Mafiile, patronii crizei: cum se face că „multinaţionalele” criminalităţii nu dau faliment
Criza este o afacere planetară pentru mafii. Clanurile criminale pătrund agresiv în bănci americane pentru a recicla milioane de dolari. În Grecia, profită de corupţie şi fac afaceri cu carburanţi. În Spania, se infiltrează pe piaţa imobiliară şi vizează profituri uriaşe precum proiectul Eurovegas. Este o economie murdară, camuflată în sanctuarele marilor finanţe, se arată într-un amplu articol apărut marţi în cotidianul la Repubblica sub semnătura jurnalistului anti-mafia Roberto Saviano.
Capitalurile mafiote profită de criza economică pentru a se infiltra în economia legală de o manieră capilară. Ele nu sunt doar efectul crizei globale, ci şi cauza, deoarece sunt prezente în fluxurile economice încă de la declanşarea crizei. În decembrie 2009, şeful Oficiului ONU pentru Droguri şi Criminalitate, Antonio Maria Costa, a dezvăluit că deţine dovezi că câştigurile organizaţiilor criminale sunt unicul capital de investiţii lichide pe care unele bănci l-au avut la dispoziţie în timpul crizei din 2008 pentru a evita colapsul.
Conform estimărilor FMI, între ianuarie 2007 şi septembrie 2009, băncile americane şi europene au pierdut peste un miliard de dolari în active toxice şi împrumuturi neperformante şi peste 200 de creditori ipotecari au dat faliment. Multe bănci mari de credit au dat faliment sau au fost comisionate de guvern. Este posibil astfel să se identifice momentul exact în care organizaţiile criminale italiene, ruse, balcanice, japoneze, africane şi indiene au devenit cruciale pentru economia internaţională. Acest lucru s-a întâmplat în a doua jumătate a lui 2008, când lichiditatea a devenit principala problemă a sistemului bancar. Sistemul era practic paralizat din cauza refuzului băncilor de a acorda împrumuturi şi numai organizaţiile criminale păreau să aibă cantităţi enorme de bani de investit şi reciclat.
Un studiu recent elaborat de doi economişti columbieni, Alejandro Gaviria şi Daniel Mejiia de la Universitatea din Bogota, a relevat faptul că 97,4% din veniturile provenite din traficul de droguri din Columbia a fost în mod regulat reciclat de circuite bancare din SUA şi Europa prin diverse tranzacţii financiare. Este vorba de sute de miliarde de dolari. Reciclarea s-a făcut printr-un sistem de pachete acţionare, un mecanism de ''cutii chinezeşti'' prin care banii cash sunt transformaţi în titluri electronice ce trec de la o ţară la alta iar când ajung pe un alt continent sunt aproape curate şi mai ales nedetectabile. Astfel, creditele interbancare au început să fie sistematic finanţate cu bani din traficul de droguri şi alte activităţi ilegale. Unele bănci s-au salvat doar datorită acestor bani.
O mare parte din cele 352 miliarde de dolari din traficul cu droguri au fost absorbite de sistemul economic legal, perfect reciclate. Acest lucru arată că în perioadele de redresare economică capitalurile criminale vor determina politicile financiare ale băncilor salvate cu ajutorul lor. Aceasta dinamică duce la întrebarea ce greutate au organizaţiile criminale asupra sistemului economic în vremuri de criză şi la nevoia unui control mai mare asupra sectorului bancar.
Dacă banii din droguri sunt atât de utili pentru bănci şi ţările care-i reciclează, acest lucru explică de ce lupta împotriva drogurilor în multe ţări occidentale se face 'cu frâna de mână'. Se vizează doar faza de producţie şi activităţile cartelurilor criminale şi se neglijează faza de reciclare a banilor. Se combate microeconomia drogurilor şi nu macroeconomia. În SUA, legea privind confidenţialitatea şi secretul bancar permite crearea unui fond bancar fără a cunoaşte originea sa. Suspiciunea este că instituţiile americane şi europene ştiu mult mai mult decât spun iar a ataca marile grupuri financiare nu este uşor pentru guverne.
'Băncile din SUA sunt folosite pentru a primi mari cantităţi de capitaluri ilicite ascunse în miliardele de dolari care sunt transferate între bănci în fiecare zi', a declarat şeful Secţiei de reciclare a Ministerului american al Justiţiei, Jennifer Shasky Calvery, în februarie 2012, în timpul unei şedinţe a Congresului privind criminalitatea organizată.
New York şi Londra ar fi devenit cele mai mari spălătorii de bani murdari din lume. Nu paradisuri fiscale cum ar fi Insulele Cayman sau Isle of Man, ci City şi Wall Street.
De muţi ani, Grecia se confruntă cu o agresiune criminală pe care Europa şi guvernele elene au subestimat-o. Ea este cu siguranţă unul dintre factorii care au dus la dezastrul economic şi la fragilitatea instituţiilor. Indicele de percepţie a corupţiei pe 2011 al Transparency International apreciază Grecia la acelaşi nivel cu Columbia. Corupţia în Grecia a costat circa 860 milioane de euro în 2009 şi circa 590 de milioane în 2010.
