China, o nouă industrie - spălarea creierelor pe bani

Să ridici oamenii din casele lor, să-i închizi în secret timp de luni sau ani de zile şi să-i supui reeducării ideologice forţate nu pare, cel puţin la prima vedere, o formă foarte productivă de activitate economică.

Dar, oficialii care conduc acest sistem în China – şi care nici măcar nu există în mod oficial – par să facă o grămadă de bani.

Zang Kuidong, profesor din provincia Shandong şi practicant Falun Gong, a descoperit, după ce a fost eliberat dintr-un centru de spălare a creierului, în 2013, că oficialii i-au cerut 5.000 de yuani (800 de dolari americani, sau echivalentul unui venit pe şase luni în zonele rurale din China), angajatorului său. Cei patru gardieni care l-au ţinut încarcerat au strâns 20.000 de yuani numai fiindcă l-au ţinut închis pe Zang şi pe alţi trei oameni pentru o perioadă de două săptămâni.

Gardienii chiar şi-au angajat un bucătar profesionist care să le pregătească mesele – preparate delicioase din peşte şi diverse cărnuri – pe care l-au plătit cu banii obţinuţi din şantaj. Aderenţii Falun Gong întemniţaţi au primit doar câte o farfurie cu legume pe care s-o împartă în fiecare seară.

Relatarea, publicată pe Minghui, un website care publică rapoarte privind persecuţia împotriva Falun Gong desfăşurată în China, explică apelurile adresate în continuu gardienilor din închisorile extralegale şi oficialilor de securitate din aceste centre de spălare a creierului de pe tot cuprinsul ţării. Se ştie că în aceste centre făcute ad-hoc în case abandonate, clădiri guvernamentale scoase din folosinţă, hoteluri izolate, sau zone construite special pentru acest scop în afara zonelor suburbane, gardienii îşi pot ucide victimele fără bătăi mari de cap - şi ajung de multe ori chiar să o facă.

Principala ţintă a acestor centre de spălare a creierului, aşa cum sunt numite în China, sunt practicanţii Falun Gong, o disciplină spirituală persecutată de autorităţi încă din 1999, dar şi creştini persecutaţi, tibetani, sau numeroşi expropriaţi. Din cauza hotărârii şi curajului lor, imensa majoritate sunt însă aderenţi Falun Gong - pe care autorităţile încearcă să-i forţeze să renunţe la credinţa lor şi să jure loialitate Partidului Comunist Chinez.

Prin acest proces a trecut Xu Ying, o profesoară de şcoală primară din provincia Heilongjiang: femeia a fost luată de la locul său de muncă în luna martie a acestui an şi a fost plasată în Centrul de Detenţie din Hailin.

Tratamentul la care a fost supusă a fost pur si simplu groaznic. Gărzile au trântit-o la pământ şi au călcat-o cu picioarele pe faţă, au scuipat-o şi au ”lovit-o cu ferocitate”. Apoi, femeia a fost legată cu cătuşe de un dulap şi forţată să privească materiale video de propagandă anti-Falun Gong.

Celelalte victime sunt, de obicei, torturate cu bastoane electrice, sunt atârnate de încheieturi, sau li se leagă mâinile în poziţii chinuitoare şi, apoi, sunt trase în direcţii diferite astfel încât durerea chinuitoare să se accentueze în timp ce sunt electrocutate, bătute şi abuzate de paznici, care le promit că vor înceta tortura numai dacă renunţă la credinţele lor spirituale.

Campania împotriva practicii a reprezentat prima prioritate politică a Partidului Comunist în primii ani ai persecuţiei (1999, 2000), când la conducere se afla Jiang Zemin şi acoliţii săi. O forţă specială extralegală, care funcţionează asemănător Gestapo-ului, numită Biroul 610, a fost creată să supervizeze şi să implementeze campania de persecuţie. Cu o campanie de propagandă în mass-media, Partidul a creat o atmosferă de criză şi teroare, încarcerând şi torturând, chiar până la moarte, aderenţii Falun Gong din toată ţara.

Chiar dacă violenţele continuă, în ultimii câţiva ani, campania a alunecat din prim-planul obiectivelor politice de vârf, iar, anul trecut, Partidul a vehiculat vestea că îşi va închide vasta reţea de lagăre de muncă forţată şi de spălare a creierului - mijloacele primare utilizate în cazul întemniţării aderenţilor Falun Gong.

Dar persistenţa campaniei de persecuţie împotriva acestei practici după 15 ani este cauzată, într-o anumită măsură, de bogăţiile imense strânse de oficialii Partidului care conduc centrele de spălare a creierului - de la practicanţii Falun Gong.

”Oficialii de securitate ai Partidului Comunist au transformat centrele de detenţie şi spălare a creierului într-o industrie profitabilă, motivând mai departe oficialii de nivel local să continue şi să facă abuzuri”, a declarat Erping Zhang, purtătorul de cuvânt al Centrului de Informaţii Falun Dafa.

”În plus, deţinuţii inocenţi ai Falun Gong şi familiile lor au fost victimele persecuţiei religioase, fiind totodată supuşi şantajului prin acest proces corupt”.

