Proiecte de case tradiţionale româneşti - o fereastră către cultura autentică

Mulţi dintre noi avem bunici la ţară sau am copilărit într-o casă tradiţională. Casele tradiţionale au suflet şi reflectă, prin fiecare detaliu, istoria şi cultura locului. Într-un peisaj în care periferiile oraşelor şi chiar zonele rurale profunde, sunt înţesate de clădiri moderne, unele lipsite de orice simţ estetic, casele tradiţionale păstrează o nobleţe aparte, parcă adânc înrădăcinate în originile românilor.

Interesul pentru aceste proiecte de case tradiţionale româneşti a reapărut însă recent, inclusiv străinii fiind acum dornici să afle mai multe despre casele tradiţionale româneşti. Câţiva arhitecţi încearcă să le deschidă ochii românilor ca să preţuiască aceste valori culturale, iar un bun exemplu ar fi faptul că prinţul Charles al Marii Britanii şi-a cumpărat o casă ţărănească atras de frumuseţea lucrurilor simple şi tradiţionale.

În ultimii ani, foarte multe conace şi case vechi au fost restaurate, păstrându-li-se farmecul de odinioară, iar unii ţărani români recunosc că şi-au cam "boţit" casele, doar pentru a fi în pas cu moda termopanelor şi a izolării cu polistiren.

Mulţi se feresc de casele româneşti, crezându-le neîncăpătoare sau întunecoase, piedute în negura timpului. Însă proiectele de case tradiţionale concepute de arhitecţii din ziua de azi au reuşit să rezolve această problemă, păstrând elementele tradiţionale, dar modificând suprafeţele şi dotările, în funcţie de cerinţele clienţilor.

Unul dintre cele mai importante elemente ale caselor tradiţionale româneşti rămâne, fără îndoială, pridvorul, ”acel spaţiu important din punct de vedere estetic, care ne caracterizează cel mai bine firea”, cum spune arhitecta Liliana Chiaburu. De regulă, acesta se aşează spre sud şi umbreşte zidul casei, astfel încât în timpul verii să fie răcoare în camere.

”Pridvorul este un spaţiu acoperit, dar deschis, mărginit de stâlpi, în general, de lemn şi cu un parmalâc traforat de lemn, care acoperă în general, dacă nu toată faţada, măcar partea cea mai mare. Pridvorul face ca zidul casei să nu fie cel mai important în faţadă, ci deschiderea. Deschiderea către lume, către vecini, către prieteni. Am putea spune că pridvorul este un semn al generozităţii şi ospitalităţii. Şi este din aceeaşi familie cu loggia caselor nobiliare, conferă distincţie unei case oricât de mici ar fi ea. Stând în pridvor, omul poate stăpâni lumea: stând mai sus de pământ şi cuprinzând cu privirea întreaga perspectivă”, explică arhitecta.

Proiecte de case tradiţionale româneşti - Tradiţie

Atunci când intri într-o casă tradiţională, te cuprinde un sentiment de linişte şi pace. Somnul este mai odihnitor, până şi răcoarea pare să fie altfel, ca să nu mai vorbim de rafinamentul estetic. Totuşi, cum reuşeau bătrânii să construiască atât de trainic şi de frumos?

Bătrânii noştri făceau case în care nu se punea un gram de ciment, doar resurse naturale: piatră, pământ, nisip, lemn. Şi iată că au rezistat peste sute de ani şi mai pot fi locuite, iar noi le admirăm şi astăzi. Constructorii de atunci aveau anumite secrete. Ridicatul unei case nu era doar "o inginerie", era un adevărat ritual, pe care ei îl respectau cu stricteţe. În primul rând, ei nu îşi cumpărau lemnul de la depozit ci şi-l procurau singuri. Mergeau în pădure şi îşi alegeau cu mare grijă arborele ce urma sa fie sacrificat. Căutau până îl găseau pe cel potrivit pentru casă, grajd sau acoperiş. Îl alegeau la lungimea şi grosimea necesară şi foloseau tot de la el. Nu se tăia fără rost ca în zilele noastre, oamenii erau cumpătaţi.

