Neexistând nicio etică, în China, oamenii sunt deposedaţi de organele lor

În luna martie a anului trecut, ministrul adjunct al Sănătăţii din China, Huang Jiefu, a anunţat că transplanturile de organe provenite de la prizonieri executaţi vor fi treptat sistate într-un interval de timp de trei până la cinci ani. Huang a afirmat că gradul de infectare în rândul prizonierilor este deseori ridicat, conform reportajului BBC pe această temă.

Ministrul adjunct al Sănătăţii nu a menţionat nimic legat de lipsa de etică a folosirii prizonierilor ca surse de organe, ca motiv al schimbării politicii în această materie. Aceasta pentru că etica medicală practicată pe plan internaţional este absentă în China comunistă, după cum afirmă cartea recent apărută State Organs: Transplant Abuse in China [Organe pentru Stat: Abuzul în transplanturile din China, n.trad.].

Cartea Organe pentru Stat reuneşte 12 autori, de pe patru continente, dintre care cinci sunt doctori în medicină, iar unul este specialist în etică medicală.

Unul dintre coautori, Ethan Gutmann, a condus investigaţii amănunţite cu privire la sistemul de Reeducare Prin Muncă (RPM) din China, luând interviuri la peste 100 de foşti deţinuţi.

Gutmann observă că, în anunţul lui, Huang nu a făcut nicio menţiune referitoare la prizonierii de conştiinţă, politici sau religioşi, iar presa liberă din Occident nu a semnalizat omisiunea. Anunţul lui Huang a omis, de asemenea, să precizeze faptul că operaţiile chirurgicale sunt, în mod indiscutabil, efectuate în timp ce donatorii sunt încă în viaţă, după cum afirmă Gutmann.

Gutmann consideră că schimbarea politicii Beijingului în această privinţă a fost făcută sub impulsul fricii şi nu din grijă pentru stoparea fenomenului de exploatare a morţii infractorilor. În spatele anunţului se ascunde un "simţ de groază faţă de perspectiva afişării crimelor istorice ale Partidului Comunist Chinez (PCC) în faţa lumii - şi, chiar mai rău decât atât, înaintea poporului chinez".

Organe pentru Stat urmăreşte să facă publice datele cunoscute în ceea ce priveşte crimele, precum şi contextul etic în care acestea au loc, spre a pune capăt a ceea ce coredactorul şi coautorul David Matas a numit la un moment dat "o nouă formă de rău pe această planetă". Cinci dintre capitole au fost scrise de către doctori îngroziţi de conduita colegilor lor de breaslă din China.

Coredactorul lui Matas este Torsten Trey, doctor în medicină, care a contribuit, de asemenea, la această carte. Trey a luat legătura cu numeroşi medici din întreaga lume care doresc să pună capăt acestei practici lipsite de etică. Trey este directorul executiv al asociaţiei Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH), înfiinţată în 2006.

Cifrele

China se află pe locul doi după Statele Unite în privinţa numărului de transplanturi de organe. Cu alte ocazii, Huang a afirmat că până la 95% dintre organele transplantate în China îşi au sursa în prizonieri executaţi.

Afirmaţia conform căreia prizonierii executaţi reprezintă principala sursă de organe din China nu poate fi reală întrucât prizonierii executaţi nu pot acoperi numărul transplanturilor care au loc, conform analizelor mai multora dintre autorii ce au contribuit la această carte.

Principala sursă de organe nu o pot constitui nici chinezii de rând, din cauza unei aversiuni culturale faţă de donarea de organe.

Cei dintâi investigatori care au clarificat această problemă a provenienţei organelor au fost canadienii David Kilgour şi David Matas. Kilgour, care îşi aduce contribuţia la cartea Organe pentru Stat, a fost anterior membru al Parlamentului Canadian şi secretar de stat al Canadei (pentru zona Asia Pacific). Matas este un avocat mult-premiat, specializat pe probleme internaţionale de drepturile omului.

Kilgour şi Matas au fost autorii unui raport întocmit în iulie 2006 şi revizuit în ianuarie 2007, apoi publicat în formă de carte cu titlul Bloody Harvest [Recoltarea Sângeroasă, n.trad.] în 2010, care a examinat îndeaproape cifrele oficiale ale transplanturilor, precum şi alte dovezi.