Papahagi: Să continuu în politică, sau să-mi văd de ale mele?

Adrian Papahagi
Adrian Papahagi (Epoch Times România)

Adrian Papahagi, membru fondator al PMP, care ulterior a părăsit formaţiunea nemulţumit de direcţia în care mergeau lucrurile, se întreabă dacă, după eşecurile sale din politică, ar trebui să continue pe acest drum, cu riscul de a fi din nou "a fool of time", sau să-şi vadă de ale sale, "de manuscrise medievale, de Boethius, de Chaucer, de Marlowe şi de Shakespeare".

"Am avut cu toţii orbiri şi laşităţi, specifice politicii. Chiar şi cei bine intenţionaţi dintre noi au fost adesea fraieri. Se vede de aici că intelectualii nu pot fi instanţe morale atunci când aleg să devină oameni politici sau publici. Sunt şi ei oameni, cu pasiuni şi partizanate, la fel de orbi uneori ca oricine, în ciuda culturii superioare. Ca să-şi păstreze magisteriul moral, intelectualul trebuie să rămână în bibliotecă: altminteri asistăm la acea "trădare a cărturarilor" de care vorbea Julien Benda", a afirmat Adrian Papahagi, profesor universitar de meserie.

Papahagi susţine că a acceptat să fie alături de Băsescu în vara lui 2012 şi să intre în politică, fiindcă a considerat – lucru care îl consideră şi azi – că era de partea bună a baricadei, iar ceea ce făcea USL era "o porcărie inimaginabilă, un atac la adresa democraţiei".

"Eram alături de tot ce avea dreapta mai onorabil (Macovei, MRU, Neamţu, Preda etc.); dar am văzut totodată cu ce grijă erau ascunşi sub covor Oltean, Udrea sau Anastase. L-am creditat pe Băsescu fiindcă îl creditau toţi oamenii pe care îi admiram: Baconschi, Pleşu, Patapievici, Cornea, Cărtărescu... În fond, Băsescu reprezenta, simplist vorbind, năzuinţa acestei ţări spre normalitate, stat de drept, occident, valori – dar ce jalnic arată azi tabloul. Ca în Dr. Jekyll & Mr. Hyde, exista un Băsescu diurn, al valorilor, şi unul nocturn, pe care nu l-am ghicit, deşi duşmanii săi, infinit mai puţin credibili decât el, îl denunţau", a precizat Adrian Papahagi.

Deşi la vremea respectivă i-a acordat credit lui Traian Băsescu pentru lupta împotriva corupţiei, Adrian Papahagi evidenţiază cât de amestecată ne apare astăzi această luptă. Şi totuşi, în opinia lui există o diferenţă între "pax mafiosa de la sfârşitul erei Iliescu-Năstase şi ce se întâmplă acum, când atâţia ticăloşi din toate partidele sunt anchetaţi şi condamnaţi."

"L-am respectat pe Traian Băsescu pentru condamnarea comunismului, dar ea s-a dovedit un gest pur simbolic, căci tot urmaşii PCR şi ai securităţii călăresc România. L-am urmat pe Băsescu pentru americanism, atlantism, europenism – aici, măcar, nu e nimic de comentat. Când se va trage linia în manualele de istorie, e un merit incontestabil care îi va fi recunoscut. Am văzut şi eu ce porcărie era PDL, dar am acceptat să intru în acest partid cu speranţa naivă că o să îl putem reforma, alături de Macovei, Preda, Ionuţ Popescu, Voinescu. Eram nişte caraghioşi bine intenţionaţi. Cu toate acestea, am spus nişte adevăruri dure în PDL.

Mă întreb adesea dacă e util să folosesc experienţa tristă pe care am acumulat-o şi să continuu în politică, acum că mi-am pierdut inocenţa, dar nu şi sufletul?

Am fost la fel de naiv crezând că o să creăm în PMP o alternativă cinstită de dreapta. Am crezut că putem construi o Albă ca Zăpada sau măcar o Cenuşăreasă, alături de Lăzăroiu, Ciuparu, Funeriu, Marian Preda, Baconschi şi alţii. Când a început desantul Elenei Udrea, am înţeles că nu mai e nimic de făcut. Am măcar satisfacţia morală că n-am tăcut şi nu m-am vândut", afirmă acesta.

"Mă întreb adesea dacă e util să folosesc experienţa tristă pe care am acumulat-o şi să continuu în politică, acum că mi-am pierdut inocenţa, dar nu şi sufletul. Să continuu, deziluzionat, realist, dar mai prudent, cu riscul de a fi din nou "a fool of time", sau să-mi văd de ale mele, de manuscrise medievale, de Boethius, de Chaucer, de Marlowe şi de Shakespeare?", se întreabă Adrian Papahagi?

Pentru a citi "filmul PMP" trăit de Adrian Papahagi intraţi aici.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră deFacebook.