Pettit, reUnirea şi statutul special pentru Transnistria

Nu ştim dacă diplomatul american a vorbit în nume propriu sau nu, dar el a făcut câteva erori fundamentale. Basarabia a fost şi va fi pământ românesc, iar negarea evidenţei de ”acelaşi sânge, aceeaşi limbă” nu foloseşte nimănui. Nu există identitate moldovenească, aşa cum nu există nici limbă moldovenească. Domnul Pettit pare să nu cunoască sau să ignore voit faptul că fraţii de peste Prut au fost rupţi cu forţa de patria mamă în baza Pactului Ribbentrop-Molotov. El legitimează discursul stataliştilor, al elitelor politice care au păstrat R.Moldova ca pe un stat artificial destinat doar satisfacerii propriilor interese.

Unirea ca opţiune de salvare a fraţilor de peste Prut de oligarhie, corupţie şi prăbuşire economică nu poate fi însă scoasă din calcul. În momentul de faţă ea este calea mai plauzibilă către Europa, în lipsa oricărei perspective de aderare ca stat de sine stătător. Şi totuşi James Pettit declară în interviul acordat postului de televiziune Moldova 1 că ”alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”.

Această afirmaţie nu este argumentată, dar diplomatul spune că ”Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure”. Formularea trezeşte din start semne de întrebare. Despre ce suveranitate şi graniţe sigure poate să fie vorba dacă autorităţile de la Chişinău nu controlează Transnistria, trupele ruseşti sunt în continuare staţionate ilegal acolo, ca un ghimpe în coastă, iar mai nou se fac şi exerciţii militare cu tancuri subacvatice care trec Nistrul şi simulează un atac? Nemaivorbind despre faptul că armata rusă face recrutări, iar Moscova deschide secţii de votare în Transnistria, în ciuda autorităţilor moldovene. Mai rămânea ca James Pettit să spună că R.Moldova trebuie să rămână neutră şi să nu intre niciodată în NATO, pentru că statutul de neutralitate îi garantează securitatea, aşa cum spun şi ruşii...

Ambasadorul a amintit problema transnistreană, care ar fi un obstacol în calea unirii R.Moldova cu România, dar nu suflă o vorbă despre prezenţa ilegală a trupelor ruseşti. În schimb, el pledează pentru acordarea unui statut special Transnistriei, în cadrul Republicii Moldova – după părerea mea cea mai gravă parte din declaraţia sa. Cu alte cuvinte, asta înseamnă susţinerea a ce-şi doreşte Rusia – să nu mai plătească Moscova pentru Transnistria, ci Chişinăul, iar partea sa controleze întregul, printr-o federalizare. Astfel este blocată orice posibilă aderare la NATO. Mai mult, aducerea voturilor din stânga Nistrului în câmpul constituţional moldovenesc ar înclina decisiv balanţa în favoarea partidelor pro-ruse.

Şi mai îngrijorător este că Pettit nu este singurul oficial occidental care a surprins neplăcut prin astfel de declaraţii pe placul Rusiei. Celălalt reprezentant de frunte al Occidentului la Chişinău, ambasadorul UE în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, a sugerat la un moment dat autorităţilor moldovene să accepte numerele de înmatriculare transnistrene, deşi mai mulţi experţi au avertizat că micile cedări unilaterale, la care Chişinăul ar putea consimţi la presiunile preşedinţiei germane a OSCE, sunt de fapt paşi către o recunoaştere a statalităţii transnistrene. ”Republicii Moldova i-a fost impus un fel de angajament ca, la un moment dat, să adopte un statut special. Noţiunea de statut special este una specifică spaţiului post-sovietic, spaţiului hegemonic rusesc, ea nu este o noţiune europeană. Nicăieri în Europa nu veţi găsi chestiunea statutului special. Este o invenţie a Rusiei care datează încă din anii ʾ90, de aproape 20 de ani”, spunea Vladimir Socor, expert la Jamestown Foundation, într-un interviu acordat Europei Libere.

Or, Pirkka Tapiola făcea nu demult o aluzie voalată la statutul Insulelor Aland în cadrul Finlandei, ca model pe care R.Moldova ar trebui să-l aplice cu Transnistria. „Plăcuţă cu număr de înmatriculare auto din Insulele Aland – o autonomie vorbitoare de suedeză din vestul Finlandei. Aland dispune de propriul legislativ şi rezidenţii ei sunt scutiţi de armată, insulele fiind demilitarizate. Regiunea autonomă posedă propria identitate foarte distinctă, cu toate acestea este în mod foarte clar parte a Finlandei. Numărul de înmatriculare este un semn al identităţii. Folosirea acestuia ar putea de asemenea servi drept model pentru alţii”, scria acesta pe Facebook. Problema este că în afară de faptul că în ambele cazuri Rusia a fost problema, nu există alte asemănări. Finlandezii au reuşit să scape de ocupaţia rusească, în timp ce din Transnistria ruşii n-au mai plecat, iar fără finanţările Moscovei regimul de la Tiraspol s-ar prăbuşi imediat.

O altă diferenţă este că în Transnistria trăiesc etnici români, ucraineni şi ruşi, nu o populaţie omogenă ca în insulele Aland. Am auzit pe mulţi spunând că în caz de unire a R.Moldova cu România, Transnistria ar trebui cedată Rusiei, dar cum îi poţi abandona pe românii de acolo, care, precum profesorul Ion Iovcev de la Liceul Lucian Blaga, duc o adevărată luptă pentru păstrarea identităţii lor?

Domnul Tapiola vorbeşte despre identităţi, iar domnul Pettit despre o ţară multietnică. Cui servesc aceste paralele şi declaraţii? Primul care a salutat cu satisfacţie declaraţia ambasadorului american a fost Igor Dodon, care a declarat că „unionismul trebuie interzis prin lege, fiindcă provoacă distrugerea şi dispariţia statalităţii şi identităţii moldoveneşti”. Cu alte cuvinte, ieşirea lui Pettit îi dă muniţie în vederea campaniei electorale pentru prezidenţiale liderului partidului pro-rus, alimentându-i retorica anti-unionistă.

După ce că partenerii de dezvoltare ai R.Moldova au girat regimul Plahotniuc, pentru o aşa-zisă stabilitate şi menţinere a vectorului vestic, la şantajul abil al aşa-zişilor pro-europeni cu sperietoarea rusească, dezamăgind populaţia care s-a simţit trădată, acum mai dau şi lecţii de istorie şi sugestii desprinse din retorica Moscovei. Ambasadorul american la Chişinău afirmă senin că ”ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oamenii din Moldova pentru ca ei toţi să contribuie la realizarea unei ţări mai bune pentru moldoveni”. Această declaraţie ignoră faptul că moldovenii au ieşit în stradă luni de zile pentru a protesta împotriva actualei clase politice conducătoare care le-a furat banii şi că actualele partide care se menţin la putere, deşi în sondaje nu prea mai există, au refuzat să-i asculte şi i-au sfidat. Ultimul episod de umilinţă a fost chiar Ziua Independenţei, unde poporul a fost ţinut după gard pentru a nu strica sărbătoarea oficialilor nepopulari. Dacă cooperarea cu regimul oligarhic este soluţia pentru un trai mai bun al moldovenilor, înseamnă că domnul Pettit are probleme de înţelegere şi a prezentului, nu doar a trecutului istoric.

Există însă şi o parte bună a acestui episod. Declaraţiile lui Pettit au pus din nou pe agenda politică tema unirii ca un subiect de neocolit în campania pentru prezidenţiale. Clivajul unionişti/anti-unionişti l-ar putea înlocui astfel pe cel dintre pro-ruşi şi pro-europeni, care este tot mai depăşit.