Păpădia (Taraxacum officinale, Fam. Asteraceae)

Păpădia este o plantă ierboasă, înaltă de 5-70 cm, răspândită pretutindeni, în locurile necultivate, pe marginea drumurilor şi pe malul apelor, prin păşuni şi fâneţe, la câmpie şi la deal, până în zona subalpină. Nu este o plantă pretenţioasă şi nu are nevoie să fie îngrijită de om. Din păcate mulţi oameni cataloghează păpădia ca fiind o buruiană şi o aruncă neştiind cât de preţioasă este această plantă.

Păpădia se găseşte în peste 100 de specii, ea având numeroase întrebuinţări de la medicină la jocul copiilor şi gastronomie.

Ce recoltăm de la păpădie?

De la păpădie se recoltează:

- frunzele în martie-iunie;

- planta întreagă cu rădăcini în aprilie-septembrie;

- rădăcinile în iulie-octombrie.

Frunzele se recoltează tăind rozeta întreagă. Planta întreagă se recoltează înainte de înflorire sau la începutul înfloririi prin smulgere sau prin săpare. Tot prin smulgere sau prin săpare se recoltează şi rădăcinile până toamna târziu. Din frunze şi din plantele întregi se aleg şi se îndepărtează lujerii cu inflorescenţe deschise. Florile îmbobocite, nedeschise, nu se înlătură. Rădăcinile se scutură şi se spală repede în apă curgătoare, se aleg dintre ele şi se înlătură cele seci, precum şi cioturile.

Pentru uscare, frunzele se întind în strat subţire, la umbră, în locuri bine ventilate deoarece uscarea prea înceată le înnegreşte. Frunzele uscate trebuie să rămână verzi la culoare, să fie lipsite de miros şi să aibă gust amar.

Plantele recoltate cu rădăcini trebuie de asemenea să nu-şi schimbe culoarea în timpul uscării.

Rădăcinile se usucă la soare, sau, pe timp ploios, în locuri bine ventilate, rezultând rădăcinile uscate care prezintă de-a lungul lor zbârcituri, la exterior au culoare cafeniu închis, iar la interior sunt galbene în zona cilindrului central şi albe pe margini.

Planta uscată se ambalează în pungi de hârtie sau în saci textili.

Atenţie! Uneori, frunzele de păpădie se pot confunda cu cele de cicoare sau de susai. Diferenţierea se face uşor, deoarece frunzele de păpădie sunt complet lipsite de peri, iar celelalte sunt păroase.

Proprietăţile păpădiei

Păpădia se găseşte în peste 100 de specii, ea având numeroase întrebuinţări de la medicină la jocul copiilor şi gastronomie. Din păcate mulţi oameni cataloghează păpădia ca fiind o buruiană şi o aruncă neştiind cât de preţioasă este această plantă.

Păpădia este o sursă importantă de potasiu, sodiu, calciu, fosfor şi fier. Frunzele conţin o cantitate mai mare de vitamina A decât morcovii, precum şi vitaminele B, C şi D.

Ceaiurile de păpădie se recomandă în bolile vezicii biliare, ale ficatului, de asemenea ca diuretice şi în cura de slăbire.

Păpădia este un diuretic natural, fiind foarte bogată în potasiu. Sucul din frunzele păpădiei este foarte util în constipaţie, în creşterea secreţiei de fiere a bilei şi curgerea acesteia către ficat. Prin creşterea secreţiei bilei se poate determina modificarea metabolismului corpului. Sucul de păpădie este un tonic puternic pentru ficatul leneş datorită abuzului de alcool sau dietei severe.

Păpădia este, de asemenea, utilizată pentru afecţiunile pancreasului, stomacului, splinei şi rinichilor. Planta este utilizată şi în cazurile de anemie şi hepatită şi poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale.

Ceaiul din frunze de păpădie uscate este un bun laxativ.

De asemenea, este benefic pentru cei care suferă de reumatism să încerce împachetările cu rădăcină de păpădie aplicate pe încheieturile dureroase.

Ceaiul de păpădie: turnaţi o cană de apă fiartă peste 2 linguriţe de păpădie şi fierbeţi un minut. Lăsaţi 15 minute la infuzat, apoi strecuraţi.

Cataplasma din păpădie:turnaţi o cantitate mică de apă fierbinte peste 3 linguri de rădăcină de păpădie; fierbeţi 5 minute. Zdrobiţi până obţineţi o pastă. Întindeţi pasta pe o bucată de pânză şi aplicaţi pe încheietura care vă doare. Acoperiţi cu un prosop.

Siropul de păpădie: turnaţi o cană de apă fiartă peste 2 linguriţe de frunze de păpădie şi 2 linguriţe de rădăcină de păpădie; fierbeţi un minut. Lasaţi la infuzat 15 minute, apoi strecuraţi. Fierbeţi apoi împreună cu 150 grame de zahăr până devine sirop. Turnaţi într-un borcan cu capac etanş.

În gastronomie, păpădia se foloseşte în salate, frunzele verzi putând fi folosite şi ca ingrediente ale sandvişurilor, împreună cu puţină sare ca substituent al salatei.

Ştiaţi că... rădăcinile păpădiei sunt deseori prăjite şi se folosesc în prepararea unei băuturi similare cafelei sau ceaiului? Păpădia este, de asemenea, adaugată cafelei obişnuite pentru a-i îmbunătăţi parfumul.

Ştiaţi că... partea verde a păpădiei se poate folosi în diferite reţete şi chiar în producerea vinului?