Marele PNL, Iohannis şi alegerile prezidenţiale

Preşedintele PNL, Klaus Iohannis.
Preşedintele PNL, Klaus Iohannis. (Epoch Times România)

Fuziunea PNL-PDL continuă repede înainte şi cu mult festivism, ca şi cum ar fi o victorie în sine, chiar dacă în realitate este o construcţie de vreme rea, o uniune forţată de necesitatea de a opri ascensiunea lui Ponta la Cotroceni şi de a mai putea spera la o eventuală revenire la putere. În paralel, maşinăria PSD se mobilizează pentru a-l ataca pe Iohannis cu sondaje şi televiziuni.

Mult clamata unificare a dreptei se face de parcă acesta ar fi un scop în sine. Din păcate nu se întrevede un proiect pentru România al noii alianţe, bazat pe apărarea statului de drept, pe idei de bună guvernare, de protejare a independenţei justiţiei şi soluţii concrete. Fuziunea pare mai curând o adunătură conjuncturală de interese diferite, menite să păstreze aceeaşi politicieni învechiţi din cele două partide în funcţii de conducere şi să-i readucă la putere cândva, poate după prezidenţiale. Nu este o construcţie orientată către interesele şi nevoile cetăţenilor nereprezentaţi şi afectaţi de guvernul Ponta, ci una orientată către supravieţuirea politică a unor politicieni expiraţi.

Mai mult, în noua formaţiune - marele PNL - se vor regăsi cot la cot mulţi foşti miniştri penali, precum Tudor Chiuariu, condamnat definitiv la 3 ani şi şase luni închisoare cu suspendare şi vajnic membru al Comisiei Juridice în continuare, şi puţini oameni ca Monica Macovei care au luptat pentru apărarea statului de drept. Marele partid liberal care rezultă din înghiţirea PDL nu este dispus să se lepede de lovitura de stat la care a fost părtaş micul PNL în 2012 şi nici să adopte criteriile de etică impuse teoretic de Macovei în PDL.

Modul nedemocratic în care Monica Macovei a fost oprită să vorbească la Convenţia PDL şi în care a fost respinsă candidatura ei la prezidenţiale arată clar că noul PNL nu este decât un partid al trecutului, în care baronii şi penalii dictează şi care nu poate reprezenta alternativa credibilă la PSD, pentru că respinge ca şi acesta reformarea clasei politice, anti-corupţia, justiţia liberă.

PDL şi PNL ne spun astăzi că s-au unit pentru a-l opri pe Ponta să ajungă la Cotroceni. Este acesta un proiect de ţară? Nu, mai degrabă de-o vară. Cel mai bine plasat candidat pentru a-l bate pe Ponta este Klaus Iohannis, dar Monica Macovei ar fi trebuit şi ea inclusă în măsurătorile sociologice. De ce? Pentru că s-ar putea ca Iohannis să fie declarat totuşi incompatibil de către Înalta Curte de Justiţie după depunerea candidaturilor, iar atunci dreapta ar rămâne fără candidat.

Singura soluţie ar fi atunci Monica Macovei, nu Cătălin Predoiu sau MRU, care continuă să se facă de râs insistând să participe la o cursă în care n-au nicio şansă. Ca şi candidat, Macovei are un discurs mult mai puternic, mai credibil şi mai bine articulat decât Iohannis sau Predoiu. Iar dacă Alianţa Creştină PDL-PNL ar fi cu adevărat o construcţie nouă care susţine valorile statului de drept, justiţiei independente şi toate celelalte încălcate flagrant de guvernul Ponta, vârful de lance logic nu poate să fie decât Macovei.

Plecând de la realitatea că atât baronii din PDL cât şi cei din PDL care controlează maşinăria de partid sunt profund ostili acestor idei, aproape sigur Iohannis va fi candidatul dreptei.

Trecând peste motivele pentru care este susţinut şi peste limitările sale de discurs, Iohannis este luat acum la ţintă de maşinăria mediatică a PSD şi a aliaţilor săi, pentru a încerca să-l discrediteze. Pe lângă sublinierile dese privind incertitudinea candidaturii sale, acesta fiind în pericol de a fi declarat incompatibil, acum i se aduc şi acuzaţii grave, şi deocamdată nefondate, de trafic de copii. Klaus Iohannis este acuzat că în perioada când ocupa funcţia de inspector şcolar ar fi fost implicat în trafic de copii. În presă au apărut informaţii despre faptul că acesta ar fi fost intermediar pentru cetăţeni americani şi canadieni în cazul mai multor adopţii de copii din judeţul Sibiu. Primarul Sibiului mai are şi alte schelete în dulap, fiind acuzat că ar fi câştigat câteva case din centrul istoric al Sibiului pe baza unor documente false.

