Molohul recoltarii forţate de organe pândeşte regimul chinez

O atrocitate bântuie China. Nu este clar încă, cum şi când această atrocitate va fi expusă pe larg, precum şi efectul pe care aceasta îl va avea asupra domeniului politic. Dar ca şi în alte cazuri istorice din istoria comunistă chineza, va exista probabil un punct de inflexiune - şi acesta va fi probabil ultima mare atrocitate a Partidului Comunist Chinez (PCC).

Este desigur vorba despre recoltarea forţată de organe. Din anul 2000, aparatul securităţii statului şi spitalele militare au ucis prizonieri de conştiinţă pentru a le fura organele, aceştia murind ca urmare. Prizonierii sunt predominant practicanţi Falun Gong, o practică spirituală din China.

Pentru a înţelege semnificaţia acestei crime, este necesar să examinăm Falun Gong, ce i se întâmplă în China, şi care este legătura lui cu lupta politică ce are loc la ora actuală în interiorul PCC. Atunci putem lua în considerare posibilele rezultate ale dezvăluirilor privind recoltarea forţată de organe şi cum va ajuta aceasta la distrugerea ultimelor rămăşiţe ale legitimităţii pe care Partidul ar mai putea-o avea.

Falun Gong

Falun Gong este un fel de practică de cultivare, sau o disciplină a minţii şi a corpului, ce este parte din cultura tradiţională chineză. Conceptul de practică de cultivare este bine prezentat pe website-ul Falun Gong precum " ideea... că o fiinţă umană poate, prin practica spirituală disciplinată, să transcendă această existenţă obişnuită".

Există o veche idee în cultura chineză care a fost numită "cultivarea biospirituala" de către unii cercetători occidentali. Falun Gong este astfel o combinaţie de exerciţii fizice şi disciplină morală. Virtuţile morale cultivate de Falun Gong sunt adevărul, compasiunea şi toleranţa. Practica include de asemenea şi cinci exerciţii meditative.

Falun Gong a devenit extrem de popular după ce a fost prezentat publicului în China în 1992. Erau 70 de milioane de oameni care practicau, potrivit unor rapoarte a Administratiei Sportive Chineze din 1998. Falun Gong estimează numărul practicantilor la cifra de 100 de milioane.

Apariţia practicii a adus o schimbare de la cinismul şi corupţia care caracterizau China, unde oamenii căutau doar bogăţie şi unde, în general vorbind, orice filozofie morală coerentă a fost dată deoparte.

În Falun Gong nu există taxe, lideri sau ierarhii şi nici vreo structură organizatorică, ci doar un set de învăţături şi principii morale gratuite. Mulţi practicanţi o numesc "tărâmul pur".

Persecuţia

Aceasta a fost cea mai mare mobilizare a securităţii de la epoca Maoistă până în prezent, ce a afectat în mod direct 100 de milioane de oameni ce practicau Falun Gong, inclusiv pe prietenii şi familiile acestora. Mai mult decât atât, filozofia tradiţională a Falun Gong era din punct de vedere ideologic opusă materialismului dialectic al ideologiei comuniste. Astfel că durii din partid au decis să zdrobească practica.

Din 1996 până în 1999, o luptă "subterană" s-a dat între "durii" partidului şi susţinătorii practicii. În luna iulie a anului 1999, ghilotina avea să cadă, iar campania de eradicare a Falun Gong a început.

Persecuţia a vizat marea masă a populaţiei: cadre, oameni de ştiinţă, cercetători, fermieri, studenţi - oameni din toate straturile societăţii.

La evaluarea semnificaţiei campaniei, este necesar să fie înţelese câteva lucruri. În primul rând, Falun Gong a opus o rezistenţă fără precedent din punct de vedere al intensităţii, domeniului de aplicare, distribuţiei geografice şi impactului internaţional.

În al doilea rând, PCC a acordat o prioritate enormă campaniei de persecuţie, aceasta implicând metode care deseori pot părea ridicole şi bizare celor din afară. În al treilea rând, campania a fost condusă de către un singur om: Jiang Zemin.

Facţiune

Aceasta este prima legătură cu actuala criză existentă la nivel de conducere.

