Militanţii români pentru drepturile tibetanilor privesc cu neîncredere vizita chinezilor la Bucureşti

România este în prezent pe punctul de a se apropia cu mare entuziasm de regimul comunist chinez. Cu mare tam-tam, se tot vorbeşte despre investiţii şi acorduri de miliarde de euro. Dar oare câte ştim noi despre partenerii noştri chinezi?

Potrivit rapoartelor internaţionale, Partidul Comunist Chinez, care se află la conducerea Chinei, comite o serie de încălcări grave ale drepturilor omului. Unele dintre victimele acestora este comunitatea tibetană.

Tibetul „eliberat” de regimul comunist chinez

Partidul Comunist Chinez (PCC) pretinde că a „eliberat”, în 1950, regiunea himalaiană de sub „jugul” unei teocraţii brutale şi de atunci regiunea înregistrează „progrese fără precedent”.

„În prezent, Tibetul se dezvoltă pe plan economic, înregistrează progrese politice, are o cultură înfloritoare, o societate armonioasă şi un mediu înconjurător propice. Poporul său este fericit şi sănătos”, a susţinut recent PCC în faţa Comisiei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Cum era de aşteptat afirmaţiile au provocat indignarea tibetanilor aflaţi în exil şi grupurilor de apărare a drepturilor omului care acuză PCC că, de fapt, conduce o politică de persecuţie sistematică care vizează cultura, religia, limba, mediul tibetanilor şi comite o gamă largă de abuzuri extrem de grave în regiune.

În ultimii trei ani mai mult de 120 de tibetani şi-au dat foc în semn de protest faţă de această politică a PCC şi pentru a cere întoarcerea acasă a lui Dalai Lama, liderul budist aflat în exil din 1959.

Cum văd activiştii Free Tibet situaţia

Pentru mai multe detalii despre situaţia tibetanilor Epoch Times a luat legătura cu Alexandru Alexe, unul dintre principalii susţinători români ai cauzei tibetanilor.

Cum comentaţi vizita premierului Chinei alături de o armată oameni de afaceri care prefigurează o strângerea a relaţiilor dintre cele două ţări?

Vizita oficialilor chinezi se înscrie ca o continuare a politicii de expansiune economică şi financiară pe care China o duce deja de mulţi ani pe tot globul. Se ştie că România era deja poarta principală de intrare a produselor chinezeşti în Europa. Dezamăgirea noastră este că românii nu iau atitudine când vine vorba de încălcarea drepturilor omului nici măcar la ei în ţară, ce să mai zicem despre situaţiile grave cu care se confruntă chinezii, uigurii sau tibetanii.

Cred că românii ar trebui să privească victimele regimului comunist chinez şi să empatizeze cu ele prin prisma propriilor lor experienţe de dinainte de 1989, când situaţia noastră nu era cu mult diferită de a lor azi.

Care credeţi că este motivul pentru care PCC a intervenit în Tibet?

Tibetul este un teritoriu de importanţă vitală din punct de vedere geostrategic, constituind o excelentă zonă-tampon teritorială, etnică şi economică între China şi India. Alt motiv primordial pentru această intervenţie sunt resursele valoroase din subsolul Tibetan, resurse pe care regimul comunist din China s-a gândit că e mai util să le exploateze prin forţă.

PCC susţine că a salvat Tibetul. Cum comentaţi acest lucru? Cum s-a manifestat această salvare pentru tibetani?

PCC pretinde că a salvat Tibetul de la ce?! De la credinţa proprie? I-a salvat pe tibetani din calea propriilor tradiţii? I-a scăpat pe tibetani de sub povara „suveranităţii”?

PCC a procedat la invadarea Tibetului etapizat, mai întâi prin instituirea de embargouri comerciale şi financiare, apoi prin denigrare, au secătuit încet-încet Tibetul prin privarea accesului la comerţ, a aruncat ţara în sărăcie şi disperare, pentru ca apoi tot PCC să invadeze, în cel mai hain mod cu putinţă, strigând că aduc salvarea tibetanilor. Armată tibetană nu prezenta un pericol pentru Armata de Eliberarea a Poporului a regimului comunist, ţăranii nu au avut ce rezistentă să opună, fiind eminamente paşnici.