Un alt "ritual" era acela că lemnul se tăia în lunile cu terminaţia "rie", - octombrie, noiembrie, ianuarie, februarie, de preferinţa pe lună plină. În plus, se spuneau rugăciuni înainte de a tăia un arbore, sau mai degrabă descântece. Abia după ce respectau acest ritual tăiau copacul în două, marginea mai groasă o puneau la podea, vârful la căpriori, restul pe foc. Mai sunt câţiva bătrâni în Maramureş, Apuseni, Ţara Bârsei, Ţara Haţegului care ştiu rugăciunile. Se spune că o casă făcută cu lemn tăiat după acest ritual nu face carii niciodată (dăunători de mici dimensiuni care atacă lemnul din interior), rezistă, te simţi bine în ea, fizic şi sufleteşte. Lemnul, apa, fructele din pădure erau folosite cu mare grijă, şi prin atitudinea aceasta, aproape religioasă, omul câstigă şi este în perfectă armonie cu natura.

Proiecte de case tradiţionale româneşti ale arhitectei Liliana Chiaburu (foto 1 şi 2)

Vă prezentăm două proiecte de casă tradiţională ale doamnei arhitect Liliana Chiaburu, care spune despre proiectele sale că:

“În tradiţia noastră se înscriu atât casele ţărăneşti cu structură de lemn, cu pridvor mai mic sau mai larg în funcţie de darea de mână a celui care ridică casa, cu stâlpi de lemn, dar şi conacele boiereşti înălţate din zid şi cu învelitoare fie din şindrilă, fie de ţiglă, cu temelie înaltă, cu arce construite din cărămidă şi încăperi înalte. Pot spune că detaliie caselor româneşti pot fi executate uşor de orice constructor, dacă există bunăvoinţă şi dacă este dispus să respecte detaliile arhitectului.”

Mai multe despre ele aici.

Proiecte de case tradiţionale româneşti – Casă maramureşeană (foto 3)

Un alt proiect pe care vi-l propunem este acela de casă maramureşeană, care nu reprezintă numai un model decorativ autentic românesc, ci oferă un exemplu de statornicie, de conservare a tradiţiilor şi a identităţii, a obiceiurilor, credinţelor sau un mod de viaţă aparte. Casele maramureşene redau măiestria şi priceperea meşteşugarilor. Poarta maramureşeană marchează întoarcerea la tradiţie, la vechile orânduiri. Un astfel de "punct" trebuie marcat aşa cum se cuvine. Maramureşenii au ştiut asta şi au transformat poarta într-un adevărat simbol al regiunii lor.

În prezent, poarta maramureşeană are un renume, o faimă, internaţională câstigată printr-o armonie a dimensiunilor, a simbolurilor şi a motivelor specifice zonei. Toate acestea redate prin intermediul artei de a prelucra lemnul.

Proiecte de case tradiţionale româneşti – Casa cu flori – arh.Adrian Păun (foto 4)

Vă supunem atenţia şi cu această “Casă cu flori” ce poate deveni casa tradiţională a dvs.

Elementele de arhitectură tradiţională pot fi identificate în prezenţa pridvorului de la intrare, în forma stâlpilor de lemn, a arcelor din pridvor şi terasă, în forma acoperişului şi a ancadramentelor de uşi şi ferestre. Modernitatea casei se regăseşte în organizarea planului în două zone distincte, de zi şi de noapte, separate foarte clar de hol, apoi în organizarea, dimensionarea şi dotarea fiecărei încăperi în parte.

De o casă tradiţională nu vă veţi plictisi niciodată, iar ea nu va deveni demodată niciodată pentru că se înscrie nu în modă, ci în tradiţie şi istorie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.