Propagandă fără limite. Predică la înmormântarea unui soldat rus: A luptat împotriva spiritelor satanice, nazişti ucraineni
alte articole
Corpurile neînsufleţite ale soldaţilor ruşi ucişi în Ucraina încep să ajungă la familiile lor... La familiile "norocoase", căci mulţi tineri ruşi vor putrezi în pământul străin pe care i-a trimis Putin să-l invadeze, iar părinţii lor nu vor avea şansa să le aprindă o lumânare la căpătai. Să îi privească pentru ultima oară de rămas bun şi să le spună - chiar dacă cei duşi nu-i mai aud - ce mult i-au iubit.
Reporterii Moscow Times au participat la înmormântarea unuia dintre miile de militari despre care se crede că au murit în "operaţiunea militară specială" a Rusiei. Înmormântarea a decurs halucinant...
Redăm relatarea publicaţiei citate:
VORONEZH - Într-o dimineaţă rece de martie, într-o suburbie din sudul Rusiei, câteva zeci de persoane s-au adunat la o biserică pentru a-şi lua rămas bun de la unul dintre ei.
Aşezat în sicriul drapat în steagul rusesc şi în steagul paraşutiştilor zace trupul lui Kirill Uliaşev, în vârstă de 21 de ani.
"Kirill se află aici ca un luptător al lui Hristos", a început preotul. "El a luptat împotriva spiritelor rele, satanice: naziştii ucraineni, creaţi de corporaţiile multinaţionale americane".
Preotul - părintele Gennady Zaridze, un bărbat scund, plinuţ, cu ochelari de soare şi cu o barbă lungă şi vârstată cu gri - este un fel de celebritate locală în Voronej. La slujbele de duminică, Maybach-uri şi Rolls Royce-uri aparţinând elitei loiale se aliniază în faţa bisericii sale de la marginea oraşului.
Potrivit jurnaliştilor locali, în ziua de Crăciun 2015, preotul a obţinut o întâlnire personală cu preşedintele Vladimir Putin, care se afla în vizită în oraş.
"Distrugerea U.R.S.S. a fost o mare înşelăciune contra ruşilor", a continuat preotul. "Nu a existat nicio lege prin care republicile au fost dizolvate. Tot ceea ce a fost construit după 1990 este o minciună. Toate acestea vor ieşi în curând la iveală şi veţi afla".
Cei mai mulţi dintre cei aflaţi în biserică erau colegi de clasă ai lui Uliaşev, tineri care nu aveau mai mult de 22 de ani, precum şi rude, dar şi soldaţi.
După discursul de 20 de minute, Zaridze i-a lăsat pe cei prezenţi să sărute crucea şi a cerut purtători de sicriu.
Părinţilor lui Kirill, agăţaţi de capacul sicriului de zinc, el le-a spus: "Vă rog, nu faceţi asta. Nu a mai rămas nimic de care să vă agăţaţi".
"Ni s-a spus să acceptăm pur şi simplu"
Cu patru zile înainte de înmormântare, pe 12 martie, un comandant militar a sosit la casa familiei Uliaşev pentru a anunţa că fiul lor a murit în Ucraina.
Potrivit documentelor, Kirill Uliaşev murise cu două săptămâni mai devreme, pe 27 februarie - a treia zi a "operaţiunii militare speciale" a Rusiei în Ucraina - din cauza rănilor provocate de o mină. Fusese rănit de şrapnel înfipt în abdomen, braţe şi picioare.
Rămăşiţele tânărului au fost aduse acasă la Voronej într-un sicriu de zinc la 15 martie, corpul său fiind atât de grav mutilat încât chiar şi părinţilor săi li s-a interzis să deschidă sicriul.
"Cum poţi fi sigur că este el? Ni s-a spus să acceptăm pur şi simplu faptul că nu mai este", a declarat Ira Fedorova, prietena lui Kirill, în vârstă de 20 de ani.
La fel ca mulţi tineri ruşi, Kirill se înrolase în armată ca recrut. După două luni de serviciu militar, el a semnat ca soldat profesionist, alăturându-se Diviziei de elită de Asalt Aeropurtat 76 Gardă, cunoscută sub numele de paraşutiştii din Pskov.
La mijlocul lunii februarie, Kirill şi camarazii săi au fost trimişi la graniţa cu Ucraina, aparent pentru exerciţii. Acolo, bărbaţilor li s-au luat telefoanele, permiţându-le să îşi sune rudele doar ocazional.
La 26 februarie, Kirill a scris familiei sale din pădurile de la nord de Kiev, spunându-le că totul este în regulă. A doua zi era mort, ucis în apropierea capitalei ucrainene.
"Binele împotriva răului"
O coloană lungă, cu un dric, un camion militar şi câteva maşini ale localnicilor, a parcurs strada principală a satului, plină de gropi, până la Casa de Cultură locală, unde şeful satului, Anatoli Kokin, în vârstă de 66 de ani, şi şeful districtului, Dmitri Maslov, în vârstă de 42 de ani, fost ofiţer FSB, au ţinut discursuri elogioase deasupra sicriului.
