"Modelul Chongqing" nu este decât un fals

Acest an a fost plin de evenimente. În preajma Anului Nou Chinezesc, pilotul de curse Han Han din Shanghai, idol al tinerilor din China, a publicat opinii pesimiste privind democraţia şi libertatea permise de Beijing, precum şi comentarii faţă de o apropiată revoluţie în China. Aceste trei articole au fost puternic criticate de regim şi, prin urmare, Han şi-a pierdut aura de idol, precum şi un număr mare de fani.

De curând, subiectul a luat o altă turnură. Opiniile critice împotriva lui Han au luat în final o tentă ridicolă, el fiind ameninţat cu trimiterea în judecată, cu amenzi care se ridicau la zeci de milioane.

În timp ce acestă farsă încă se desfăşura, a început un alt spectacol care atrage atenţia maselor. De data aceasta implicată este una dintre figurile centrale ale aşa-numitului "modelul Chongqing": directorul Biroului Securităţii Publice al Chongqing, Wang Lijun.

Wang a fost lăudat în mod absurd ca "erou al luptei anti-Mafia" în timpul unor campanii politice recente desfăşurată sub uimitorul slogan maoist "slăveşte culoarea roşie şi loveşte societatea neagră" iniţiată de Bo Xilai, secretarul Partidului Comunist în Chongqing. Cu toate că a fost considerat erou de către masele convinse de propaganda comunistă, Wang Lijun a ajuns în cele din urmă la Consulatul SUA în Chengdu pentru a cere azil politic.

Când Bo Xilai a fost dat afară din cercurile politice de la Beijing şi a fost trimis la Chongqing ca secretar de Partid în 2007, el era hotărât să lupte pentru a depăşi dizgraţia în care fusese aruncat.

Conform ritualului Partidului Comunist Chinez (PCC), cei care au reuşit să fie promovaţi în ranguri înalte, sau care au reuşit să scape din ghearele disgraţiei, au reuşit să scape deoarece au avut realizări neobişnuite sau au fost recunoscuţi de cele mai înalte eşaloane ale Partidului Comunist. Bo Xilai ştia că nu mai are decât o singură cale de a reveni la centru.

Aşa că în ciuda trecutului său conformist, el a organizat şocanta mişcare de a aducere de osanale "culorii roşii" combinată cu o campanie falsă anti-Mafia, îndeobşte cunoscute sub numele de "modelul Chongqing". Scopul lui Bo a fost de a câştiga sprijinul publicului jucând cartea opiniei publice, cu intenţia de a se strecura în Comitetul permanent al Biroului Politic în timpul apropiatului Congres al 18-lea al Partidului Comunist.

Suport popular

Care este premiza acestei campanii de ode aduse "culorii roşii" şi a campaniei anti-Mafia asociate, care elogiază comunismul şi aparent încearcă să demonteze triadele, în mod tradiţional numite "societăţi negre", în China?

Punctul crucial este faptul că Partidul Comunist suferă de o boală incurabilă: a pierdut recunoaşterea şi sprijinul poporului. Succesul modelului lui Mao Zedong şi al modelului lui Deng Xiaoping, sau să spunem - suportul esenţial - a fost că au obţinut recunoaşterea şi sprijinul poporului, fie prin înşelăciune şi teroare (în cazul primului) fie prin mici favoruri (în cazul celui de-al doilea). Cu toate acestea, recunoştinţa oamenilor dispare rapid, iar dictatura partidului unic este oricum putredă de la fundaţie.

Pentru a salva dictatura partidului unic, este necesar ca acesta să recâştige simpatia populară. Exact pentru acest motiv, secretarul de partid Bo Xilai a conceput campania sa de osanale aduse "culorii roşii".

Cântece roşii, asistenţă socială ioc

Campania de ode regizată de Bo Xilai s-a bazat pe faptul că, în prezent, o mulţime de oameni din partea de jos a societăţii sunt nostalgici după măsurile de protecţie din timpul epocii lui Mao Zedong. Noul maoism atacă pe scară largă în rândul persoanelor din păturile defavorizate ale societăţii.

Aceste persoane, care au fost private de beneficiile sociale, medicale, educaţie, locuinţe, etc de către socialismul chinez de piaţă, au o stare de spirit puternic negativă. Cu toate acestea cei mai mulţi dintre ei nu îndrăznesc să se opună dictaturii, aşa că trebuie să recurgă la argumente ale trecutului, împotriva politicii actuale. Astfel că în China au apărut nostalgii după politicile sociale ale epocii Mao Zedong.

