Oţetul de mere, un miracol pentru sănătate

La fel ca şi sucul de mere, cel mai bun oţet de mere este cel organic, nefiltrat şi nepasteurizat. Din fericire, este uşor de preparat în casa, şi este ieftin. Atât numai că fermentarea naturală ia ceva timp, depinzând în mare măsură de metoda folosită la preparare. Oţetul de mere a fost folosit în medicina populară cu multe secole în urmă pentru tratarea diferitelor boli. Atât egiptenii antici, în urmă cu 3000 î.Hr., şi chiar Hipocrate, părintele medicinei moderne, au adus elogii acestui modest produs, unic în felul lui.
Otet (Cat Rooney / The Epoch Times)
Maria Matyiku
04.02.2012

La fel ca şi sucul de mere, cel mai bun oţet de mere este cel organic, nefiltrat şi nepasteurizat. Din fericire, este uşor de preparat în casă, şi este ieftin. Numai că fermentarea naturală ia ceva timp, depinzând în mare măsură de metoda folosită la preparare.

Oţetul de mere a fost folosit în medicina populară cu multe secole în urmă pentru tratarea diferitelor boli. Egiptenii antici şi chiar Hipocrate, părintele medicinei moderne, au adus elogii acestui modest produs, unic în felul lui.

În zilele noastre, oţetul de mere are utilizări multiple. Se foloseşte în diverse salate şi preparate alimentare, în dezintoxicarea organismului şi cure de slăbire, sau terapeutic în diverse afecţiuni, de la dureri de gât şi răceală, până la artrită, colesterol şi altele. Câteva picături de oţet de mere adăugate în vasul în care spălaţi fructele şi legumele, ajută la eliminarea ierbicidelor şi substanţelor cu care au fost tratate. Dacă doriţi să preparaţi carne marinată, puteţi de asemenea folosi oţet de mere - acizii din oţet frăgezesc carnea şi îi adaugă o aromă deosebită.

Oţetul de mere se poate prepara acasă după următoarea reţetă.

Ingrediente:

  • 1 kg de mere zdrobite
  • 2,5 l apă
  • 250 g miere (zahăr sau sirop de arţar) pentru prima fază
  • 150 g miere (zahăr sau sirop de arţar) pentru faza a doua

Modul de preparare:

Merele se spală, se curăţă de părţile viermănoase sau stricate, după care se zdrobesc. La fel de bine se pot da prin maşina de tocat sau se pot da pe răzătoarea cu găuri mari. Se foloseşte inclusiv cotorul. Se pot folosi şi cojile de mere şi cotoarele rămase de la prepararea prăjiturilor sau gemurilor.

Merele se pun într-un borcan de sticlă de 5l sau într-un butoiaş de lemn, ori într-un vas de lut smălţuit. Se adaugă 250 g de miere şi apa. Vasul trebuie să fie suficient de mare ca să intre bine terciul de mere şi apa.

În prima fază, vasul se lasă descoperit şi se pune la întuneric la o temperatură cât mai constantă (între 20-30 gr. C). Se amestecă cu o lingură de lemn de 2-3 ori pe zi.

După zece zile, terciul se strecoară prin presare, folosindu-se un săculeţ de tifon. În compoziţia filtrată se mai adaugă 150 g de miere sau zahăr şi se amestecă până la completa omogenizare.

Acum urmează a doua fază de fermentaţie. Borcanul se leagă la gură cu tifon şi se păstrează la căldură pentru continuarea fermentaţiei. În funcţie de temperatura la care e ţinut, oţetul de mere va fi gata în 40-60 zile.

Fermentaţia s-a terminat când lichidul se limpezeşte. Oţetul se filtrează, printr-un tifon aşezat pe gura pâlniei, după care se toarnă în sticle. Sticlele se astupă bine şi se păstrează în cămară la loc răcoros.

Nota: Reţeta este inspirată din cartea "Mierea si alte produse naturale" scrisă de D.C. Jarvis.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor