Cât consumă o centrală pe lemne într-o iarnă

Centralele pe lemne au devenit în ultima vreme o sursă alternativă de încălzire în România în locul celor pe gaze naturale. Odată cu ridicarea nivelului de trai în zonele rurale, în paralel cu scumpirea accelerată a gazelor naturale, a apărut tendinţa de a se utiliza centralele pe combustibil solid. Această tendinţă este confirmată şi sprijinită de marii producători de echipamente de încălzire, lemnul fiind considerat o sursă de energie regenerativă. Pădurile se regenerează dacă nu sunt exploatate în mod abuziv. Însă asta este un alt subiect.

Centralele termice pe lemne se pretează pentru zonele rurale, sau pentru cei care stau la case, din cauza faptului că este nevoie de un spaţiu extins, eventual în afara casei, pentru a instala centrala în sine şi boilerul, dar şi pentru depozitarea lemnelor. În plus, o astfel de centrală este foarte grea, astfel că este greu de imaginat cum poate fi urcată o astfel de centrală de fontă de câteva sute de kilograme la un etaj superior, ca să nu mai vorbim de lemne.

Deasemenea, în mediul rural este la dispoziţie masă lemnoasă. De la fiecare hectar de pădure se pot procura anual cca. 8 mc lemne numai din igienizare. În acest caz, cu 2,5 – 3 ha pădure, o gospodărie rurală poate să-şi asigure necesarul de încălzire. La fel se pot folosi resturile de la igienizarea pomilor fructiferi şi a viţei de vie. Folosirea încălzirii cu masă lemnoasă este deci o soluţie care trebuie luată în consideraţie.

Cât consumă o centrală pe lemne într-o iarnă. Exemple de centrale

Cantitatea de combustibil consumat depinde de mulţi factori - gradul de izolare a casei, temperatura de afară, suprafeţele vitrate, înălţimea planşeelor, zona în care este construită – la munte, într-o depresiune, la câmpie, etc. , dar şi dacă este o iarnă grea sau una mai caldă. Pe de altă parte, trebuie menţionat că nu totdeauna toate încăperile trebuie încălzite la fel, respectiv holurile sau sălile nefolosite, astfel că economii pot fi realizate.

Centralele pe lemne sunt şi ele de mai multe feluri: clasice, cu gazeificare sau pe peleţi.

Pentru o casă cu suprafaţa de 120 de metri pătraţi, considerând că o centrală funcţionează 14 ore pe zi în sezonul de iarnă, adică lunile noiembrie-martie, rezultă că sunt necesare 10.080 kilograme, adică 10 tone. Un metru cub are între 400 şi 800 de kilograme, în funcţie de esenţă, astfel că ar fi necesari între 12 şi 25 de metri cubi pentru tot sezonul rece. Evident, lemnele mai uscate cântăresc mai puţin, iar cele umede mai mult. De altfel, luând în calcul faptul că o tonă de lemn de fag este 350 de lei pe site-ul Lemnedefoc.ro ar rezulta o factură de 3.500 de lei pe cinci luni de sezon rece.

Dar se pot face economii. Tipul de combustibil care se alege pentru sistemul de încălzire al casei este dat de costurile sale, distanţa de la care trebuie transportat, tendinţele pe plan mondial, dar şi tipul de centrală ales.

Se recomandă utilizarea lemnelor cât mai bine uscate - 2 ani vechime. Umiditatea lemnului nu scade doar puterea calorică conducând la consumuri mari de combustibil pentru acoperirea necesarului de căldură, ci are şi alte implicaţii. Apa conţinută în lemn se evapora în timpul arderii - absorbind căldura latentă de vaporizare şi apoi în contact cu suprafeţele reci ale cazanului sau ale coşului condensează.

Vă recomandăm să faceţi achiziţia lemnelor din timp şi să le puneţi la adăpost. Nici un vânzător de lemne nu vă vă spune că vinde lemne ude, toţi vând numai lemne “uscate”, ceea ce este complet neadevărat, aşa că cel mai bine este să le achiziţionaţi din timp şi să le uscaţi dumneavoastră în adăpostul special creat. Un lemn de fag proaspăt tăiat are 2,1 kwh/kg şi acelaşi lemn de fag uscat 12 luni are 4,1kwh/kg. Altfel spus, vom consuma o cantitate dublă de lemne ude comparativ cu lemne uscate.

Dintre cele mai bune tipuri de lemn folosite pe piaţa din România enumerăm :

- Molid 3900kcal / 4.53kWh

- Pin 3800kcal / 4.42kWh

- Mesteacăn 3750kcal / 4.36kWh

- Stejar 3600kcal / 4.18kWh

- Fag 3450kcal / 4.01 kwh

De asemenea în funcţie de puterea centralei se pot poate discuta de costuri. Spre exemplu, una de 15 kW consumă într-o iarnă 15 metri cubi, una de 22 kW consumă 22 metri cubi, iar una de 25-35 kW ar necesită 35 de metri cubi. Cum un metru cub de lemn uscat, deja tăiat şi stivuit într-un palet, costă 350 de lei, fiecare poate calcula factura iernii.

