Mos Craciun noi ne-am dori o alta Romanie...

Mos Craciun, Mos Craciun

Desigur, putem visa astfel de cadouri. Dar cum nimic nu pica din Cer asa, pe nemeritate, nici chiar de Craciun, va exista sigur cineva care nu va avea alta treaba decat sa ne intrebe cat de cuminti am fost si cum ne-am purtat unii cu altii, si tot astfel de intrebari exacte de care nu ai cum sa scapi…Intrebari care te intorc pe toate fetele si de care nu te poti ascunde. Asa ca n-ai incotro, ramai gol-golut in fata adevarului, depanand povestea faptelor tale de peste an.

De exemplu, vom spune cum a fost odata o coalitie de guvernare care declarase hotarata ca va cauta solutii anti-criza. Dar din certuri prea multe si interese marunte au uitat de tara si de promisiuni si ne-am trezit, pe cand iarna batea la usa, si cu coalitia rupta si fara guvern si fara masuri anti-criza. Si asa, cu salarii micsorate, fara bani de la FMI, dar cu speranta in suflet am mers sa votam ‘raul cel mai mic’. Desi initial multi dintre noi nu vedeau deosebiri prea mari de nuanta intre ‘raul cel mare’ si ‘raul cel mic’, intre rosul si portocaliul ce ramasese dintre atatea alte culori, dezlantuirea de sentimente s-a dovedit totusi puternica- noi, uitand de foame, fie ne-am exaltat fie ne-am isterizat afland rezultatul alegerilor. Iar ei, uitand de noi, (de fapt o parte din ei), au inceput iar sa se certe, contestand alegerile. In conditiile in care bugetul pe 2010 trebuia trimis la FMI pana pe 10 decembrie pentru a putea primi a treia transa de imprumut, s-a gasit si timp de renumarare a unor voturi. Acum, rezultatele sunt in sfarsit clare. Formarea unui guvern nu mai poate fi intarziata fara a ne face si mai mult de rusine in ochii lumii.

Anul 2010 se prefigureaza complicat. Romania se afla acum la o rascruce. Dupa 20 de ani de la caderea unei dictaturi cu intregul cortegiu de greseli si imaturitati ce au urmat; dupa un an de criza economica globala, Romania are nevoie sa-si aleaga un alt drum decat cel de pana acum. Greselile trecutului pot fi tot atatea lectii din care sa invatam. Esecurile tot atatea ocazii pentru a ne maturiza.

Iar daca stam drept si judecam cu mintea noastra, privind dincolo de certuri si manevrele de distragere a atentiei de la problemele de fond, vedem ca barca in care plutim se indreapta rapid si sigur spre cascada catastrofei economice daca nu reusim sa ne smulgem din piesa certurilor politiciste pentru functii si interese egocentrice pe care o tot jucam de 20 de ani. Semnalele referitoare la situatia economica din Romania sunt tot mai proaste, daca nu cele mai proaste din Europa. Ritmul de crestere al somajului este cel mai ridicat din Uniunea Europeana, iar recent Banca Mondiala a transmis ca Romania inregistreaza cea mai mare rata a firmelor inchise in 2008-2009.

Este momentul sa capatam noi intelegeri. Altfel, Timpul s-ar putea sa nu mai aiba rabdare cu noi si istorii nedorite sa se repete.

In fata noilor provocari din exterior trezirea la realitate ar demostra responsabilitate. De exemplu, o eficientizare a cheltuirii banului public, ar insemna o reajustare a segmentului public la dimensiunea necesara si eliberarea unor fonduri de investitii, cele care pot declansa cresterea economiei. S-ar putea evita astfel majorarea taxelor, care ar afecta multa lume.

Consumul nu trebuie sa mai ramana principalul pilon de sustinere a economiei. Ar fi benefica chiar si incurajarea exportului, a firmelor mici si mijlocii si, nu in ultimul rand, a cooperarii intre investitiile publice si cele private. Acestea ar trebui sa fie motoarele cresterii economice.

Lipsa de bani, care se prefigureaza chiar mai acuta in urmatorii doi ani, ar putea fi compensata, pe de o parte, cu masuri de reforma, pe de alta parte, cu atragere de bani din alte surse, de exemplu, fonduri europene nerambursabile.

Aceste lucruri ar fi posibile printr-un program de echilibru, in primul rand politic, dar de substanta economica. Se poate creiona o strategie care sa atraga anumite parteneriate pentru mari proiecte de infrastructura in Romania.

In momentul de fata, o reconciliere a societatii este mai mult decat necesara. Iar acest lucru nu se poate face fara indreptarea defectelor de caracter si cu neglijarea la nesfarsit a valorilor morale. Chiar un politician afirma nu demult ca viata a demonstrat ca disciplina, ordinea, cumpatarea trebuie sa faca parte din comportamentul politicianului.

Problema in Romania este in primul rand una de natura morala. Patima, orgoliul, individualismul impiedica gandirea solutiilor win-win si pentru unii si pentru altii si pentru tara. Solutia ar veni sub forma gasirii unei majoritati puternice, care sa traga la aceeasi caruta, care sa inteleaga ca urmeaza ani grei si complicati, iar certurile interne nu fac decat sa ne slabeasca si mai mult si sa ne lase descoperiti in fata provocarilor externe. Este nevoie focalizarea energiilor spre gasirea unor solutii interne.

Ne aflam la o rascruce. Acum 20 de ani am primit ca dar de Craciun caderea dictaturii. Ne putem uita in urma si trebuie sa invatam cel putin doua lectii.

Prima ar fi sa nu mai facem greselile economice pe care le-am facut in anii trecuti si o eventuala alta criza sa ne prinda din nou descoperiti. A doua lectie este a politicului, care trebuie sa invete ca pentru a putea rezista unui viitor soc extern sau unei viitoare crize, ar trebui sa devina o clasa politica unita si mai responsabila. Mai matura si fara orgolii, dar cu mai multa demnitate.

Marii conducatori ai neamului aveau taria sa curete raul de la radacina fara a se menaja nici pe ei insisi. Si daca ne-am dori ca dar de Craciun conducatori asemenea lor, ar trebui sa ne amintim ca Burebista a taiat toate viile din tara intr-un moment in care constatase slabirea vigilentei ostasilor sai, iar Stefan, omora deseori "fara jiudetu” pentru ca pedepsea aspru abuzurile si coruptia, iar el era, vorba cronicarului, "om intreg la fire, nelenesu, unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si de aceia raru razboiu de nu biruia.”

Asa ca, ce ar putea raspunde, in final, blandul Mos Craciun dorintei noastre? Poate: