'Primăvara arabă' nu va veni în republicile ex-sovietice din Asia Centrală
Guvernele fostelor republici sovietice din Asia Centrală se tem de revolte asemănătoare celor care au avut loc în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Prin reforme structurale cu caracter cosmetic şi schimbări democratice superficiale, 'despoţii' din regiune îşi garantează supravieţuirea, notează cotidianul italian La Repubblica.
Ecoul revoltelor din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu, precum şi pericolul răspândirii 'primăverii arabe' asupra regiunii i-au obligat să treacă în defensivă pe liderii ce conduc astăzi cele cinci foste republici sovietice din Asia Centrală. Ei se tem să lasă pârghiile puterii din mâini şi sunt nevoiţi să se opună valului de islamizare, capabil să strâmtoreze structurile politice existente.
Africa de Nord şi Orientul Mijlociu sunt legate de Asia Centrală prin astfel de factori precum sărăcia, autoritarismul, corupţia, caracterul succesoral al politicii, controlul statului asupra mass-media, o reprezentare limitată a partidelor politice de opoziţie, şomajul ridicat printre tineri, subliniază publicaţia italiană.
Caracterul succesoral al politicii este una dintre trăsăturile principale ce caracterizează Asia Centrală. Preşedinţii Uzbekistanului şi Kazahstanului, Islam Karimov şi Nursultan Nazarbaev, îşi conduc ţările tocmai din 1991, după ce aceste republici au obţinut independenţa, în timp ce Emomali Rahmon a devenit preşedinte după un sângeros război civil şi deţine acum toată puterea. În Turkmenistan, schimbările politice au avut loc în 2007, după moartea preşedintelui Saparmurat Niazov, în locul acestuia fiind numit, în cele mai bune tradiţii ex-sovietice, Gurbangulî Berdâmuhamedov. Excepţie face Kârgâzstanul, care a trecut în ultimii ani prin aşa-zisa 'revoluţie a lalelelor', dar şi prin 'contrarevoluţia' din 2010, care a dus la trecerea de la republică prezidenţială la cea parlamentară.
Reacţia preşedinţilor din ţările Asiei Centrale la ameninţarea destabilizatorie a revoluţiilor arabe oscilează între reforme moderate şi formale pe de o parte şi o continuă înăsprire a politicii faţă de manifestaţiile de protest pe de altă parte. Conştientizarea rolului important pe care reţelele de socializare le-au avut în succesul 'primăverii arabe' i-a obligat pe liderii republicilor din Asia Centrală să blocheze accesul cetăţenilor săi la Twitter şi Facebook, să limiteze ieşirea pe internet cu ajutorul unor filtre achiziţionate din China, notează La Repubblica.
Duritatea regimurilor uzbec şi turkmen zmulg din rădăcină speranţele legate de începutul unui proces de democratizare, notează La Repubblica. Posibilele revolte din Uzbekistan ar putea duce la realizarea unor scenarii asemeni celor din Siria şi Libia, ceea ce se va solda în mod inevitabil cu subminarea stabilităţii în întreaga regiune. Situaţia s-ar putea agrava în condiţiile unei probabile intervenţii din partea Rusiei şi Chinei, ţări legate de ţările din regiune prin obligaţii multilaterale sau bilaterale.
Potrivit publicaţiei italiene, cea mai slabă verigă din regiune rămâne Tadjikistanul: aici combinaţia dintre autoritarism şi sărăcie prezintă un amestec ideal, capabil să dinamiteze tensiunea socială. Situaţia din această ţară este vulnerabilă şi din cauza serioaselor ameninţări venite din partea terorismului islamic radical. În Kârgâzstan, în pofida importantelor reforme politice, mai sunt posibile revolte, dat fiind slăbiciunea economică, contradicţiile regionale dintre sud şi nord şi tensiunile etnice din defileul Fergana. Revolta din oraşul petrolier Janaozen, din decembrie 2011, a fost interpretată ca un început al 'primăverii arabe' în Kazahstan. Cu toate acestea, stabilitatea politică a acestei republici şi importanţa sa strategică în calitate de furnizor de resurse energetice constituie cea mai bună garanţie a securităţii sale, deoarece toţi principalii jucători geopolitici regionali sunt interesaţi în menţinerea stabilităţii regionale, îşi exprimă convingerea La Repubblica.
Rusia şi China sunt interesate în menţinerea statu-quo-ului. Totuşi, nu se poate exclude posibilitatea că Moscova şi Beijingul să sprijine schimbările de la conducerea acestor ţări dacă interesele lor nu vor mai coincide cu cele ale actualelor conduceri ale ţărilor din Asia Centrală, conchide cotidianul italian.