Se mai pot folosi şi brichetele din lemn sau din rumeguş. Sunt din ce în ce mai folosite, au apărut mulţi producători, astfel că preţul s-a micşorat în ultimii ani. Dar sunt şi vor fi mai scumpe decât lemnul. Au putere calorifică mai mare decât lemnul: până la 5,5 kwh/kg ,ceea ce înseamnă că vom încălzi casa mai repede. Avantajul este că nu necesită operaţii suplimentare, trebuie doar achiziţionate şi depozitate şi sunt şi o variantă ecologică, cenuşa poate fi folosită ca fertilizant natural.

Un alt mod de a economisi în consumul unei centrale pe lemne, este folosirea centralelor pe lemne cu gazeificare. Gazeificarea nu se referă la funcţionarea centralei termice pe gaz. Centrala termică funcţionează pe combustibil lemnos ( bucăţi de lemn tăiate şi foarte bine uscate, cu o umiditate cât mai scăzută, de preferat sub 15%), însă exclus cărbuni, peleţi, bricheţi sau reziduuri lemnoase (rumeguş).

Principiul gazeificării sau al distilării lemnului presupune: combustibilul solid, pus în încăperea superioară a centralei, adică în magazia de lemne a centralei, în contact cu jarul produs pe grătar dă naştere la gaze, care prin combinare cu aerul creează un amestec. Acest amestec este în zona inferioară a focarului care se numeşte şi zona de schimb, unde va crea flacăra răsturnată sau flacăra inversă. Gazeificarea nu arde în mod direct lemnele, ci gazele conţinute de acestea, ceea ce permite o ardere completă a combustibilului solid. Rezultă un randament ridicat de combustie, undeva până la 80 – 90% şi un impact ambiental foarte slab datorită absenţe în fum a elementelor nearse şi a substanţelor nocive. Astfel consumul de lemn este mult mai redus, cu aproximativ 20 - 30% şi alimentarea cazanului cu lemn se va face mult mai rar comparativ cu un cazan pe lemne convenţional.

Sigur, există şi unele dezavantaje pentru cei care nu respectă regulile de bază în exploatarea unei centrale pe lemne cu gazeificare, cum ar fi: cazanul trebuie curăţat săptămânal, lemnele trebuie să fie foarte uscate şi să aibă o umiditate de sub 15%, cazanul trebuie să meargă la temperatură ridicată pentru a evita formarea condensului şi respectiv depunerea de gudron pe pereţii acestuia - gudron, care în timp, necurăţat, poate afecta randamentul cazanului, respectiv durata de viaţă a acestuia. Deasemenea sunt mult mai scumpe decât centralele clasice.

Folosirea peleţilor ca material combustibil – un mod de a economisi.

Pentru cei cărora domeniul nu le este familiar, vom începe cu definiţia peleţilor din lemn. Aceştia sunt produşi în general din rumeguş şi deşeuri lemnoase, tocate pentru a avea o granulaţie fină, apoi deshidratate pentru a asigura o umiditate scăzută şi apoi supuse la presiuni înalte. Ca material liant se utilizează doar substanţa proprie a lemnului numită lignin, care după răcirea granulatului acţionează asemenea unui adeziv natural la formarea micilor peleţi. Peleţii obţinuţi sunt de vreo 2-3 ori mai mici decât un dop de sticlă de vin.

La arderea peleţilor emisia de fum este foarte redusă, în gazele de ardere praful este alcalin, au un conţinut scăzut de metal, iar sulfurile sunt aproape inexistente. Cenuşa rezultată în urma arderii peletului poate fi folosită ulterior ca şi îngrăşământ natural, deoarece este bogată în minerale.

Costul în exploatarea peleţilor este mai redus decât în cazul combustibililor fosili, făcând o comparaţie cu lemnul de foc rezultă ca peleţii sunt mai eficienţi din punct de vedere al randamentului de ardere, puterii calorice, confortului şi siguranţei în utilizare.

Cel mai mare avantaj la o centrală termică pe peleţi este ca fiind considerată ecologică, poate fi achiziţionată prin programul CASA VERDE, unde puteţi beneficia de o sumă de până la 6000 RON.

Centralele pe peleţi au autonomie foarte ridicată, asta şi în funcţie de depozitul de peleţi construit şi de automatizarea centralei termice. Astfel autonomia unei centrale termice pe peleţi poate fi de o lună de zile sau chiar 2 luni de zile.

Însă există şi dezavantaje, costul cu achiziţia unei centrale termice pe peleţi de calitate, respectiv a echipamentelor aferente, poate depăşi de 2 sau 3 ori costul cu achiziţia unei centrale termice pe lemne obişnuite sau a unei centrale termice pe lemne cu funcţionare pe principiul gazeificării. În cazul unei centrale termice pe peleţi este nevoie de un spaţiu tehnic destul de mare, atât pentru montarea centralei, a echipamentelor aferente cât şi a buncărului/depozitului de peleţi, camera care să corespundă normelor şi normativelor în vigoare, iar întreruperea curentului electric implică introducerea unor elemente de siguranţă în instalaţie (ceea ce duce la creşterea investiţiei iniţiale), cum ar fi: generator automat pe benzină , motorină sau gaz. Iar la o centrală termică pe peleţi este necesară montarea obligatorie a unui coş de fum.

Putem trage concluzia că tot ceea ce înseamnă costuri la o centrală pe lemne într-o iarnă, variază în funcţie de mai mulţi factori care depind de alegerile dumneavoastră.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.