Urzica (Urtica dioica – Fam. Urticaceae)

Descrierea plantei. Urzica sau urzica mare este o plantă ierboasă, perenă, înaltă până la 1,5 m cu numeroşi peri urzicători, atât pe frunze cât şi pe tulpini. Înfloreşte din iunie până toamna târziu.

Cuvântul „Urtica” provine de la latinescul „urere” care înseamnă “a arde” făcând aluzii la perii urticanţi ce acoperă planta.

De unde putem culege urzici? Urzica este foarte răspândită în ţara noastră; o găsim prin curţi şi grădini, în tăieturile de pădure şi pe malurile apelor, de la câmpie până în zona munţilor. Pe glob, urzicile sunt răspândite pe tot globul cu excepţia regiunii arctice şi a centrului şi sudului Africii.

Atunci când dorim să culegem urzici, la fel ca şi în cazul culegerii oricăror alte plante, trebuie să avem grijă să le culegem din zone nepoluate. Evitaţi marginea drumurilor sau zonele de pe lângă case întrucât plantele pot conţine plumb care este toxic pentru organism.

Ce recoltăm de la urzică?

- rizomii cu rădăcini,în perioada martie - mai şi septembrie - noiembrie,

- frunzeleori partea aeriană întreagădin mai până în octombrie.

Cum recoltăm şi cum uscăm?

Frunzele se recoltează cu mâna, prin strujire, utilizând mănuşi protectoare. Strujirea se poate face şi de pe plante cosite, dar cât mai repede, înainte de ofilirea frunzelor. Apoi frunzele se aşază în coşuri, fără a le presa, altfel se înnegresc. Se usucă la umbră, în straturi subţiri.

Din frunzele proaspăt recoltate rezultă frunze uscate de culoare verde, cu miros caracteristic şi gust amărui. Se ambalează în saci textili.

Partea aeriană întreagă se taie cu foarfeci. Se aleg plantele străine şi se îndepărtează. Se usucă la umbră şi se ambalează în saci textili.

Rizomii cu rădăcini se recoltează prin smulgere, sau cu ajutorul unei săpăligi, se spală şi se curăţă de resturile de tulpini. Se usucă la soare sau în adăposturi bine aerisite. Rezultă un material uscat, constituit din rizomi cu rădăcini, de culoare brun deschis la exterior, fără miros, cu gust uşor astringent, care se ambalează în saci textili.

Proprietăţile urzicii

Proprietăţile urzicilor sunt multiple, acestea conţin un număr mare de aminoacizi, vitamine (A, B2, C, K), clorofilă, săruri minerale (calciu, magneziu, fier, siliciu, etc), substanţe proteice, acid pantoteic, acid folic, amine, cetone, etc.

Având aceste proprietăţi bogate, ele sunt folosite atât ca aliment, cât şi ca plante medicinale.

Urzicile se recomandă în anemii, hemoragii, diabet zaharat, în tratarea rănilor şi arsurilor, ca diuretic, antidiareic, în bronşite, în stări de avitaminoză, etc. Aceasta deoarece datorită proprietăţilor lor bogate, urzicile acţionează asupra organismului vitaminizându-l, eliminând starea de anemie, stimulând metabolismul şi echilibrând sistemul de apărare al acestuia.

De asemenea, urzicile au un efect detoxifiant, curăţând sângele şi mărind cantitatea de urină eliminată, contribuind astfel la eliminarea substanţelor toxice din sânge şi în general din organism, şi la reducerea apei acumulate în ţesuturi. Ele acţionează ca bactericid limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor; stimulează secreţia bilei, secreţia pancreatică, gastrică şi intestinală, stimulează peristaltismul intestinal şi digestia; combat diareea, dizenteria şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv; fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează eliminarea lor prin expectoraţie, combat tusea, având efecte benefice în astm şi bronşite; activează regenerarea ţesuturilor şi epitelizarea, cicatrizând rănile; sunt tonic capilar şi combat mătreaţa.

Cum folosim urzicile?

Astfel cum am menţionat şi mai sus, urzicile se pot folosi ca aliment, putând fi preparate primăvara ca mâncare cu usturoi, salate, sub formă de pireu etc., sau ca plante medicinale.

Infuzia de urzică se prepară dintr-o lingură de frunze (proaspete sau uscate) la 250 ml. apă clocotită, care se lăsă acoperită timp de 15 minute. Se beau 3 căni de ceai pe zi. O astfel de cură de trei sau patru săptămâni este foarte bună pentru revigorarea şi detoxifierea organismului.

Cura cu infuzie de urzici mai este folosită în litiaza renală si biliară, diabet, gută, retenţie de lichide în organism, bronsită, hemoragii, diaree, hemoroizi, etc.

De asemenea, se poate folosi sucul obţinut din frunze proaspete, pisate şi stoarse, consumându-se două, trei linguriţe pe zi.

Urzicile uscate pot fi mărunţite, pulberea astfel obţinută fiind păstrata şi folosită pentru adaos la mâncare pentru vitaminizarea, mineralizarea şi întărirea organismului.

Pentru tonifierea părului şi combaterea mătreţii, se pot folosi infuzii obţinute din 40-50 g. de frunze mărunţite la 1 litru de apă clocotită. Se lasă 30 de minute acoperit, se strecoară şi se spală părul.

Tot în acelaşi scop se mai poate folosi şi un decoct obţinut din 250 g. rădăcini, tulpini şi frunze la 5 l. de apă. Se lasă la fiert 30 de minute, se strecoară şi se spală părul.