Muşeţelul (Matricaria chamomilla, Fam. Compositae)

Denumit popular şi romaniţa, matricea sau moruna, muşeţelul este una dintre cele mai vechi şi folosite plante medicinale.

Muşeţelul a fost folosit acum mii de ani în Egiptul antic unde era lăudat pentru proprietăţile sale curative. In Europa, a fost folosit probabil pentru început în jur de anii 1600 pentru a trata durerile de spate, reumatismul, nevralgia şi nervozitatea. Atât în Europa cât şi în Statele Unite, acest ceai era folosit pentru tratarea stărilor de leşin, slăbire şi anxietate generală.

Florile de muşeţel se pot procura de la magazinele specializate în produse naturale sau pot fi culese de către noi şi uscate. Iată câteva sfaturi pentru a putea culege singuri muşeţelul:

Unde găsim muşeţelul? Muşeţelul este o plantă ierboasă, aromată, înaltă până la 60 cm, răspândită în toate zonele de câmpie, în locurile însorite, pe pajişti, în margini de drum, pe terenuri sărate.

Cum deosebim muşeţelul de alte plante? Mirosul aromat al florilor, diametrul inflorescenţelor de 0,5-0,8 cm şi mai ales golul din interiorul păţii centrale a inflorescenţei, sunt caracterele principale care deosebesc florile de muşeţel de florile unor specii asemănătoare. Muşeţelul nu se va confunda cu alte specii întrucât acestora le lipseşte mirosul caracteristic al muşeţelului sau nu este plăcut ca la muşeţel.

Când înfloreşte? Muşeţelul înfloreşte continuu începând cu luna mai până la sfârşitul lui iulie.

Ce recoltăm de la muşeţel? De la muşeţel se recoltează inflorescenţele în lunile mai şi iunie.

Recoltarea se face pe timp uscat, însorit, cel mai bine la amiază. Momentul cel mai potrivit este când florile albe de pe marginile inflorescenţelor iau poziţie orizontală, iar partea centrală, goală în interior se alungeşte în sus şi devine galbenă spre bază, restul fiind încă de culoare gălbui-verzuie.

Atenţie, atunci când culegem muşeţelul trebuie evitate pajiştile apropiate de şosele întrucât florile se încarcă cu plumb şi devin toxice, precum şi locurile unde au fost folosite substanţe toxice.

Cum îl uscăm şi cum îl păstrăm? Înainte de uscare se aleg şi de îndepărtează corpurile străine şi se scurtează codiţele mai mari de 1 cm. Se usucă pe cale naturală ferit de lumina soarelui, în locuri aerisite, în straturi subţiri de 3-4 cm grosime, pe prelate, hârtii, rame sau cergi. Nu se folosesc pentru uscare reviste, ziare şi tipărituri deoarece florile pot absorbi cerneala tipografica care este toxică. Pe toată durata uscării nu se întoarce. Se păstreză în cutii de carton sau în lăzi căptuşite cu hârtie. Borcanele şi pungile de plastic sunt contraindicate deoarece în ele plantele transpiră. Florile uscate se pot folosi timp de doi ani de la recoltare după care se aruncă.

Proprietăţiile muşeţelului

Florile conţin ulei eteric (0,38- 0,81%), glucide, acizi organici, colina, vitamine (B1, C) şi minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier, etc).

Muşeţelul a fost folosit acum mii de ani în Egiptul antic unde era lăudat pentru proprietăţile sale curative.

Florile de muşeţel au proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, anti alergice, cicatrizante, uşor antispastice, sedative, anestezice, favorizante ale digestiei, tonifică părul, dându-i reflexe blonde şi acţionează benefic asupra diverselor tipuri de ten. Ceaiul de flori de muşeţel se administrează atât intern, cât şi extern ca spălături, gargară, comprese etc.

Intern, ceaiul de muşeţel se foloseşte în inflamaţiile mucoaselor din tubul digestiv: în gastrite, enterocolite, colite; ca sedativ. Ceaiul se prepară din 10 g (o lingură) flori care se opăresc cu 100 ml apă, se menţin la temperatura fierberii timp de 1 minut, se filtrează după 15 minute.

Extern, ceaiul de muşeţel se foloseşte sub formă de comprese călduţe în conjunctivite şi ale inflamaţii ale organului vizual, iar sub formă de gargarisime repetate în faringite. Cu ceaiul de muşeţel se clăteşte gura cât mai frecvent în stomatite şi ale inflamaţii ale cavităţii bucale.

Cataplasmele calde şi băile medicinale pe bază de muşeţel sunt folosite în dermatologie.

Pentru băi, se pun într-un săculeţ de panză un pumn-doi de flori, peste care se toarnă apă clocotită. Se lasă astfel până ce baia ajunge la temperatura normală a corpului, apoi se foloseşte în scopul dorit.

În arsuri, florile de muşeţel se utilizează sub formă de ulei care se pune pe răni sub formă de comprese.

Inhalaţiile cu infuzie au efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor.

În cosmetică, se pun comprese cu infuzie de flori de muşeţel pe faţă, pentru tenurile uscate şi ridate; pentru tenurile iritate şi înroşite se pun comprese cu infuzie dintr-o lingură de flori la o cană cu apă clocotită care se lasă acoperită 30 minute; pentru tenurile grase se pot face băi de aburi cu infuzie din două linguriţe flori la o cană cu apă în clocot.

În combinaţie cu ceaiul de mentă, ceaiul de muşeţel are rolul de a potoli mirosul picioarelor.

În unele ţări, florile de muşeţel se folosesc şi la obţinerea unor băuturi alcoolice din categoria vermuturilor.