Principiile jurisdicţiei constituţionale - asigurarea legalităţii şi echităţii sociale

În literatura de specialitate întâlnim următoarele principii de realizare a jurisdicţiei constituţionale:

• Principiul prezumţiei constituţionalităţii actelor normative. Este unanim recunoscut că actul normativ, după intrarea în vigoare, acţionează în timp şi în spaţiu până când nu este modificat.

Potrivit art. 7 din Codul jurisdicţiei constituţionale, „orice act normativ, precum şi orice tratat internaţional la care R.Moldova este parte, se consideră constituţional până când neconstituţionalitatea lui va fi dovedită în procesul jurisdicţiei constituţionale, cu asigurarea tuturor garanţiilor prevăzute de cod“.

Pe de o parte, aceasta asigură stabilitate actului normativ, pe de altă parte, sesizarea neconstituţionalităţii actului normativ nu atrage după sine nulitatea lui, deoarece Curtea Constituţională în urma examinării sesizării este în drept să decidă fie că actul este constituţional sau este neconstituţional.

Verdictul pronunţat de Curte printr-o hotărâre nu poate fi atacat şi este definitiv.

• Independenţa judecătorului. Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exerciţiul mandatului şi se supun numai Constituţiei.

Independenţa judecătorului înseamnă că în exerciţiul mandatului nu se supune şi nu este responsabil la luarea deciziei pe marginea chestiunii examinate nici în faţa autorităţii care l-a numit, nici în faţa autorităţii unuia din colegii săi, precum şi a Preşedintelui Curţii Constituţionale.

Întru asigurarea acestei independenţe legislaţia stabileşte că judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere judiciară pentru voturile şi opiniile exprimate în exerciţiul funcţiei, inclusiv după expirarea mandatului.

• Egalitatea participanţilor la proces. Acest principiu stabileşte că părţile şi participanţii la proces sunt egali în faţa Constituţiei şi a Curţii Constituţionale.

Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi şi imparţiali. Părţile la proces, subiectul sesizării şi organul autor al actului normativ supus jurisdicţiei constituţionale, sunt obligate să prezinte probe pro şi contra. Judecătorii sunt arbitri şi decid în baza probelor prezentate de părţi.

• Caracterul nemijlocit al dezbaterilor. Curtea Constituţională ascultă nemijlocit explicaţiile părţilor, concluziile experţilor, dă citire înscrisurilor şi altor documente ce au atitudine la examinarea cauzei. La solicitarea unui judecător ori a unei părţi, Curtea Constituţională va da citire parţială sau deplină înscrisurilor, asigurându-se obiectivitatea şi deplinătatea examinării cauzei.

• Transparenţa. Şedinţele Curţii Constituţionale, de regulă, sunt publice. Astfel asigurându-se dreptul fundamental al cetăţenilor, dreptul la informare.

Doar în unele cazuri, şi anume când publicitatea poate dăuna securităţii statului şi ordinii publice, şedinţele Curţii Constituţionale sunt închise. Dar şi în aceste cazuri cetăţenii sunt informaţi despre şedinţă şi ordinea de zi, într-un fel asigurându-se o publicitate redusă.

• Continuitatea procesului. Şedinţa Curţii Constituţionale se desfăşoară în fiecare proces fără întrerupere, cu excepţia timpului destinat creaţiei, lichidării unor circumstanţe care împiedică desfăşurarea normală a procesului.

Continuitatea dă posibilitate judecătorilor să studieze în ansamblu materia supusă sesizării şi să-şi formuleze concluziile fără intervenţia altei informaţii.

Curtea Constituţională nu poate examina alte cauze până la pronunţarea hotărârii în cauză sau până la deciderea suspendării ei.

Valentina Stratulat este licenţiată în dreptul penal şi master în dreptul constituţional şi administrativ în Republica Moldova