PDL şi PNL ne spun astăzi că s-au unit pentru a-l opri pe Ponta să ajungă la Cotroceni. Este acesta un proiect de ţară? Nu, mai degrabă de-o vară.

Punerea pe tapet a acestor chestiuni acum arată clar că Antenele, RTV şi celelalte unelte ale puterii încep campania de tăvălire a lui Iohannis. Rămâne de văzut cât de rezistent va fi la tăvălug. Totuşi chiar dacă acuzaţiile nu sunt dovedite şi ar putea fi intoxicări, mă întreb (retoric) dacă noua alianţă nu putea alege un candidat mai puţin vulnerabil.

Sondaje şi manipulări

Pe lângă dosare, se mai vântură mai nou în presă şi sondaje pentru a submina subtil candidatura lui Iohannis. Realizat de IRES, institut de sondare patronat de pesedistul Vasile Dâncu, la comanda CNCD, un sondaj de opinie din 2013, reluat acum, cu tema ”Percepţii şi atitudini privind discriminarea” arată că 70% dintre respondenţi ar fi răspuns că n-ar vota un etnic german preşedinte, faţă de doar 24% care au spus DA. Mai mult, 66% n-ar vota pentru un preşedinte de altă religie. Prin urmare, Klaus Iohannis ar fi respins de majoritatea populaţiei pentru că este etnic german şi nu este ortodox. Un argument fals şi manipulator într-o Românie în care neîncrederea în instituţiile statului şi mai ales în politicienii autohtoni este maximă şi în care auzim deseori idei năstruşnice precum aceea că ar trebui să ne ocupe Germania pentru ca să se pună ordine în ţară.

În mod ironic sociologul Vasile Dâncu prezenta în luna mai 2014 un studiu de percepţie făcut tot de institutul său de sondare a opiniei publice referitor la cum îi văd românii pe saşii şi şvabii din România. El a observat atunci o cvasiunanimitate de percepţie pozitivă a populaţiei României faţă de etnicii germani, „un filogermanism şi o iubire pentru saşii plecaţi, iubirea unei absenţe”. Potrivit sondajului realizat pe un eşantion naţional reprezentativ de 1.300 de subiecţi, aproape 80% dintre români au o părere bună despre saşi şi şvabi. În plus, 60% dintre români considerau că plecarea saşilor a fost un lucru rău, iar 80% că reîntoarcerea aceasta ar fi un lucru bun. Deci cum s-ar explica această schimbare radicală de atitudine?

Un alt sondaj realizat recent de institutul Avangarde, patronat de sociologul Marius Pieleanu, apropiat de PSD, arată că românii îşi doresc un preşedinte care să fie român, patriot, creştin ortodox, familist, să fie european, să nu fi avut probleme cu justiţia, să lupte împotriva corupţiei. Nu întâmplător a ieşit sondajul acum pentru ca premierul Ponta să declare apoi: „Ştiu că nu va fi o temă a mea de atac, nu e nimic de reproşat că e etnic german, dar nici mie nu trebuie să-mi fie reproşat că sunt român. Sunt în România şi mă mândresc că sunt român. La fel e discuţia despre religie, nu e nimic rău că e protestant, dar eu sunt ortodox. Nu cred că va fi un subiect, dar nici nu vreau să creăm un anumit complex – să vină cineva din afară, că noi nu suntem în stare. Avem resursele noastre, ca ţară, de a ne dezvolta. Nu cred că e un defect pentru Iohannis că e german, dar să nu-mi reproşeze mie cineva că sunt român sau că sunt ortodox”. Preşedintele PSD s-a poziţionat prin antiteză şi l-a discreditat pe adversarul său. Cu sloganul PSD „Mândri că suntem români” ne-am lămurit că este gol de orice conţinut, pentru că nu poţi să fii patriot şi să protejezi pe cei care fură ţara. Este însă clar că tema religiei şi etniei candidatului la prezidenţiale va reveni pe parcursul campaniei.