Sicriul a fost aşezat într-o sală spaţioasă, în Casa de Cultură, un local din epoca sovietică în care odinioară se organizau dansuri şi concerte.
Oficialii locali au ţinut discursuri şi au transmis condoleanţe familiei lui Kirill, bunica, mama, tatăl şi sora acestuia, toţi stând lângă sicriu. Bunica soldatului mort îşi strigă durerea plângând.
"Dragi rude, şi cei dragi, noi toţi aducem condoleanţe eroului nostru, Kirill al nostru, şi înţelegem că niciun cuvânt nu poate consola durerea pe care o trăim. Astăzi, mii de compatrioţi ai noştri plâng alături de noi. El a rămas credincios datoriei sale militare până la sfârşit şi a murit în mod eroic, nu în război cu Ucraina, nu în război cu armata ucraineană, ci într-o luptă a binelui împotriva răului. A făcut totul pentru ca binele să învingă în această lume. Înclină-te în faţa memoriei sale veşnice; odihneşte-te în pace, frate", a declarat Maslov, şeful districtului Novousmansky.
"Ne despărţim de un tânăr minunat care a murit într-un război care se duce pentru a ne apăra ţara de răul pe care bunicii noştri nu l-au învins de tot în timpul Marelui Război Patriotic", a declarat comisarul militar al districtului.
"A fost un patriot, a ales calea de apărător al patriei, amintirea lui va fi mereu în inimile noastre".
Bereta albastră
Aproximativ 50 de persoane au depus garoafe roşii deasupra sicriului. După aceea, trupul a fost din nou depus în maşina mortuară şi dus la un cimitir aflat chiar vizavi de un mic supermarket.
Pentru Kirill fusese pregătit un loc de înmormântare chiar la marginea cimitirului. Oamenii s-au înghesuit pe un mic petic de pământ, cu o fanfară militară pregătită.
Un ofiţer în vârstă de 30 de ani din brigada aeropurtată a lui Uliaşev şi-a făcut apariţia şi le-a povestit din nou circumstanţele morţii tânărului celor adunaţi.
"Kirill a murit în satul Bucha de lângă Kiev. Grupul lor a efectuat o misiune de luptă şi s-a întâlnit cu naziştii. Soldaţii şi-au îndeplinit misiunea în totalitate. Din nefericire, în această bătălie ne-am pierdut fratele paraşutist, camaradul nostru. Numele său va fi imortalizat. Prin decret prezidenţial, pentru curajul şi vitejia arătate în luptă, Kirill Alexandrovici a fost decorat cu Ordinul Curajului, post-mortem", a declarat ofiţerul.
Rudele lui Kirill s-au adunat în jurul sicriului său. Bunica lui încă plângea, agăţându-se de sicriul de zinc. Familia a încercat să o îndepărteze. În timp ce fanfara a intonat imnul naţional rusesc, sicriul a fost coborât încet în pământ. Un rând de cadeţi a tras salve în semn de respect din kalaşnikovurile lor. Bărbaţi voinici au aruncat pământ în groapa proaspăt săpată, au îngrămădit zeci de coroane de flori pe mormânt şi au ridicat o cruce de lemn cu portretul unui tânăr slab cu beretă de paraşutist.
Bereta albastră de paradă a lui Kirill a fost dăruită mamei sale. A fost singurul lucru care i-a rămas de la fiul ei după plecarea acestuia la exerciţii în februarie.
Şeful satului a anunţat că toată lumea poate merge la o cafenea pentru o cină comemorativă, plătită de administraţia locală.
Cafeneaua de pe marginea drumului era o clădire mică, din cărămidă roşie, la intrarea în sat. Purtând numele "Prestige", interiorul acesteia era împodobit cu un decor ieftin, de fals lux. Mesele lungi din sală erau pline de gustări: pui, fructe, vin, vodcă şi kutya - terci de cereale cu stafide - un fel de mâncare servit în mod tradiţional la înmormântările ruseşti.
Bărbaţi, în vârstă de 50-60 de ani, discută despre evenimentele din Ucraina. Pentru unii, a fost o amintire a propriei lor tinereţi, când sicriele băieţilor locali ucişi în Afganistan au început să sosească înapoi în sat.
Bărbaţii se aşază şi se relaxează la masă. Cineva toarnă în tăcere vodcă. Erau acolo paraşutişti din brigada lui Kirill, rude ale acestuia şi tineri. Aceştia din urmă stau în tăcere, uitându-se unii la alţii.
"Este un sentiment foarte ciudat", spune Lada, în vârstă de 21 de ani.
"Nu am mai fost niciodată la un priveghi înconjurată de toţi prietenii mei".
