Putin foloseşte criza refugiaţilor pentru a slăbi popularitatea lui Merkel

În decembrie 2015, când a devenit clar faptul că refugiaţii din Orientul Mijlociu vor continua să se îndrepte spre Germania, cancelarul Angela Merkel şi-a liniştit partidul conservator (Uniunea Creştin Democrată) că totul este sub control, adăugând că are nevoie doar de mai mult timp şi că Germania ar putea administra afluxul de peste 1 milion de refugiaţi şi solicitanţi de azil.

Merkel a mizat pe două lucruri: discuţiile pentru pace care vor pune capăt celor cinci ani de lupte din Siria; şi o cooperare cu Turcia, astfel încât aceasta să nu mai trimită refugiaţi în ţările UE, să îmbunătăţească condiţiile de trai pentru refugiaţi şi să ajute la întărirea graniţei externe a UE. Niciuna dintre măsuri nu s-a materializat, iar sarcina lui Merkel de a-şi linişti partidul şi alegătorii devine tot mai dificilă pe zi ce trece.

Discuţiile de pace din Geneva, care au urmărit să pună capăt războiului sirian, s-au prăbuşit în 3 februarie. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a învinuit Rusia. În ajunul discuţiilor, Rusia a bombardat oraşul ocupat de rebeli, Alep. Aşa că, s-a zis cu acei lideri vestici care au crezut că preşedintele rus Vladimir Putin este un partener esenţial pentru slăbirea grupului jihadist Statul Islamic şi un element important pentru soluţionarea războiului din Siria.

Nouă zile mai târziu, în dimineaţa zilei de 12 februarie, secretarul de stat american John Kerry şi ministrul rus de Externe Serghei Lavrov au anunţat că a fost semnat un acord la München. În cadrul unei înţelegeri pe care Kerry a descris-o “ambiţioasă”, SUA şi Rusia, împreună cu alte peste 12 puteri mondiale, au căzut de acord în ceea ce priveşte “încetarea ostilităţilor” în termen de o săptămână, precum şi accelerarea şi extinderea operaţiunilor de livrare de ajutoare umanitare în zonele asediate atât de regimul sirian cât şi de forţele rebele.

Cu toate acestea, politica lui Putin în Siria a creat şi mai mult haos în regiune. În timpul weekendului 6-7 februarie, zeci de mii de refugiaţi au încercat să fugă în Turcia, care este la rândul ei implicată într-un război cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Mulţi refugiaţi vor încerca să ajungă în Europa, mai degrabă decât să rămână în Turcia, şi în condiţiile în care războiul ar putea continua în mod necruţător, Merkel va fi asediată din toate părţile.

Suportul continuu al lui Putin pentru menţinerea la putere a preşedintelui sirian Bashar al-Assad se află într-o corelaţie directă cu slăbirea susţinerii de care se bucura Merkel în Germania. Cu cât va dura mai mult războiul sirian, cu atât mai slăbită va fi Merkel. Iar acest lucru are consecinţe pentru restul Uniunii Europene. Un cancelar german slăbit înseamnă o Europă slăbită şi mai divizată. Blocul nu va fi capabil să facă faţă provocărilor tot mai mari în privinţa securităţii, una dintre ele fiind criza politică continuă din Ucraina, unde ministrul economiei a demisionat în 3 februarie în semn de protest faţă de corupţia din această ţară.

În faţa unui astfel de val de provocări, va fi foarte greu pentru cel mai puternic lider al Europei să încerce să schimbe atmosfera din ţara ei. Germanii sunt tot mai sceptici în privinţa sloganului ei “Wir schaffen das!”(“Putem să o facem!”) şi devin tot mai critici faţă de refuzul altor ţări UE de a accepta principiul moral, politic şi umanitar al găzduirii celor care fug din calea războiului.

Totuşi, asta este ceea ce trebuie să facă guvernele UE dacă doresc ca Turcia să ajute la protejarea graniţelor externe ale blocului. „Europa nu poate rămâne complet detaşată de această problemă”, a declarat Merkel în timpul podcast-ului ei săptămânal, difuzat înainte de a se îndrepta spre Turcia în 8 februarie.

Cel mai recent plan al lui Merkel este ca Turcia să oprească fluxul de refugiaţi ce se îndreaptă spre Grecia, care nu mai poate face faţă situaţiei. Dar externalizarea problemei refugiaţilor în Grecia sau Turcia nu este o opţiune sustenabilă. În schimbul asistenţei turcilor, Merkel a declarat că ţările UE - dintre care multe au refuzat deja să accepte refugiaţi sau îşi închid graniţele - vor trebui să accepte cotele pentru imigranţi. Statele UE trebuie să împărtăşească povara adăpostirii imigranţilor cu Turcia, care a acceptat deja peste 2,5 milioane de refugiaţi sirieni.

„Trebuie să ne protejăm graniţele externe deoarece dorim să păstrăm zona Schengen”, a declarat Merkel. „Şi, dacă nu putem să o protejăm, atunci această imensă regiune cu libertate de mişcare şi piaţa noastră internă, care este fundaţia prosperităţii noastre, vor fi în pericol – deci trebuie să împiedicăm acest lucru.”

În acest context se pune însă întrebarea dacă acelor partide şi mişcări politice ce se opun adăpostirii refugiaţilor le pasă de fapt de Schengen şi de Uniunea Europeană. Aceasta este o altă problemă a cancelarului german.

Lună după lună, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) câştigă teren în sondajele de opinie. Cândva un partid burghez eurosceptic, acum şi-a dat arama pe faţă. Acum, AfD devine o casă pentru extrema dreaptă. Cu cât creşte numărul ţărilor UE care refuză să primească refugiaţi, cu atât poate Alternativa să acceseze mai mult acest sentiment dual anti-Europa şi anti-refugiaţi.

Un sondaj de opinie publicat în 3 februarie de către postul de televiziune german ARD a arătat mai multe tendinţe îngrijorătoare pentru Merkel. Popularitatea guvernului ei a scăzut de la 54% în august 2015 la 38% în prima săptămână a lunii februarie, anul curent. În acelaşi timp, AfD este acum cel de-al treilea partid ca mărime al Germaniei, cu un suport de 12%.

Conform sondajului ARD, 81% dintre cei intervievaţi consideră că guvernul lui Merkel nu controlează situaţia refugiaţilor, iar 63% doresc o limitare a refugiaţilor care intră în Germania. Într-un semn de oarecare uşurare pentru Merkel, majoritatea covârşitoare a germanilor (94%) susţine că este corect faptul că Germania acceptă oameni care fug de război.

În condiţiile în care Putin ajută la continuarea războiului din Siria, perioada de timp de care avea nevoie Merkel în decembrie 2015 pare tot mai ambiguă. Mai mult ca niciodată, cancelarul german are nevoie de o păsuire, deoarece alegătorii să pregătesc să îşi dea verdictul asupra conducerii sale în cadrul a trei scrutine regionale importante din luna martie. Dar, acea păsuire nu va veni de la Putin.