Noi dezăluiri despre Loch Ness

Legenda monstrului din Loch Ness a început pe 02.05 1933, când a fost publicată ştirea că acesta ar fi fost văzut în lacul care, deşi are o adâncime de 230 de metri şi o lungime de 37 Km, este totuşi foarte îngust, adică de 1,6 km. Localnicii l-au botezat Nessie, nume ce a fost folosit din 1950.

Scoţia este una dintre zonele Regatului Unit care, fără îndoială, stârneşte curiozitate. Datorită peisajelor sale naturale şi a diversităţii culturale a fost o mare atracţie pentru turişti. Cu toate acestea, dacă există ceva legat de excelenţă în acest domeniu, este mitul monstrului de la Loch Ness, lacul continuând să fie astăzi una dintre cele mai mari atracţii turistice din ţară. Istoria sa misterioasă a durat sute de ani, dar probabil că adevărul va ieşi la iveală în curând.

În iunie 2018, o echipă de oameni de ştiinţă sub conducerea profesorului Neil Gemmell de la Universitatea din Otago, Noua Zeelandă, a lansat un studiu care analizează apa celebrului lac pentru a determina ce specii îşi au habitatul acolo. Procesul va consta în utilizarea probelor ADN din mediul de apă pentru a identifica reziduurile minuscule de acid nucleic rămase în lac. Următorul pas va fi stabilirea unei liste detaliate a tuturor vieţuitoarelor care se află în lac şi de a face comparaţii cu alte medii de apă similare, pentru a descoperi dacă Loch Ness este diferit.

Gemmell afirmă că sunt deschişi la diverse aspecte pe care le-ar putea descoperi, dar că este puţin probabil să găsească dovezi de secvenţe ADN dintr-o mare reptilă marină dispărută. El a subliniat că "ceea ce vom obţine este un studiu foarte bun al biodiversităţii din Loch Ness".

„Acum avem ocazia să testăm mitul monştrilor lacului. De ani de zile a fost sugerată, ca posibilă explicaţie a acestei poveşti, prezenţa peştilor mari, cum ar fi somonul şi sturionul“, afirmă profesorul.

Un alt proiect dincolo de existenţa monstrului

În realitate, proiectul lui Gemmell este mult mai mult decât o căutare de monştri. În timp ce motivul acestui proiect este căutarea de dovezi ale existenţei unei creaturii antice, de fapt se va obţine un volum mare de informaţii noi, care vor fi tratate cu multă atenţie, respectiv cercetarea organismelor ce trăiesc în lacul Ness - cea mai mare suprafaţă de apă dulce din Regatul Unit.

Cercetătorii cred că noi specii de viaţă, în special bacterii, vor fi documentate în timpul studiului şi vor fi furnizate date relevante privind noile specii invazive observate recent în lac, cum este cazul somonului roz din Pacific. De asemenea, se va obţine o mai bună înţelegere despre creaturile native care locuiesc în zonă. Deoarece monstrele de ADN sunt un instrument eficient utilizat în proiectele anterioare referitoare la monitorizarea rechinilor, balenelor, peştilor şi altor animale, este de aşteptat că se vor face dezvăluiri despre speciile care trăiesc în apele întunecate ale Loch Ness.

Gemmell spune că „de fiecare dată când o creatură se mişcă în mediul său, lasă mici fragmente de ADN din piele, solzi, pene, blană, fecale si urină. Acest ADN poate fi capturat pentru a identifica acea creatură, iar secvenţele obţinute sunt comparate într-o bază de date de 100.000 de organisme cunoscute".

Echipa de oameni de ştiinţă este formată din experţi mondiali din acest domeniu din Regatul Unit, Danemarca, Statele Unite, Australia şi Franţa. În prezent, cei implicaţi în studiu manifestă entuziasm pentru proiect, deoarece li se oferă o mare oportunitate de a răspunde unor întrebări interesante şi de a face istorie.

Dacă este legendă sau adevăr, vom vedea după aceste studii care sunt în derulare, ce scot în evidenţă şi apariţia somonului roz din Pacific plus alte specii. Oricum, datorită acestui „mit”, Scoţia primeşte anual 2 milioane de turişti care vin şi speră să-l poată fotografia pe faimosul Nessie. Turismul este în floare, zona s-a dezvoltat foarte mult şi legenda continuă.