Partida de poker a Kievului sau politica din umbră a preşedintelui Viktor Ianukovici
alte articole
Campionatul European de Fotbal s-a încheiat fără probleme, perioadă în care Ucraina a găzduit aproximativ un milion de microbişti din zece ţări membre UE. Acum, când sărbătoarea s-a terminat, rămân întrebările cu privire la impasul politic al Kievului în relaţiile sale cu Bruxellesul, comentează în ediţia sa de vineri Le Huffington Post.
Preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici şi guvernul său se situează pe o poziţie fermă faţă de cererile de punere în libertate a fostului premier Iulia Timoşenko şi a fostului ministru de interne Iuri Luţenko, două nume asociate 'revoluţiei portocalii' din 2004, mişcarea populară care a împiedicat venirea lui Ianukovici la putere în acel moment.
'Chiar şi ameninţarea cu îngheţarea procesului de adoptare şi ratificare a ambiţiosului Acord de asociere a Ucrainei la UE nu a produs vreun efect la Kiev', comentează intrigată publicaţia menţionată, constatând că, în privinţa Iuliei Timoşenko, autorităţile ucrainene sunt de neclintit.
În spatele afacerii Timoşenko nu se întrevede doar dorinţa preşedintelui Ianukovici de a neutraliza opoziţia, ci de asemenea dorinţa de a împiedica adoptarea Acordui privind asocierea şi începerea negocierilor privind aderarea Ucrainei la UE, consideră Le Huffington Post. 'Cu un singur foc, Ianukovici omoară doi iepuri: îşi neutralizează adversarul cel mai redutabil şi subminează procesul de apropiere a ţării sale de UE', opinează autorul comentariului din ziarul menţionat. Preşedintele ucrainean are astfel posibilitatea de a atribui UE şi ţărilor sale membre responsabilitatea eşecului: nu au dorit Ucraina în structurile europene.
Tot ceea ce se întâmplă de o bună bucată de timp la Kiev are legătură cu un singur lucru: apropierea de Rusia, consideră cei de la Le Huffington Post. Potrivit ziarului, politica oficială a Kievului care se mândreşte cu faptul că doreşte să adere la UE şi în acelaşi timp să menţină relaţii bune cu Rusia este, de fapt, doar o acoperire. În realitate, scopul este apropierea de un stat, care se confruntă cu nerespectarea legii şi lipsă de ordine, aşa cum este Rusia de astăzi.
Tocmai acestea sunt obiectivele urmărite de Ianukovici cu măiestria unui jucător de poker, comentează publicaţia amintită.
Moscova şi-a însuşit bine lecţia în urma 'revoluţiei portocalii' din 2004, dar planul Rusiei rămâne acelaşi. 'Ne-am pus în faţă un obiectiv ambiţios: de a avansa la un nivel superior de integrare (în spaţiul postsovietic) - Uniunea Euroasiatică', scria actualul preşedinte rus Vladimir Putin în oficiosul 'Izvestia' în timpul campaniei electorale pentru al treilea mandat prezidenţial. Locul Ucrainei în proiectul lui Putin este unul determinant, în virtutea puterii sale demografice şi economice.
Cu toate acestea, există şi un motiv mult mai prozaic decât cel expus înainte. Moscova încearcă să împiedice în orice fel ca vecinul său slav să devină un contrast pozitiv la un regim autocrat împărtăşit de actualul locatar de la Kremlin. Aderarea rapidă a Ucrainei la UE ar fi fost un catalizator puternic pentru consolidarea unui stat de drept şi a democraţiei, accelerând totodată şi dezvoltarea ei economică, concluzionează Le Huffington Post.
