Misiune imposibilă? Putin are dificultăţi în a continua războiul dezastruos din Ucraina

Vasta fabrică de tancuri Uralvagonzavod din Siberia de Vest rămâne fără muncitori, astfel că planurile de a adăuga o a doua linie de producţie pentru tancurile de luptă T-90 au stagnat, informează WA Today.

„Acum este imposibil: există o lipsă acută de personal la fabrică. Un maistru înainte avea nevoie de pregătire specială, dar acum iau pe oricine cu orice experienţă în producţie”, a spus un angajat, vorbind pentru ziarul regional Sverdlovsk.

Vastul complex i-a servit drept fortăreaţă lui Stalin în cel de-al doilea război mondial. Aici au fost construite tancurile T-34 ale Uniunii Sovietice, în siguranţă, dincolo de accesul naziştilor.

Acum, sub conglomeratul de stat Rostec - condus de fostul general KGB Serghei Cemezov - s-ar putea lupta pentru a salva armata rusă a doua oară.

Sursa citată afirmă că Rostec caută personal în toată ţara, oferind salarii excepţionale şi tichete de locuinţă, în special pentru inginerii proiectanţi, doar că rezervorul de competenţe şi forţă de muncă a secat.

Aproximativ 700.000 de ruşi au părăsit ţara de la începutul războiului în urmă cu un an, majoritatea bărbaţi tineri şi cei mai bine educaţi.

Maşina militară de tocat carne "mestecă" 800 de soldaţi pe zi, potrivit informaţiilor britanice. Cu cât Vladimir Putin îi mobilizează pe cei care rămân, cu atât îi rămân mai puţini oameni pentru industria sa de armament.

Institutul Internaţional de Studii Strategice consideră că Rusia a pierdut deja 2.000-2.300 de tancuri în Ucraina, irosind jumătate din stocul său de dinainte de război de T-72 şi T-80.

În mod clar, Uralvagonzavod nu poate schimba această ecuaţie. Rusia îşi reduce deocamdată rezerva finală de relicve militare sovietice, dar acestea nu au piese şi sunt ţinte sigure pentru dronele ucrainene.

Trezoreria SUA a declarat în octombrie că blocada occidentală a semiconductorilor a dus la o scădere cu 70% a importurilor de cipuri din toate sursele globale, reducând producţia de rachete hipersonice, rachete sol-aer şi sisteme de avertizare timpurie.

A spus că Rusia strică maşinile de spălat vase şi frigiderele pentru a găsi chipsuri pentru armată, dar acestea sunt lucruri disperate. Aceste plăci de circuite nu sunt substituibile instantaneu.

Rusia are doi producători majori de semiconductori, Mikron şi Baikal. Sunt în gama de 90 nm (nanometru), tehnologia de muncă de acum 20 de ani, nepotrivită pentru armele moderne de precizie. Intel, Samsung şi TSMC din Taiwan lucrează deja la cipuri de 2 nm.

Kremlinul a dezvăluit un proiect de 40 de miliarde de dolari pentru a produce cipuri de 90 nm în masă până în 2030, dar asta arată doar că sarcina este fără speranţă.

„În ciuda acestui efort rusesc de a construi o industrie a semiconductorilor autohtonă, în ciuda propagandei, ei nu au reuşit şi nu cred că vor reuşi vreodată”, a declarat James Byrne, şeful departamentului de informaţii open-source la Institutul Serviciilor Regatului Unit (RUSI).

Datele vamale ruseşti pretind că importurile de cipuri au crescut în ciuda blocadei, aşa cum vrea Kremlinul să credem. În măsura în care volumele au crescut, importurile sunt în mare parte cipuri de rutină low-tech din China. Acestea au o „rată a defectelor” de 20 de ori mai mare.

James Lewis, şeful de tehnologie la Centrul de Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, spune că ar dura doi până la trei ani ca să reconfigureze platformele pentru a accepta multe dintre aceste importuri din China.

Byrne afirmă că armele capturate sau doborâte în Ucraina conţin în mare parte cipuri americane, în mare parte de la Texas Instruments şi Analogue Devices. Acest lucru era de aşteptat în faza incipientă a războiului: acestea erau arme moştenite construite mai devreme.

