"Noua reformă judiciară" a Chinei nu este ceea ce se pretinde a fi

Consiliul de Stat din China a publicat recent o carte albă privind reforma sistemului judiciar, preamărind "noile reguli mult mai prudente privind pedeapsa cu moartea." Dar există un şiretlic în toată această poveste.

Nota emisă pe 9 octombrie, abia a primit vreo atenţie de la mass-media chineză, cu excepţia unui anunţ oficial al ziarului oficial China Daily.

Nu poţi învinovăţi cu adevărat mass-media chineză pentru că nu îi pasă sau nu comentează, deoarece aşa-numitele reforme au doar scopul de a oferi mai multă clemenţă oficialilor guvernamentali implicaţi în cazuri de corupţie, în timp ce cetăţenii obişnuiţi se confruntă în continuare cu execuţii.

Cu toate acestea, documentul a declarat cu ipocrizie că "pedeapsa cu moartea afectează direct dreptul cetăţenilor la viaţă, aşa că trebuie aplicată într-un mod foarte prudent."

De asemenea, acesta a citat ultimile "realizări" de a controla şi a reduce treptat utilizarea pedepsei cu moartea. De exemplu, amendamentul opt din Dreptul penal, promulgat în 2011, a eliminat pedeapsa cu moartea pentru 13 infracţiuni economice nonviolente, care au reprezentat 19,1 la sută din totalul condamnărilor la moarte. De asemenea, acesta prevede că pedeapsa cu moartea nu ar trebui utilizată pentru persoanele care au deja 75 de ani la data procesului.

Ceea ce cartea albă nu a menţionat este că de aceste reforme beneficiază în principal înalţii oficiali acuzaţi de corupţie, mai degrabă decât cetăţenii obişnuiţi. Pedepsele pentru funcţionarii corupţi au fost acordate cu din ce în ce mai multă clemenţă în China. În ultimii ani, probaţiunea a devenit tratamentul preferat pentru funcţionarii corupţi.

Deşi regimul chinez a luat măsuri extrem de lente faţă de respectarea standardelor internaţionale privind multe alte probleme de drepturile omului, acesta a acţionat foarte rapid în eliminarea pedepsei cu moartea pentru corupţie. Acesta a justificat decizia sa, argumentând că reducerea corupţiei prin pedeapsa cu moartea este o "lene normativă."

De exemplu, din 2001 până în 2005, numărul acuzaţiilor împotriva funcţionarilor, care nu şi-au respectat "îndatoririle şi [au comis] încălcări ale drepturilor cetăţenilor", a crescut de la 53 la sută la 83 la sută, a relatat Information Times în 2006.

Un articol News.ifeng din 11 octombrie, citând surse din penitenciare, a raportat că în fiecare an, cel puţin 20 - 30 de procente din deţinuţi primesc reduceri ale sentinţelor, şi aproape toţi dintre ei sunt foşti înalţi oficiali, care au parte de probaţiune sau de eliberare condiţionată pentru tratament medical.

În timp ce guvernul chinez arată o creştere a toleranţei faţă de corupţia funcţionarilor, o astfel de clemenţă este rar aplicată cetăţenilor obişnuiţi. Un exemplu este cazul lui Xia Junfeng, un vânzător ambulant care a ucis un "chengguan", un poliţist comunitar, atunci când un grup de poliţişti l-a bătut groaznic. Deoarece Xia a acţionat în legitimă apărare, mai mulţi experţi juridici au susţinut că acesta ar fi trebuit iertat, dar el a fost condamnat la moarte.

Tabere de muncă forţată

Cartea albă nu a indicat dacă lagărele de muncă forţată vor fi desfiinţate.

Sistemul lagărelor de educare prin muncă a fost evidenţiat în luna august, când Tang Hui, cunoscută sub numele de "mama petiţionarului", a fost condamnată la muncă forţată pentru că a cerut pedepse mai dure pentru persoanele acuzate de violarea şi forţarea fiicei sale de 11 ani să se prostitueze.

