Radu Hossu, activistul decorat de Zelenski, şantajat să se sinucidă "pentru binele familiei lui". I-a fost filată soţia
Radu Hossu, voluntarul decorat de Volodimir Zelenski pentru acţiunile umanitare în sprijinul ucrainenilor, anunţă că a fost şantajat de un individ care i-a urmărit soţia, şi care i-a cerut să se sinucidă "pentru binele familiei lui."
Activistul precizează că a făcut plângere la poliţie şi că aceasta nu este prima ameninţare pe care o primeşte. El reaminteşte că a fost ţintă a urii de când a început campaniile pentru sprijinirea Ucrainei şi arată rolul nefast în aţâţarea urii contra lui pe care l-au avut televiziuni precum Realitatea TV (post care îl promova agresiv pe Călin Georgescu) şi România TV.
Mai amintim că Hossu este una dintre vocile care au avertizat constant că România este ţintă a războiului hibrid dus de Rusia, război care devine tot mai agresiv şi intens şi a cerut măsuri pentru contracararea jocului Kremlinului.
Redăm postarea lui Radu Hossu:
Am depus plângere la Poliţia Braşov în această seară împotriva unui individ care a filat-o pe Flavia, m-a şantajat că pentru binele familiei mele ar fi bine să mă sinucid.
Această persoană (pe care nu o voi numi) mi-a demonstrat în privat că îmi cunoaşte adresa, mi-a detaliat cum îşi făcea Flavia cumpărăturile şi cum şi unde parchează, dar şi faptul că "vor avea ei grijă de ea cât timp sunt eu plecat" (cel mai probabil se referea la Ucraina).
Sunt conştient că am mai multe ţinte pe spatele meu. Nu mi-am asumat asta când am început campaniile de strângere de fonduri pentru Ucraina. Am crezut în naivitatea mea că dacă fac totul pentru salvare de vieţi - de unde şi faptul că toate donaţiile voastre, TOATE, s-au dus pentru echipamente non-letale, pentru ambulanţe, maşină de pompieri, medicamente, mâncare şi maşini care să salveze sau să aline viaţa celor care luptă împotriva rusiei, dar şi a civililor de acolo. Am construit cu ajutorul vostru un spital mobil care a salvat până acum peste 800 de vieţi în Ucraina, în memoria unui martir al Ucrainei, Oleg Gubal.
În naivitatea mea, am crezut că făcând totul pentru salvarea de vieţi, voi fi protejat de ameninţările cu moartea, hărţuirile constante şi hărţuirea familiei mele. Am greşit în analiza mea iniţială. Ulterior, mi-am asumat parte din aceste mizerabile atacuri. Am fost declarat terorist la RealitateaTV. Mercenar la romaniatv. Cu ajutorul vostru, am angajat un avocat foarte bun care va duce lupta împotriva acestor coloşi media conduşi de infractori. Mă înclin în faţa voastră. Sper ca Justiţia să-şi facă treaba aşa cum CNA - Consiliul Naţional al Audiovizualului a făcut-o deja, amendându-i pentru aceste ticăloşii.
Sunt peste 3000 (trei mii) de ameninţări voalate sau directe, de pe conturi reale sau false la adresa mea şi a familiei mele, de la începutul războiului. Faceţi un calcul şi vedeţi cam care este media/zi. Pentru cei care cred că ele nu te afectează, le minimizează spunând "sunt doar războinici de tastatură", fac postarea asta care dovedeşte că sunt oameni care îşi dedică energie, timp şi au determinarea necesară să acţioneze fizic, cum este cazul prezentat mai sus.
Nu am pe nimeni în spate, sunt doar un băiat de la mine de acasă care a avut nebunia sau curajul sau determinarea sau cum vreţi voi să-i spuneţi, să se ducă în linia frontului în calitate de corespondent de război şi voluntar pentru a ajuta oameni care suferă. Oameni ca mine şi ca tine. Nimic mai mult, nimic mai puţin.
S-au încercat kompromaturi la adresa mea. Mama m-a sunat să mă întrebe de ce îi spun vecinii că au văzut la televizor că vorbesc unii despre mine că sunt terorist sau mercenar, mama suferind de o boală extrem de grea: depresie. Boală care a avut o revenire după ce a fost "asaltată" de întrebările vecinilor şi cunoscuţilor. Încercarea mea de a o linişti a fost lipsită de succes şi chiar de ziua mea, pe 27 mai, am externat-o din spital după un nou episod de profundă depresie cu tendinţe de suicid.
Pentru cei care cred că ce vorbesc în spaţiul online nu are efecte în viaţa reală, se înşeală. Cele două sunt foarte interconectate. Eu nu am pe nimeni în spate. Nu am pile, relaţii, cumetrii cu şmecheri din sistem care să mă apere sau să mă protejeze în vreun fel.
Scriu acest text nu din disperare, ci din dorinţa de a vă împărtăşi prin ceea ce trec, un moment foarte greu, pentru care am şi anunţat săptămânile trecute că mă retrag un pic din spaţiul public, pentru că am obosit. Inundaţiile din Covasna, de lângă Braşov însă nu m-au lăsat să nu mă implic, pentru că sunt oameni care şi-au pierdut avuţiile de o viaţă şi cu ajutorul vostru i-am trimis lui Radu Dascălu (cel care s-a mai ocupat şi în trecut de ajutorarea sinistraţilor) 67.934 lei (aprox. 13.500 euro) strânşi de voi, cu care multe familii vor putea reveni la un relativ normal şi vă mulţumesc pentru asta şi lui pentru dăruire şi implicare.
Poate până aici sună a lamentare, însă nu, nu mă voi opri să lupt, aşa cum ştiu eu, cu ajutorul vostru, pentru lucruri care sunt apartinice, cum ar fi demnitatea, libertatea şi viaţa. Fie că e vorba de Ucraina, fie că e vorba de România.
Sper sincer că IPJ Braşov, care a făcut un lucru foarte bun prin reţinerea acelui individ care şi-a bătut soţia în faţa copilului. Îmi dă speranţă că există instituţii care împotriva valului de impostură şi lipsă de profesionalism, încearcă să-şi facă treaba cu onoare. Asta îmi dă speranţa că şi în cazul meu, cel vinovat de hărţuirea mea şi a familiei mele să fie pedepsit pentru faptele sale care realmente mi-au produs o stare de teroare (puneţi-vă un pic în locul meu şi uitaţi-vă la iubita voastră şi la copilul vostru şi o să vă daţi seama cam ce am putut trăi).
N-am nevoie nici de milă şi nici de compasiune, pentru ca tot ce fac, fac din crez. Ce am avut nevoie acum a fost să pot să spun public asta, să ştiţi că "războinicii de tastatură" produc efecte în viaţa reală şi efectele pot fi unele mult mai grave decât ceea ce am descris eu acum, aici. Am nevoie doar să ştiu că nu sunt singur şi că dacă vreodată mi se va întâmpla ceva (ceea ce nu este exclus) să ştiţi că nu a fost un "simplu accident".
Şi mai am nevoie să ştiu că suntem mai mulţi care avem curaj, în ciuda tuturor ameninţărilor şi intimidărilor care au unicul scop să ne închidă gura, nu vom renunţa.