„Pot producătorii chinezi să înlocuiască toate aceste componente? sunt sceptic. Cu greu am văzut vreunul dintre aceste cipuri chinezeşti pe platformele de arme ruseşti”, a spus el.

Când vine vorba de arme, Kremlinul depinde în continuare de un lanţ de aprovizionare de cipuri occidentale prin Hong Kong, Turcia sau Orientul Mijlociu. Mulţi trec, dar mulţi nu, iar administraţia Biden strânge laţul şi nivel global.

Contrabanda la această scară este foarte costisitoare. Putin şi-ar putea permite să plătească orice a fost nevoie în 2022. Rusia a avut un excedent de cont curent de 20% din PIB în primele luni ale războiului, înainte ca sancţiunile G7 pentru petrol şi gaze să înceapă să o afecteze.

De aici aparenta rezistenţă a economiei ruse. Nu s-a micşorat cu 10% până la 12% conform aşteptărilor. Banca centrală spune că PIB-ul s-a contractat cu doar 2,5% anul trecut. Însă imaginea s-a deteriorat rapid în trimestrul al patrulea, iar cifrele şoc din ianuarie au dat alarma la Kremlin. Veniturile din energia de stat s-au prăbuşit cu 46%, iar bugetul a ajuns la un deficit de 25 de miliarde de dolari într-o lună.

Rusia nu are piaţă internă de obligaţiuni pentru a finanţa deficitele la această scară. Kremlinul trebuie să atace fondul naţional de avere, care a scăzut cu 38 de miliarde de dolari, la 148 de miliarde de dolari în ianuarie.

Putin încă îşi poate vinde petrolul sub plafonul G7 al preţului petrolului, activat în decembrie. Dar Occidentul controlează 90% din comerţ prin asigurări, finanţare şi proprietatea navelor.

China, India sau Turcia fac târguri grele, ştiind că Rusia este un vânzător în dificultate. Ţiţeiul Urals a fost tranzacţionat cu o reducere de 40 USD la Brent.

Rusia şi-a pierdut pentru totdeauna piaţa principală de gaze din Europa. Preţul gazelor naturale lichefiate pe care încă le poate vinde a scăzut cu 70% din august anul trecut. Rusia şi-a pierdut acum jumătate din veniturile provenite din exporturile globale de petrol, iar acest lucru este mult mai dureros.

Putin mai are mijloacele de a chinui Occidentul. El ar putea reduce producţia de petrol cu trei milioane de barili pe zi, programat astfel încât să coincidă cu recuperarea cererii chineze, şi ar putea forţa preţul la 200 de dolari, în speranţa de a provoca democraţiile slăbite ale Europei să se întoarcă împotriva liderilor lor din cauza Ucrainei.

Ar putea crede că poate recupera din preţ ceea ce pierde din volum. Dar un astfel de şoc petrolier ar răni China, India şi Sudul global chiar mai mult decât Occidentul şi, probabil, nu ar reuşi să schimbe opinia democratică.

Lecţia războiului economic, de la blocada continentală până la problemele Germaniei în două războaie mondiale, este că durează mult, dar se termină adesea cu o viteză uluitoare.

De ce s-a prăbuşit ofensiva germană de primăvară din 1918 şi a pus în mişcare prăbuşirea în cascadă a sistemului Wilhelmine? De ce s-a rupt naţiunea după patru ani de toleranţă stoică? Pentru că ţara nu mai avea mijloacele economice pentru a duce un război ofensiv. Rămăsese fără muncitori pentru uzinele siderurgice. Rămăsese fără mână de lucru la ferme. Rămăsese fără combustibil, cauciuc, îngrăşăminte şi alimente. Rămăsese fără bani.

Rusia nu va rămâne fără combustibil sau alimente, dar îi lipsesc multe alte lucruri necesare pentru a-şi susţine maşina de război şi este depăşită masiv de Occident.

Cum ajunge cineva la faliment, pentru a reaminti replica nemuritoare a lui Hemingway? - „În două moduri: treptat, apoi brusc.”