Petrodolarul începe să scârţâie: Arabia Saudită vehiculează ideea acceptării de yuani pentru tranzacţiile petroliere cu China comunistă

Unul dintre elementele de bază ale ultimilor 40 de ani şi o ancoră care susţinea statutul de rezervă al dolarului a fost un sistem financiar global bazat pe petrodolar - o lume în care producătorii de petrol îşi vindeau produsele în lume schimbându-le pe dolari, pe care îi reciclau apoi achiziţionând active denominate în dolari şi, în timp ce investeau pe pieţele denominate în dolari, susţineau în mod explicit USD ca monedă de rezervă mondială şi, în acest proces, sprijineau SUA ca superputere financiară incontestabilă a lumii.

Ei bine, toate acestea sunt supuse schimbării, care pare că bate la uşă.

La o zi după ce "Marea Britanie le cere saudiţilor mai mult petrol, deşi prinţul moştenitor saudit, Mohammed bin Salman îl invită pe Xi Jinping la Riad pentru a întări legăturile”, Wall Street Journal publică un raport menţionând că „Arabia Saudită poartă discuţii active cu Beijingul pentru stabilirea preţurilor unei părţi a tranzacţiilor sale petroliere către China în yuani”, transmite Zerohedge.

Mişcarea ar putea paraliza nu numai dominaţia petrodolarului pe piaţa mondială a petrolului - lucru pe care Zoltan Pozsar l-a prezis în ultima sa notă - şi ar putea marca o altă schimbare a principalului exportator de ţiţei din lume către Asia -, ci şi o mişcare care vizează în mod direct inima sistemului financiar american care a profitat de statutul de rezervă al dolarului prin tipărirea unor volume impresionante de dolari pentru a finanţa cheltuielile guvernamentale în ultimul deceniu.

Potrivit raportului, discuţiile cu China cu privire la contractele petroliere în yuani sunt desfăşurate deja de şase ani, dar s-au accelerat în acest an, deoarece saudiţii au devenit din ce în ce mai nemulţumiţi de angajamentele de securitate vechi de zeci de ani ale SUA de a asigura securitatea regatului.

Saudiţii sunt supăraţi pentru lipsa de sprijin din partea SUA pentru intervenţia lor în războiul civil din Yemen şi pentru încercarea administraţiei Biden de a ajunge la un acord cu Iranul în privinţa programului său nuclear. Oficialii saudiţi au spus că au fost şocaţi de retragerea bruscă a SUA din Afganistan anul trecut.

China cumpără mai mult de 25% din petrolul pe care Arabia Saudită îl exportă şi, dacă ar fi preţul în yuani, aceste vânzări ar spori poziţia monedei regimului comunist şi ar pune moneda chineză pe rampa de lansare spre statutul de monedă de rezervă globală - petroyuan.

După cum recunoaşte chiar şi WSJ, o trecere la un sistem (petro)yuan, „ar fi o schimbare profundă pentru Arabia Saudită”, deoarece majoritatea vânzărilor globale de petrol — în jur de 80% — se fac în dolari, iar saudiţii au tranzacţionat petrol exclusiv în dolari din 1974, într-o înţelegere cu administraţia Nixon care a oferit garanţii de securitate Regatului.

Dar, cel puţin aparent, saudiţilor nu le mai pasă prea mult de „garanţiile de securitate” americane şi, în schimb, îşi schimbă loialitatea către regimul comunist chinez.

În martie 2018, China a introdus contracte de petrol denominate în yuan, ca parte a eforturilor sale de a-şi face moneda tranzacţionabilă în întreaga lume, dar acestea nu au afectat dominaţia dolarului pe piaţa petrolului, în mare parte pentru că USD a rămas moneda preferată de exportatorii de petrol.

Dar, după cum a remarcat şi Pozsar recent, pentru China, utilizarea dolarului a devenit un pericol evidenţiat de sancţiunile SUA asupra Iranului din cauza programului său nuclear şi asupra Rusiei ca răspuns la invazia Ucrainei.

Tranziţia istorică de astăzi nu este tocmai o surpriză: China şi-a intensificat în ultimii ani lobby-ul pe lângă Regatul Saudit, ajutând Arabia Saudită să-şi construiască propriile rachete balistice, consultându-se cu privire la un program nuclear şi investind în proiectele Prinţului Moştenitor Mohammed bin Salman pentru construirea localităţii Neom, un oraş nou futurist.