Sentinţa lui Tang a stârnit apeluri naţionale pentru desfiinţarea lagărelor de muncă, dar cartea albă nu a făcut nicio menţiune cu privire la acestea. Când a fost întrebat de două ori, la o conferinţă de presă, despre sistemul lagărelor de muncă, Jiang Wei, directorul Grupului Central pentru Reformă Judiciară, a răspuns că "sistemul lagărelor de muncă a jucat un rol important în menţinerea ordinii sociale" şi că există "probleme de reglementare" în cadrul sistemului şi că departamentele relevante sunt acum reformate.

Eşecul cârtii albe de a răspunde la opoziţia puternică a poporului chinez faţă de sistemul lagărelor de muncă este o problemă foarte importantă, mai ales că mai mulţi deputaţi din Congresele Poporului, care sunt reprezentanţii oficiali ai poporului, au cerut în mod public abolirea sistemului.

Adjunct congresional şi profesor de drept la Universitatea Chongqing, Chen Zhonglin, a sugerat mai demult reformarea sistemului lagărelor de muncă, afirmând că "sistemul lagărelor de muncă trebuie schimbat şi că Legea privind Corectarea Comportamentului Ilegal este calea de urmat." Chen a declarat că societatea este de acord că sistemul lagărelor de muncă trebuie redus, dar că există un dezacord important cu privire la care departamentul ar trebui să deciziile corective.

Nicio independenţă judiciară

Cheia reformelor sistemului judiciar al Chinei o reprezintă independenţa judiciară, care nu există în China. Partidul Comunist Chinez (PCC) foloseşte sistemul judiciar ca un instrument pentru a-şi menţine dictatura, mai degrabă decât ca o piatră de temelie a politicii de stat.

Sistemul chinez adoptă o divizie multi-ierarhică şi multiformă de competenţă legislativă, sub conducerea unificată a regimului central al PCC. În aparenţă, puterea legislativă este acordată "organelor supreme ale puterii de stat", Congresul Naţional şi Comitetul său Permanent. În acelaşi timp, Consiliul de Stat are dreptul să emită reglementări administrative care poartă aceeaşi responsabilitate juridică precum legile. Provinciile, regiunile autonome, municipiile, cum ar fi Beijing, Shanghai, Tianjin şi Chongqing, precum şi zonele economice speciale, cum ar fi Shenzhen, au drepturi legislative.

Dar de fapt, Congresul Naţional şi congresele provinciale şi municipale, nu sunt nimic altceva decât instrumente politice ale PCC; ele trebuie să respecte porunca PCC în ceea ce priveşte conţinutul şi calendarul legilor. De aceea, Congresul Chinei este numit un "congres de complezenţă."

Începând cu anul 2000, PCC a stipulat că secretarii de partid de la nivelurile respective trebuie să-şi asume poziţii de conducere în toate congresele provinciale, municipale şi din regiunile autonome. Trinitatea de control a PCC asupra sistemelor legislative, judiciare şi administrative a condamnat legislaţia chineză la a reflecta exclusiv voinţa PCC. Persoanele care ocupă poziţii judiciare importante, cum ar fi preşedinţi ai instanţelor şi judecători-şefi, sunt numite de PCC în primul rând pe baza loialităţii lor politice faţă de Partid.

Atâta timp cât Partidul este mai presus de lege şi controlează legislaţia, sistemul judiciar şi administraţia, orice aşa-numite reforme judiciare nu sunt mai mult de cârpeli tehnice minore.

He Qinglian este o proeminentă autoare şi economistă chineză. Stabilită în prezent în SUA, ea a scris "Capcanele Chinei", care se referă la corupţia din reforma economică a Chinei din anii 1990 şi "Ceaţa Cenzurii: Controlul mass-media din China", care evidenţiază manipularea şi limitarea presei. Ea scrie în mod regulat despre problemele sociale şi economice contemporane din China.