Jiang Zemin a acţionat prin intermediul unui număr important din persoane, instituţii şi schimbări politice menite să asigure faptul că această campanie de eradicare a Falun Gong va continua să se desfăşoare chiar şi după ce el nu se mai află la putere.

În primul rând, era necesar să se construiască o facţiune.

În anul 2002, de exemplu, el a extins Comitetul Permanent al Biroului Politic de la şapte la nouă membri, instalând în el doi dintre acoliţii săi: Luo Gan şi Li Changchun. Ei erau responsabili cu securitatea şi propaganda, respectiv cele două cele mai importante organisme în campania de suprimare a sistemului de credinţă populară.

Cei mai mulţi din restul membrilor Comitetului Permanent erau de asemenea susţinătorii săi. Jiang şi-a folosit influenţa pentru a se asigura că modelul forte de conducere precum cel practicat de Mao, Deng şi Jiang, este atenuat de mai mult "consens" privind orientarea abordării.

Hu Jintao a devenit şeful Partidului în 2002, dar a avut mult mai puţină putere personală decât cea mânuită de către Jiang. Factori mai ampli au contribuit la această schimbare, dar slăbirea puterii şefului partidului era un element vital în schema pusă la cale de către Jiang.

Facţiunea lui Jiang îl includea pe Bi Xilai, aflat acum oficial în dizgraţie, şi pe Zhou Yongkang, şeful lui Bo şi actualul şef al securităţii. Acesta era un lucru cunoscut, dar a ieşit complet la suprafaţă atunci când Wang Lijun, mâna dreaptă a lui Bo Xilai, s-a refugiat în Consulatul American din Chengdu, în luna februarie.

Reporterul Bill Gertz a raportat de curând că, potrivit unor surse americane, Zhou şi Bo au complotat pentru a contracara creşterea puterii lui Xi Jinping, şi pentru a-l instala pe Bo în calitate de şef al partidului. Wang Lijun era sluga care efectuează interceptarea convorbirilor telefonice pentru acest plan.

Bo Xilai îşi datorează cariera lui Jiang, care l-a premiat pentru entuziasmul cu care a condus şi purtat mai departe persecuţia împotriva Falun Gong. Bo a plecat de la funcţia de primar în Dalian şi a ajuns ministru al Comerţului într-un timp foarte scurt, de patru ani.

Dar Wen Jiabao a pus o barieră în ascensiunea lui Bo. După ce Wen a obiectat spunând că Bo nu ar putea reprezenta partidul pe scena internaţională datorită faptului că i-au fost intentate procese în 13 ţări de către practicanţii Falun Gong, Bo a fost retrogradat la Chongching.

Recoltarea forţată de organe

Wang Lijun a fost băgat până la gât în persecuţia împotriva Falun Gong în Liaoning, unde a lucrat de asemenea sub conducerea lui Bo. Într-un discurs ţinut de el cu ocazia unei premieri, discurs pe care The Epoch Times l-a arhivat, admite faptul că a supravegheat mii de transplanturi de organe de la faţa locului.

Experţii afirmă că acele organe au fost cel mai probabil luate de la persoane în viaţă şi mai mult decât probabil de la practicanţi Falun Gong. Acest raţionament se bazează pe locaţia unde s-au desfăşurat aceste activităţi, numărul execuţiilor, cercetările în care Wang a fost implicat şi rolul cunoscut pe care Wang l-a avut în campania împotriva Falun Gong.

Iar Bo Xilai cu siguranţă cunoştea acţiunile subordonatului său Wang.

Cercetători ce pretindeau a fi oficiali comunişti au confirmat că oficiali de nivel înalt ai Partidului ştiau despre recoltarea forţată de organe. Li Changchun, de exemplu, a fost întrebat despre folosirea “implicării lui Bo Xilai în crimele şi extirparea organelor de la practicanţi Falun Gong pentru a-l condamna pe Bo, chiar în aceste momente”.

Li a spus: “Zhou Yongkang este responsabil de asta în mod specific. El ştie.”

Desigur, Bo şi-ar dori ca Zhou să fie responsabil de investigaţiile asupra destinului aliatului său.