Între timp, relaţia saudită cu SUA s-a deteriorat sub preşedintele Biden, care a declarat în campania din 2020 că regatul ar trebui să fie tratat ca un „paria” pentru uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în 2018.

Prinţul Mohammed, despre care autorităţile de informaţii americane spun că a ordonat uciderea lui Khashoggi, a refuzat să participe luna trecută la un apel telefonic cu Joe Biden şi conducătorul saudit, regele Salman.

Ruptura survine şi pe măsură ce relaţia economică a SUA cu saudiţii se diminuează: SUA se numără acum printre cei mai mari producători de petrol din lume, o inversare puternică faţă de anii 1990, când importau 2 milioane de barili de ţiţei saudit pe zi. Acum aceste cifre au scăzut la mai puţin de 500.000 de barili pe zi în decembrie 2021.

În schimb, importurile de petrol ale Chinei au crescut în ultimele trei decenii. Arabia Saudită a fost cel mai important furnizor de ţiţei al Chinei în 2021, vânzând 1,76 milioane de barili pe zi, urmată de Rusia cu 1,6 milioane de barili pe zi, potrivit datelor Administraţiei Generale a Vămilor din China.

„Dinamica s-a schimbat dramatic. Relaţia SUA cu saudiţii s-a schimbat, China este cel mai mare importator de ţiţei din lume şi oferă multe stimulente profitabile Regatului”, a declarat un oficial saudit familiarizat cu discuţiile.

„China a oferit regatului tot ce v-aţi putea imagina”, a spus oficialul.

Privind retrospectiv, ştim acum motivul pentru care MBS nu a preluat apelurile lui Biden.

Un înalt oficial american a declarat pentru WSJ că ideea ca saudiţii să vândă petrol Chinei în yuani este „foarte volatilă şi agresivă” şi „nu foarte probabilă”. Oficialul a spus că saudiţii au susţinut ideea în trecut, când a existat tensiune între Washington şi Riad.

Este, desigur, posibil ca saudiţii să se retragă. Schimbarea zilnică a milioane de barili de petrol de la dolari la yuani ar putea zgudui economia saudită, care are o monedă, rialul, legată de dolar. Asistenţii prinţului Mohammed l-au avertizat cu privire la pagube economice imprevizibile dacă va merge mai departe cu planul în grabă.

Efectuarea mai multor vânzări în yuani ar lega mai strâns Arabia Saudită de moneda Chinei, care nu a atras atenţia investitorilor internaţionali din cauza controalelor stricte pe care Beijingul le păstrează, a lipsei de transparenţă şi a caracterului totalitar al regimului.

Tranzacţionarea de petrol într-o monedă mai puţin stabilă ar putea submina, de asemenea, perspectivele fiscale ale guvernului saudit.

După cum adaugă WSJ, impactul asupra economiei saudite ar depinde probabil de cantitatea de petrol implicată şi de preţul petrolului. Unii economişti au spus că îndepărtarea de dolar ar diversifica baza de venituri a regatului şi, în cele din urmă, l-ar putea conduce la legarea rialului de o plajă de valute, similar cu dinarul Kuweitului.

„Dacă este (realizat) acum într-o perioadă de preţuri puternice la petrol, nu ar fi văzut ca negativ. Ar fi văzut mai mult ca o adâncire a legăturilor cu China”, a declarat Monica Malik, economist şef la Abu Dhabi Commercial Bank.

Totuşi, saudiţii încă plănuiesc să facă majoritatea tranzacţiilor petroliere în dolari, dar tranziţia a început, iar mişcarea ar putea tenta şi alţi producători să efectueze exporturi în yuani. Celelalte surse mari de petrol ale Chinei sunt Rusia, Angola şi Irak.

„Piaţa petrolului şi, prin extensie, întreaga piaţă globală de mărfuri, este poliţa de asigurare a statutului dolarului de monedă de rezervă”, a declarat Gal Luft, co-director al Institutului pentru Analiza Securităţii Globale din Washington, care a co-scris o carte despre dedolarizare. „Dacă acel bloc este scos din zid, peretele va începe să se prăbuşească.”