Politica chineza privind "un singur copil" duce la o criza in sistemul de ingrijire a varstnicilor

Prima generatie a politicii “un singur copil” in China continentala se apropie de varsta de 30 de ani. Daca ne uitam in fata, pe masura ce societatea chineza imbatraneste, vedem cum provocarile din sistemul de ingrjire a varstnicilor cad pe umerii a prea putinor oameni.

Un post online recent, care a fost repostat pe aproape 10.000 de website-uri chineze, exprima sentimentul celor nascuti singuri la parinti dupa 1980:

“Povara ingrijirii varstnicilor este precum un munte imens pe spatele fiecarui copil dintr-o familie ce are un singur copil. In copilarie noi ne-am bucurat de atentia nedivizata a parintilor nostri. Dar ca adulti, suntem facuti sa suferim cel mai mult. Cand vom avea peste 30 sau 40 de ani, parintii nostri vor fi destul batrani si vom deveni cel mai epuizat grup al planetei.”

La sfarsitul anului 2009, 12,5% (peste 167 milioane de chinezi) aveau varste de peste 60 de ani si aproximativ 19 milioane aveau peste 80 ani.

Aproximativ 9,4 milioane de oameni nu au resurse sa se ingrijeasca.

Datorita implementarii politicii “unui singur copil” cu 30 de ani in urma, multe familii sunt formate in prezent dintr-un copil, doi parinti si 4 bunici.

Fara un sistem sustinut de stat pentru acordarea de ajutoare sociale pentru varstnici, familile chineze s-au bazat in mod obisnuit pe copiii si nepotii lor pentru sustinere in vremurile de batranete. Acest lucru, in prezent, plaseaza o povara grea pe umerii unui singur copil din partea caruia se asteapta sa ofere confort emotional si fizic si ajutor financiar pentru varstnicii din familia sa, al caror numar se poate ridica pana la 6.

In plus, tinerii adulti sunt deseori fortati sa se angajeze in alte orase, lasandu-si parintii si bunicii bolnavi fara cineva care sa aiba grija de ei.

Un studiu al Centrului Chinez de Cercetari asupra Imbatranirii arata ca aproape jumatate dintre varstnicii din zonele urbane nu locuiesc cu parintii. Chiar si in zonele rurale, rata este de aproximativ 40%.

Multi parinti sunt la fel de stresati precum copiii lor de dinamica neechilibrata a familiei si deseori ei, cand sunt bolnavi, nu doresc sa isi impovareze copiii. Ca urmare, multi vor suferi de singuratate si greutati fizice.

Dl. si dna Wang, un cuplu din provincia Hubei, traiesc singuri. Ei au doua fiice. Una dintre ele s-a mutat in Shenzhen cu munca si are o familie proprie de sustinut. Cealalta fiica locuieste in strainatate si rareori ii poate vizita.

Dl. Wang a declarat ca este ingrijorat in principal ca se va imbolnavi, intrucat sanatatea sa nu este buna si a suferit o operatie la inima cu cativa ani in urma. Ultima data cand a avut un atac el nu si-a anuntat fiica din strainatate, de teama ca ea se va ingrijora prea mult. Fiica din Shenzhen putea sa vina in vizita doar timp de o luna.

Dna Xu are peste 70 de ani si locuieste singura in provicia Jiangxi. Sotul ei a murit cu 2 ani in urma si singurul ei copil, un fiu, locuieste in Canada. Ea a declarat ca pe masura ce imbatraneste ii este tot mai greu sa aiba grija de lucrurile de baza, incluzand cumparaturile. Singurul lucru pe care il asteapta este telefonul saptamanal de la fiul ei.

Insuficienta centrelor de ingrijire

Conform unui articol publicat in Changjiang Daily, un sondaj asupra subiectului ingrijirii varstnicilor a aratat ca 60% dintre cei intervievati nu au dorit sa depinda de copiii lor. Unii rezidenti urbani s-au retras in centre de ingrijire pentru varstnici. Dar cererea curenta pentru centrele de ingrijire depaseste cu mult oferta.

Tianjin este localizat in nord-estul Chinei si este unul dintre cele mai mari orase ale tarii. In Tianjin, 306 agentii de servicii sociale ofera 26.423 de locuri pentru ingrijirea varstnicilor, in timp ce acolo exista peste 100.000 de varstnici, rezidenti invalizi. Un angajat la un centru de ingrijire condus de stat a declarat ca media de asteptare este de peste 2 ani. Ei pot primi alte persoane doar atunci cand ocupantii existenti pleaca sau mor.

Tianjin este doar un exemplu. Aceeasi situatie este intalnita in toate orasele mari ale Chinei.

In anii recenti, programe experimentale pentru batrani au fost stabilite in Beijing, Shanghai, Tianjin si alte orase mari. Totusi, serviciile sociale asociate cu aceste programe sunt inca nepotrivite pentru cererea care este foarte mare. Doar 55,1% dintre varstnicii din orase si 8,2% dintre varstnicii de la sate traiesc in zone acoperite de programele de asistenta pentru varstnici de tip “usa in usa”.