În acest an, după tentativa de dezertare din 6 februarie a lui Wang Lijun, s-au întâmplat câteva lucruri amuzante. În luna martie, Huang Jiefu, ministrul adjunct al Sănătăţii, a anunţat că China va înceta folosirea de organe de la prizonieri în cinci ani. Declaraţii similare fuseseră făcute şi în trecut, dar termenul de cinci ani, menţionat în acest caz, a stârnit uimiri.

Potrivit lui Ethan Gutmann, un cercetător care a urmărit povestea îndeaproape, a existat o încercare de a se îndepărta pe furiş de chestiunea uciderii în masă a practicanţilor Falun Gong, adoptând încet standarde etice occidentale privind sursele de organe.

Cam în aceeaşi perioadă, au fost permise căutări pe internet folosind cuvinte cheie care aveau legătură cu acest scandal. De exemplu, a fost posibilă căutarea pe Baidu după “recoltarea de vieţi”, “recoltarea sângeroasă” şi “Wang Lijun recoltare”. Rezultate importante au ieşit la iveală şi acele pagini nu au fost blocate de către Marele Firewall.

Regimul chinez este renumit pentru cenzura ermetică pe care a impus-o, iar termenii de mai sus sunt unii dintre cei mai sensibili în lexiconul politic.

Dezvăluire

În acest punct, trebuie să evaluăm ceea ce avem şi ce concluzii pot fi trase. Cel mai evident este faptul că avem o mare grămadă de corpuri. Cel puţin 60.000 de practicanţi Falun Gong au fost ucişi pentru organele lor între anii 2000 şi 2008, potrivit estimărilor cercetătorilor. Numărul real nu este cunoscut.

Centrul de Informaţie Falun Dafa a confirmat că peste 3.500 de practicanţi au fost ucişi prin tortură şi supuşi abuzurilor deşi numărul real este probabil mult mai mare – Centrul de Informaţie sugerează că este vorba de zeci de mii de victime. Milioane de practicanţi au fost trimişi în închisori şi în lagăre de muncă forţată. A luat naştere o generaţie de orfani, după ce familiile le-au fost distruse.

Avem dovezi că persecuţia împotriva Falun Gong şi răspunsul pe care Falun Gong l-a dat este semnificativ pentru PCC. Drept mărturie stă traseul carierei politice a lui Bo Xilai, care a fost în mod esenţial legat de campanie, intensitatea cu care PCC a persecutat Falun Gong şi faptul că recoltarea forţată de organe a devenit o bâtă folosită de o facţiune pentru a o lovi pe cealaltă la începutul acestui an. Membrii facţiunii dure, care îi include pe Jiang Zemin, Yongkang şi Bo Xilai, sunt toţi adânc implicaţi.

În cele din urmă, adevărul privind întreaga chestiune va ieşi la suprafaţă. Întrebarea cu care se confruntă observatorii este ce se va întâmpla atunci, cum va afecta aceasta China şi viitorul drum al Partidului?

Există un posibil precedent istoric, trasat pentru prima dată de către Gutmann.

În 1940, poliţia secretă sovietică a ucis peste 20.000 de ofiţeri polonezi în Pădurea Katyn în Rusia. Stalin i-a acuzat pe nazişti pentru asta, şi regimul sovietic a păstrat acea minciună pentru următorii 50 de ani.

În 1989 adevărul a ieşit la suprafaţă, iar în 1990, Gorbaciov a recunoscut ceea ce s-a întâmplat. Masacrul a fost folosit în lupta pentru putere dintre Eltin şi Gorbaciov. Divulgarea a întărit rezistenţa poloneză şi a zdrobit autoritatea morală a durilor sovietici rămaşi.

Impactul acestor dezvăluiri despre PCC poate fi similar.

Gutmann scrie: “Acesta este momentul Pădurea Katyn a Chinei – momentul în care Wen, precum Gorbaciov, rosteşte inconştient primele cuvinte ale unei confesiuni despre o crimă istorică atât de mare, o minciună atât de imensă, încât Partidul nu va avea nicio şansă de retragere din faţa molohilor ce îl vor urma cu siguranţă.

Marele deznodământ al PCC va avea loc în curând, iar dezvăluirea acestor atrocităţi va ajuta ca regimul să fie împins în prăpastie. Legitimitatea lui va fi spulberată pentru totdeauna.