Ura şi creierul: ce se declanşează în minte când urăşti pe cineva
alte articole
Când zăreşti pe cineva pe care îl urăşti, creierul tău generează un model neuronal cu totul unic.
Ura intensifică activitatea în regiunile creierului implicate în agresivitate şi evaluarea strategică, şi reduce la tăcere empatia. E ca şi cum creierul tău ar începe să se pregătească să „atace” o persoană. Cu cât urăşti mai mult pe cineva, cu atât semnalele sunt mai puternice.
Chiar dacă toţi am experimentat ura, sinele nostru cel mai profund este incompatibil cu ea, a declarat Steven Stosny, terapeut şi fondator al Compassion Power, pentru The Epoch Times.
„Dacă ura devine cronică, ne pierdem umanitatea.”, a afirmat Stosny.
Neuroştiinţa urii
„Comutatorul” urii din creier acordă prioritate comportamentului agresiv şi judecăţii negative.
Ura dezactivează selectiv girusul frontal superior drept — zona implicată în reglarea reacţiilor impulsive şi înţelegerea sentimentelor celorlalţi.
Această dezactivare foarte restrânsă în creierul celui care urăşte întrerupe „frânele” neuronale care ţin sub control impulsurile agresive, transformând persoana care urăşte în una iraţională şi făcând-o să se fixeze asupra ţintei. Mitchell Landers, cercetător postdoctoral în cadrul departamentului de psihologie al Universităţii din California, a declarat pentru The Epoch Times că atât iubirea, cât şi ura, implică o evaluare intensă a celeilalte persoane, dar în direcţii opuse.
Atât cei care iubesc, cât şi cei care urăsc experimentează o judecată temporar afectată sub influenţa emoţiilor intense, ceea ce explică comportamente precum „cei care iubesc trec cu vederea defectele, iar cei care urăsc le inventează”, a spus Landers.
Ura activează mai multe regiuni din straturile exterioare şi interioare ale creierului — în special putamenul şi insula.
Putamenul te pregăteşte să acţionezi, iar insula acţionează ca un senzor. Când sunt acaparate de ură, aceste regiuni pot determina o persoană care urăşte să întreprindă acţiuni de răzbunare, cum ar fi confruntarea şi rănirea ţintei urii sale.
Ura se auto-întăreşte. Cu cât urăşti mai mult, cu atât creierul tău este mai predispus să urască — este ca o otravă cu doză mică care erodează în tăcere empatia.
Ura o otrăveşte pe persoana care urăşte
Ura poate dezactiva circuitele de empatie ale creierului. Un studiu a constatat că participanţii care au fost expuşi la discursuri de ură despre grupurile minoritare devin mai puţin empatici faţă de suferinţa nu doar a grupului minoritar, ci şi a altor oameni, demonstrând că ura se amplifică.
În timp, diminuarea empatiei duce la erodarea compasiunii.
Chiar existenţa persoanei urâte este problema principală a celui care urăşte, a spus Landers.
„Când ai ajuns la concluzia că cineva are o valoare de asociere negativă – că bunăstarea lor este contrară celei proprii – este logic ca preocuparea pentru suferinţa lor să se diminueze.”, a afirmat acesta.
O persoană nu este doar incapabilă să empatizeze cu durerea altcuiva, ci devine insensibilă sau chiar începe să se simtă bine în legătură cu asta, a spus el.
Legătura strânsă a urii cu agresivitatea şi ostilitatea expune persoana care urăşte la riscul de a avea probleme de sănătate mintală şi fizică. Persoanele care sunt ostile se confruntă cu destrămarea relaţiilor şi, prin urmare, sunt mai stresate şi mai predispuse la depresie.
Din punct de vedere fizic, comportamentele care sunt motivate de ură, precum furia şi agresivitatea, declanşează eliberarea de hormoni de stres, care afectează sistemul imunitar şi duc la inflamaţie. Hormonii de stres inhibă activitatea celulelor ucigaşe naturale, ceea ce afectează capacitatea unei persoane de a lupta împotriva infecţiilor, inclusiv a cancerului.
Răspunsul la stres legat de furie şi agresivitate afectează, de asemenea, capacitatea vaselor de sânge de a se relaxa corespunzător, ceea ce este esenţial pentru o bună circulaţie. Această perturbare este unul dintre factorii principali care determină accidentul vascular cerebral şi bolile cardiovasculare.
„Dacă ura devine cronică, ne pierdem umanitatea.”- Steven Stosny, terapeut şi fondator al Compassion Power
O meta-analiză publicată în Journal of the American College of Cardiology a constatat că furia şi ostilitatea cresc riscul de boli coronariene cu 19% la persoanele sănătoase şi cresc şansa unui prognostic nefavorabil cu 24% la pacienţii cu afecţiuni cardiace existente.
Ce face ca această emoţie otrăvitoare să persiste?
De unde vine ura
Ura are adesea rădăcini în furia nerezolvată.
Cercetarea lui Landers din 2025 aruncă lumină asupra modului în care are loc tranziţia de la furie la ură.
Furia este „un mecanism de negociere”, a spus Landers. Te simţi furios când presupui că relaţia merită salvată. Când cineva nu pare să ţină la tine atât de mult pe cât crezi tu că ar trebui, furia negociază, împingându-i pe ceilalţi să-şi schimbe modul în care te tratează şi te apreciază.
„De aceea oamenii furioşi vor să discute, vor explicaţii, vor scuze”, a spus el.
Când furia eşuează în mod repetat să repare relaţia, începe să se transforme în ură.
Ura porneşte de la premisa că relaţia nu merită salvată, aşa că încearcă să neutralizeze chiar acea persoană. Din punctul de vedere al celui care urăşte, însăşi existenţa persoanei urâte îi face viaţa mai grea.
„Niciun fel de discuţie nu va schimba faptul că există un rival romantic, sau că un concurent ţi-a luat promovarea, sau că prezenţa cuiva în comunitatea ta îţi ameninţă fundamental interesele”, a spus Landers.
Ura se opreşte doar când ţinta este suficient de îndepărtată sau lipsită de putere, a spus el. Provocarea este că atingerea acestor rezultate implică adesea forţă sau agresiune. Acţiunile agresive şi ostile pe care ura te determină să le întreprinzi întăresc în cele din urmă sentimentul de ură, a spus Landers.
Această calitate de auto-întărire creează o capcană a urii.
Ura provine adesea din neputinţă, a declarat Jessica Russo, psiholog clinician licenţiat, pentru The Epoch Times.
Când percepi pe cineva ca pe o ameninţare, există un sentiment subconştient de slăbiciune şi neputinţă. Pentru a contracara ameninţarea, oamenii pot folosi un „scut al urii” pentru a se proteja.
„Ura este un fel de scut foarte intens”, a spus Russo, dar folosind ura pentru a se proteja, oamenii ajung să se facă şi mai vulnerabili.
„Trebuie să ajungem la lucrul esenţial care se află în spate, de ce încearcă să se protejeze”, a spus ea.
Russo crede că compasiunea poate demola scutul urii prin restabilirea speranţei şi îndepărtarea întunericului. Antidotul este să reconstruim exact ce erodează ura.
Sursa: Epoch Times SUA