Ce a făcut Bo Xilai a fost să folosească această modă pentru a câştiga sprijinul popular.

Cu toate acestea, deşi cântecele patriotice roşii au fost cântate, modelul socialist de piaţă care îmbogăţeşte numai nomenclatura nu s-a schimbat. Bo nu a îndrăznit să schimbe substanţa modelului economic existent. Cu alte cuvinte cântecele lui de laudă a roşului au fost o simplă formalitate.

Fără realizări de fond, el nu poate avea sprijinul opiniei publice. Campania de ode nu va schimba fundamental Partidul Comunist Chinez. Astfel că publicul a realizat că totul nu este decât un alt joc politic.

Cealaltă jumătate a acestui "fenomen Chongqing" este de a începe o aşa-numită campanie împotriva triadelor. Societatea chineză este plină de bande criminale care acţionează mână în mână cu oficiali comunişti. Peste faptul că oamenii sunt exploataţi economic şi oprimaţi politic de către regimul comunist, ei au devenit, de asemenea, sclavii triadelor.

Atunci când secretarul de partid Bo Xilai a lansat în Chongqing campania anti-mafie, aceasta a fost extrem de bine primită de mase. Dar un fals este un fals, vulpea nu-şi poate acoperi întotdeauna coada, şi aşa adevărul a fost în curând revelat...

În scurt timp Bo Xilai şi Wang Lijun au monopolizat triadele lumii interlope în provincia Liaoning. Oficialii şi Triadele au început să se combine într-o singură familie, din două motive.

Unul este de a elimina triadele mai mici, care erau fragmentate şi dificil de controlat, într-un efort de a păstra şi de a extinde lumea interlopă pe care funcţionarii o pot controla. Organizarea unei triade dominante serveşte obiective politice şi economice.

Un alt motiv este eliminarea dizidenţilor, în numele mişcării anti-mafie. Prin asocierea obiectivelor politice cu triadele, acestea ar putea, în uralele oamenilor, să elimine adversarii politici şi funcţionarii care nu se supun, şi să-i elimine, de asemenea, pe unii dintre adversarii economici, să le confişte bunurile.

Astfel, că Bo Xilai şi Wang Lijun au reuşit să împuşte doi iepuri atât politic, cât şi economic, câştigând în acelaşi timp o bună reputaţie. Nu e de mirare că mulţi analişti îl consideră pe Bo ipocritul numărul unu al momentului.

Pentru a aplica acest plan, conducerea de partid din Chongqing a folosit mijloace ilegale de tortură o întreagă serie de abuzuri, inclusiv judiciare. La fel ca în perioada târzie a epocii lui Mao, aceste acţiuni au fost menite să lovească grupuri de interes din cadrul clasei conducătoare şi să provoace în mod inevitabil probleme acolo.

Supravieţuirea lui Wang

Conform lucării Arta războiului de Sun Tzu, prima lovitură ar trebui să fie tăierea părţilor slabe, iar apoi atacarea corpului principal care este slăbit de primul atac. Astfel, Wang Lijun, măcelarul secretarului de partid Bo Xilai, s-a aşezat împotriva vântului: a fost imposibil să nu lase urme în acţiunea sa falsificată de luptă anti-Mafia.

Bo Xilai a încercat să taie această coadă putredă, şi să-i însceneze o arestare lui Wang, conform unei practici foarte frecvente. Lucrurile au început să arate rău în ultimile săptămâni, când asociaţi ai lui Wang au fost arestaţi şi chiar omorâţi. Cu toate acestea Wang Lijun fiind mai bătăios, n-a stat pe gânduri asemenea predecesorului său, Wen Qiang, care la 7 iulie 2010 a fost executat, fiind primul director de Birou de Securitate Publică care a primit această pedeapsă.

Wang a reuşit să scape de echipele de supraveghere care îl monitorizau (se afla într-un cvasi arest la domiciliu) şi a făcut un mare show atunci când a mers să ceară azil la Consulatul American din Chengdu.

Wei Jingsheng este un proeminent dizident chinez. Printre premiile pentru drepturile omului câştigate se includ Robert F. Kennedy Memorial Award pentru Drepturile Omului în 1996, Premiul Saharov al Parlamentului European pentru libertatea de gândire, şi Premiul Memorial Olof Palme în 1994.

Prin bunăvoinţa Fundaţiei Wei Jingsheng (www.weijingsheng.org). Acest articol a aparut pentru prima dată ca emisiune la Radio Free Asia.

chinareports@epochtimes.com