia sudică chineză Hunan şi Li în provincia nord-estică îndepărtată Heilongjiang pentru a se întâlni cu oficialii provinciali.

În Hunan, Xi a avut un mesaj dublu. Vorbind oficialilor în avans despre propunerile pentru reformă, el a sperat să evite conflicte intense în cadrul plenarei. În acelaşi timp, el a înştiinţat oficialii de top ai provinciei că este datoria lor “să implementeze spiritul celei de-a Treia Plenare”.

Lipsa de încredere a lui Xi şi Li în privinţa unui suport extins pentru agenda lor a putut fi văzută într-o sesiune de studiu neobişnuită pe care ei au organizat-o la Şcoala Centrală de Partid. Trei sute de oficiali de nivel provincial au primit ordinul de a memora discursurile lui Xi cu 3 zile înaintea Plenarei. În timpul Plenarei ei au fost blocaţi în şcoală şi nu au avut voie să plece.

Întâlnirile cu uşile închise de la Plenară au constat în 4 zile de discuţii şi controverse, iar Xi şi Li au aşteptat publicarea Deciziei. Oficialilor de vârf le-a fost teamă că o amânare suplimentară ar provoca probleme şi un comunicat a fost emis vineri, 15 noiembrie, la 3 zile după terminarea întâlnirilor.

Triunghiul puterii

Cel mai mare câştigător al Plenarei din acest an a fost Wang Qishan. Ca şef al Comisiei Centrale pentru Disciplină şi Inspecţie, Wang a fost ocupat cu implementarea aşa zisei “suprimări” a corupţiei lansată de Xi. Sub ordinele sale, zeci de oficiali au fost supuşi interogatoriului abuziv al Partidului numit shuanggui.

Puţini oameni au îndrăznit să îl provoace sau să îl înfrunte pe Wang la Plenară. El pare să îşi fi creat putere şi prestigiu în sânul Partidului şi va ocupa un loc în cadrul noii structuri de putere care a fost inaugurată prin Decizia mai sus menţionată.

Decizia a creat două noi organisme, un Comitet al Securităţii de Stat care va fi condus de Xi Jinping şi o Echipă de Administrare a Reformei care va fi condusă de Li Keqiang. Comitetul Securităţii de Stat va avea autoritate directă asupra oricăror probleme în afară de cele economice. Echipa lui Li se va ocupa de economia Chinei.

Împreună, Comitetul Securităţii de Stat, Echipa de Administrare a Reformei şi Comisia Centrală pentru Disciplină şi Inspecţie formează un triunghi care va conduce ţara. În viitor, cheia succesului acestei noi structuri va fi buna cooperare între aceste trei organisme.

‘Rutele sunt haotice’

Membrul unui think-tank din Beijing a spus în legătură cu Decizia: “Ţintele sunt clare dar rutele sunt haotice.”

De exemplu, Decizia a anunţat abolirea reeducării prin muncă forţată – vastul sistem de lagăre de muncă forţată folosite pentru a întemniţa criminali, dizidenţi, avocaţi pentru democraţie, petiţionari şi prizonieri de conştiinţă precum călugări tibetani, practicanţi Falun Gong, creştini etc.

Oficialii securităţii trimit oameni în aceste lagăre prin aplicarea detenţiei administrative, care nu necesită un proces sau decizie de tribunal. Decizia a lăsat mână liberă oficialilor securităţii să folosească în continuare detenţia administrativă dar cu menţiunea ca deţinuţii să fie trimişi în alte unităţi de detenţie, şi nu în lagăre de muncă. Această schimbare nu garantează cu nimic că deţinuţii nu vor fi torturaţi şi abuzaţi în continuare, aşa cum se întâmplă în mod regulat în lagărele de reeducare prin muncă forţată.

Un renumit jurisconsult din Beijing a spus că există cel puţin o limită legală de 2 ani pentru o sentinţă privind lagărele de muncă. În schimb, nu există limite asupra sentinţelor privind centrele de educaţie legală – centre de spălare pe creier sau reeducare înfiinţate pe cuprinsul Chinei. “Reforma” impusă de Decizie s-ar putea dovedi a fi mult mai abuzivă decât ceea ce înlocuieşte.

Reforma agrară

Un alt exemplu de muncă neterminată a Deciziei implică reforma agrară.

Una dintre cele mai disputate chestiuni din China o reprezintă politica agrară. Guvernele locale confiscă pământul pentru a evita falimentul (şi pentru a îmbogăţi şi mai mult oficialii corupţi).

Fermierii şi proprietarii de gospodării deposedaţi de terenurile lor formează un grup tot mai mare de oameni nemulţumiţi şi furioşi – ei sunt compensaţi foarte slab, în cazul în care există o compensaţie, pentru pământul sau gospodăria confiscate şi pot ajunge chiar pe drumuri.

În acelaşi timp, implicarea tot mai mare a guvernelor locale în sectorul imobiliar a creat o bulă ce ameninţă întreaga economie chineză.

Decizia doreşte să ofere rezidenţilor rurali drepturi pentru pământurile lor, dar detaliile problematice încă nu au fost rezolvate.

Pământul rural are stăpânire colectivă. Nu este clar ce înseamnă acest lucru. Are familia sau individul o parte din proprietate? În oraşe, tot pământul aparţine statului şi “proprietarul” are doar dreptul de a folosi pământul. Vor vinde “proprietarii de pământuri” drepturi de folosire? Dacă este aşa, pentru cât timp?

Deşi acestea şi alte chestiuni lasă reforma agrară nerealizată, totuşi lucrurile merg conform unui plan. O sursă familiară cu discuţiile despre reforma agrară a spus că decizia finală a Beijing-ului este aceea de a “nu lăsa detaliile să împiedice planificarea generală”. Scopul este acela de a vinde pământul rural şi problemele vor fi rezolvate pe măsură ce apar, a spus sursa.

Consens şi autoritate

Shi Cangshan, un expert din SUA în politică chineză, a spus că reformele celei de-a Treia Plenare sunt în majoritate ajustări tehnice care nu ating problemele fundamentale ale sistemului actual.

Conform lui Shi, două lucruri sunt necesare dacă PCC va încerca să realizeze o reformă fundamentală: consens şi autoritate.

Shi consideră că, pentru ca Beijing-ul să ajungă la un consens, e nevoie de un eveniment extraordinar precum negarea Revoluţiei Culturale de către Deng Xiaoping.

În istoria chineză, împăraţii încep prin a avea cuvântul final, dar apoi birocraţia decide. La final, sistemul are ultimul cuvânt de spus, a declarat Shi, astfel că adevărata reformă trebuie să înceapă cu sistemul.