Parcul Naţional Lençóis Maranhenses: Suprarealism natural

În Maranhao, Brazilia, se află una din cele mai spectaculoase minuni ale naturii. Imaginează-ţi că păşeşti uşor pe dunele de nisip sub un soare arzător. Dintr-o dată te loveşti de cel mai uimitor peisaj: mlaştini, lacuri şi lagune în mijlocul deşertului! Poate fi un miraj?

La doar câţiva km de capitala statului, Sao Luis, Parcul Naţional Lençóis Maranhenses pare la prima vedere un deşert tipic. Însă, dacă priveşti mai de aproape printre dunele de nisip, vei observa prezenţa binevenită şi totuşi neaşteptată a apei.

Maranhao este situat în partea nord-estică a ţării, la ţărmul Oceanului Atlantic. Condiţiile geografice deosebite fac posibilă prezenţa uneia dintre cele mai ridicate rate a vijeliilor din deşerturi: ploi de la 1000 la 1500 mm/an. (Comparativ cu Sahara care primeşte sub 100 mm/an)

Rezultatul este un peisaj cu adevărat incredibil - un deşert cu petece largi de apă albăstruie-verzuie tot timpul anului. În orice caz, cea mai bună perioadă pentru a observa aceste lacuri din deşert este între iunie şi septembrie, când au suprafaţa cea mai mare.

Maranhao este bogat în ape curgătoare; râurile Tocantins, Gurupi, Parnaiba, Pindare, Mearim, Itapecuru, Turiacu sunt caracteristice acestei regiuni. Parcul Naţional Lençóis Maranhenses se găseşte în apropierea bazinului Amazonului. Deşertul Maranhao a adăpostit în trecut indienii Caeté, care, potrivit folclorului local, şi-au găsit într-o dimineaţă satul acoperit de nisip.

Lagunele parcului sunt o încântare pentru înotători, care vin aici în fiecare an pentru a se bucura de peisajul mirific şi pentru a se răsfăţa într-un lux neaşteptat, însă zona nu este doar pentru plăcerea turiştilor. Locuitorii lucrează ca pescari în lunile umede şi îşi caută alte ocupaţii în restul anului.

În ciuda frumuseţii oferite de lacuri, economia Lençóis Maranhenses (declarat parc naţional pentru protejarea faunei sălbatice unice) nu se bazează pe turism, ci pe industria siderurgică şi agricultură.

Acolo unde se găseşte apă, viaţa prosperă iar deşertul Maranhao - cu o lungime de 95 km şi o lăţime de 48 km - nu face excepţie. Peştii, moluştele, crabii şi broaştele ţestoase sunt doar câteva din speciile care populează mlaştinile în perioada umedă, însă dispar uneori în timpul secetelor.

Totuşi, că în orice alt deşert, viaţa se reîntoarce cu fiecare ploaie, fertilizând ouăle îngropate sezonul trecut, pentru a da naştere unei noi generaţii in Lençóis Maranhenses.

Se spune că cel mai potrivit loc pentru a privi păsările este la marginea deşertului. Specii exotice precum Masarico, Blue Marreca şi Trinta Reis se găsesc în regiunea vastă a mangrovelor.

Dar chiar dacă nu poţi vedea aceste păsări, vei rămâne plăcut surprins de frumuseţea parcului.