Un sondaj recent efectuat de Minghui care relatează informaţii de primă mână despre persecuţia din China, arată în detaliu, printr-o colecţie de relatări şi date preluate de la mass-media şi de la website-urile oficiale, modul în care oficialii din securitate sunt capabili să obţină profit de pe urma centrelor de spălare a creierului.

Minghui sugerează faptul că există trei metode principale folosite de oficiali pentru a se îmbogăţi: delapidând bani din fondurile de investiţii în echipamente, centre şi administraţie; cerând ”taxe” de la locurile de muncă afiliate statului ale căror angajaţi au fost reţinuţi şi închişi în centrele de spălare a creierului; şi şantajând direct familiile victimelor.

În baza datelor în curs de completare adunate de Minghui, autorii sugerează că banii produşi de industria centrelor de spălare a creierului ajunge la miliarde de yuani (sau sute de milioane de dolari).

Sumele totale primite de oficiali direct de la regimul comunist – incluzând prime pentru îndoctrinările forţate efectuate cu succes şi ”taxe de educare” pentru fiecare victimă, precum şi bani proveniţi din răscumpărări, sau sume smulse de la familiile care vor să-şi elibereze rudele – ajung de la zeci la sute de milioane de dolari.

De exemplu, când un aderent Falun Gong este trimis într-un centru de spălare a creierului, oficialii din securitate se vor duce la angajator şi vor cere o ”taxă de educare” lunară. Aceasta poate fi mult mai mare - chiar de zeci de ori mai ridicată - decât salariul mediu din China. Angajatorii, în general angajatorii de stat, pot fi făcuţi să plătească taxe chiar şi pentru ”însoţitori” (condamnaţi de drept comun, de obicei pentru crime violente, care sunt desemnaţi să urmărească şi chiar să turtureze deţinuţii politic 24 de ore pe zi).

Profitul obţinut în acest mod este estimat la peste 485 de milioane de dolari (3 miliarde de yuani) de-a lungul ultimilor 15 ani, sugerează Minghui. Dar ”însoţitorii” primesc numai o sumă mică pentru 'serviciile' lor, în timp ce oficialii şi agenţii iau restul banilor.

Oficialii Biroului 610 de la nivel local stimulează şi ei sistemul, prin impunerea unei cote de ”transformările”efectuate în centrele menţionate – cazurile în care îndoctrinările forţate au succes.

Dacă un centru nu primeşte destui practicanţi Falun Gong pentru a întruni cota impusă de Partid, Biroul 610 va reţine mai mulţi practicanţi. Pentru a asigura că angajatorii trimit un număr adecvat de angajaţi la ”transformare”, un district din oraşul Nanjing le-a cerut angajatorilor şi comitetelor locale să plătească un depozit în avans pentru fiecare angajat.

Sistemul atinge uneori aspecte incredibile. Deoarece n-a atins cota impusă, o staţie de poliţie din Fushun a angajat persoane care să pretindă că sunt practicanţi Falun Gong care să se lase ”transformaţi”.

Angajatorii care refuză să se conformeze sunt ameninţaţi cu amenzi de către Biroul 610 – în ciuda faptului că Biroul este extralegal, neavând nicio bază de funcţionare.

Cheltuielile de operare ale acestor centre sunt mari, deoarece necesită fonduri de construcţie, instalaţii şi piese de schimb pentru diferitele aparate folosite în detenţie şi tortură, inclusiv celulele de detenţie în izolare, sistem de supraveghere, bastoane electrice, cătuşe, lanţuri, ”paturi ale morţi” şi multe altele.

O mare parte dintre centre pot reţine sute de practicanţi. Spre exemplu, în centrul Erehu sunt închişi aproximativ 400 – 500 practicanţi Falun Gong.

Centrul de Spălare a Creierului din Bejing are un cost de funcţionare zilnică între 400.000 şi 500.000 de yuani (64.000 – 80.000 de dolari americani), în timp ce Centrul de Spălare a Creierului din Banqiao, provincia Hebei, costă aproximativ 3 milioane de yuan (485.000 de dolari) pe an pentru a opera, estimează Minghui. Oficialii implicaţi călătoresc de multe ori în deplasări oficiale de ”antrenament”, primesc prime substanţiale şi conduc maşini de lux.

Industria a continuat să prolifereze şi să se extindă, în timp ce lagărele de muncă sunt redenumite acum ”centre de educaţie legală” şi sunt folosite pentru transformări ideologice, precizează Minghui.

”Aceste centre ilegale închid oamenii şi-i forţează să accepte cererile autorităţilor, să renunţe la idealurile, aspiraţiile şi alegerile lor individuale legate de viaţă şi să accepte complet ideile autorităţilor. Aceasta este funcţia lor politică”, a declarat Tang Jitian, un avocat specializat în drepturile omului din China, care activează în rezolvarea cazurilor de detenţie în centrele de spălare a creierului.

”Dar, în realitate, există, de asemenea, o motivaţie financiară: Biroul 610 şi oficialii din sistemul legal şi politic vor extorca bani şi-i vor băga în propriile buzunare. Profitul este factorul motivant principal şi, din această perspectivă, existenţa acestor organe este o otravă pentru societate”.