Acum asistăm la o infuzie de populaţie chineză, adusă „cu autocarele” din zonele defavorizate ale Chinei, se construiesc oraşe chinezeşti, cu populaţie chineză, au interzis religia tibetană, tradiţiile, libertatea de exprimare şi adunare, au întemniţat mii de călugări tibetani şi au mascat întreaga operaţiune ca „salvarea tibetanilor” ori „reeducarea lor”. Se confiscă abuziv pământurile tibetanilor şi se trec în proprietatea chinezilor, populaţia chineză devenind majoritară în multe regiuni deja. În şcoli limba chineză este obligatorie, la fel şi campaniile de îndoctrinare comunistă ale copiilor. Astfel se manifestează „operaţiunea PCC de salvare a Tibetului”

PCC a avut mai mulţi lideri de când Tibetul a fost ocupat. Au avut loc schimbări în politica referitoare la regiune odată cu schimbarea liderilor? Aveţi vreo speranţă că o schimbare la nivelul conducerii PCC ar rezolva situaţia de acolo?

Nu. Şi nici nu sunt speranţe. Numai dacă forurile internaţionale vor lua o atitudine reală, nu doar vocală, vom asista măcar la o îmbunătăţire a situaţiei în China şi împrejurimi.

Mai este şi posibilitatea unei revolte populare în China, lucru care ar schimba destinul atâtor naţii aflate sub asuprirea PCC, dar pentru moment acest lucru pare improbabil.

Consideraţi că ţările democratice ar trebui să folosească astfel de oportunităţi pentru a cere Chinei să-şi schimbe politicile în domeniul drepturilor omului înainte de a se angaja în tratate de cooperare economică?

Ar fi singura cale pentru a forţa China (o putere economică) să slăbească strânsoarea din jurul acelor oameni persecutaţi. Pe Guvernul chinez îl doare când îl loveşti în plan economic şi cred că acolo ar trebui dirijate acţiunile.

Adunarea Generală ONU a ales recent 14 noi membri din cele 47 de locuri ale Consiliului de Drepturile Omului, cu sediul la Geneva, un organism care ocupă un rol de frunte în protejarea drepturilor omului. Printre ele se află şi China. Cum comentezi acest lucru?

Un organism de talia Naţiunilor Unite ar trebui să fie mult mai responsabil. Când din cele 47 de locuri tu numeşti 4-5 state în care sunt instalate regimuri dictatoriale, nu poţi avea pretenţia la credibilitate. Drepturile căror oameni apără, atunci, acest Consiliu?

Acţiuni recente ale comunităţii internaţionale

Recent, Curtea de Justiţie Spaniolă, o instanţă cu jurisdicţie internaţională, a emis pe 18 noiembrie un ordin de arest pe numele fostului preşedinte chinez, Jiang Zemin, al fostului premier Li Peng şi al altor trei foşti lideri chinezi acuzaţi de implicare în acte de genocid împotriva etnicilor tibetani, potrivit publicaţiei The Globe and Mail.

Potrivit instanţei, inculpaţii sunt vinovaţi de acţiuni sistematice "de eliminare a existenţei din Tibet, prin impunerea legii marţiale, deportarea forţată a populaţiei şi eliminarea treptată a populaţiei autohtone".

Fostul preşedinte chinez Hu Jintao este de asemenea investigat chiar dacă nu a fost emis vreun mandat de arestare pe numele său.

China a acuzat decizia şi a trecut la ameninţări: „Sperăm că părţile relevante din Spania iau în serios îngrijorarea Chinei şi că nu vor face nimic care ar putea afecta această ţară, sau relaţia dintre China şi Spania”. Potrivit unui purtător de cuvânt a Ministerului de Externe Spaniol, regimul chinez a subliniat îngrijorarea sa că decizia Curţii poate afecta relaţiile dintre cele două naţiuni, pe care a catalogat-o ca fiind „o interferenţă în sistemul judiciar al Chinei”.