Datele arată clar că Grecia este de decenii un teritoriu de investiţii mafiote. Nu e întâmplător că cel mai mare ''summit'' al mafiei ruse din ultimii ani a avut loc în decembrie 2010 în Grecia, la un restaurant din Salonic. La el ar fi participat reprezentanţii a circa 60 de familii mafiote pentru a pune capăt unui ''război'' sângeros iniţiat în 2008 şi care a implicat şi Grecia. Aici, în mai 2010, a murit subit Lavrenti Şokladis, reprezentantul pentru Europa al naşului de 73 de ani Aslan Usoian zis 'bunicul Hassan'.
Lipsind canalele de creditare oficiale, tot mai mulţi greci au recurs la împrumuturi ilegale, de la cămătari. Potrivit unor date, în Grecia, piaţa neagră a împrumuturilor ilegale ar avea o cifră de afaceri de circa 5 miliarde de euro pe an, conform guvernului, dar ar reprezenta dublul - 10 miliarde de euro. Activitatea pare să fi crescut de patru ori de la începutul crizei în 2009. Din această cifră, mai mult de jumătate rămâne în buzunarele cămătarilor, care aplică rate ale dobânzilor plecând de la 60% pe an. În ianuarie, la Salonic a fost dezmembrată o organizaţie criminală care împrumuta bani la o rată a dobânzii între 5-15% pe săptămână, iar pentru cei care nu plăteau erau prevăzute pedepse. Grupul era activ la Salonic de peste 15 ani şi era alcătuit din 53 de extorcatori, printre care doi avocaţi, un medic şi un angajat al unei echipe de fotbal. Numărul victimelor confirmate a fost între 1.500 şi 2.000, pentru un profit total de aproximativ 1 miliard de euro.
În cadrul organizaţiei s-a remarcat numele lui Marcos Karamberis, proprietarul unui restaurant, care a candidat ca viceguvernator al Imathiei, o regiune din nordul Greciei. Un rol important a revenit fraţilor Konstantinos şi Marios Meletis, în trecut acuzaţi de trafic de droguri. Printre acuzaţi se află şi Dimitrios Lambakis, un întreprinzător de 54 de ani, proprietarul unei fabrici de produse de patiserie în Halkidiki. Potrivit poliţiei, fabrica fusese confiscată de cămătari deoarece proprietarul anterior nu a reuşit să-şi plătească datoriile.
Potrivit unor surse din Ministerul de Finanţe grec, multe dintre operaţiunile de camătă din Grecia sunt legate de bande ale crimei organizate din Balcani şi Europa de Est. Atunci când România şi Bulgaria au aderat la UE în 2007, bandele criminale au dobândit un acces uşor la Grecia, notează semnatarul articolului. Principalele lor activităţi sunt traficul de femei şi de heroină, camăta fiind secundară.
Piaţa neagră cu cifrele cele mai incisive în traficul grec este cea legată de carburant. Din traficul ilegal cu motorină se obţin până la 3 miliarde de euro pe an (date din 2008). Legile greceşti stabilesc preţul la carburantul pentru uz naval(maritim la o treime din preţul motorinei pentru automobile sau încălzirea casnică. Traficanţii transformă combustibilul naval economic în combustibil costisitor pentru case şi maşini. Practica are nevoie de o amplă infrastructură criminală, printre care depozite ilegale în apropiere de porturi şi oraşe mari pentru a stoca combustibilul naval, care este contrafăcut şi vândut pentru alt uz.
Se estimează că 20% din benzina vânduta în Grecia provine de pe piaţa ilegală: benzinarii vând o benzină care ar fi un amestec de carburant cumpărat legal şi carburant achiziţionat pe piaţa neagră, lucru care permite comercianţilor să câştige mai mult şi să evite impozitele. Grecia importă 99% din carburantul său, dar potrivit cifrelor ar reuşi să exporte în ţări vecine mai mult decât importă.
'Grecia este locul de naştere al democraţiei, dar problema este că actualul sistem politic este o Mafiocraţie Parlamentară'', spune politologul grec Panos Kostakos.
Grecia este de mult timp, alături de Spania, poarta rutelor cocainei în Europa. În decembrie 2011, o investigaţie a departamentului antimafia din Milano a dus la arestarea a 11 persoane şi confiscarea a 117 de kg de cocaină, 48 kg de haşiş şi a unor mijloace auto folosite pentru traficul ilicit de droguri din America de Sud către Italia, via Grecia.
Şi în spatele crizei din Spania se află ani de putere a capitalurilor criminale, absenţa regulilor şi combaterea doar a segmentelor militare ale organizaţiilor. Astăzi, Spania este colonizată de grupuri criminale autohtone (galicieni, basci şi andaluzi) şi de organizaţii străine (italiene, ruse, columbiene şi mexicane). Istoric a fost un refugiu pentru fugarii italieni căutaţi de justiţie chiar dacă odată cu intrarea în vigoare a mandatului european de arestare lucrurile s-au schimbat.
Legislaţia spaniolă antimafia s-a ameliorat, dar ţara continuă să ofere mari oportunităţi de reciclare, amplificate odată cu criza actuală. Boom-ul imobiliar cunoscut de Spania în 1997-2007 a fost o mană pentru aceste organizaţii, care şi-au investit câştigurile murdare în construcţii iberice.
Zahar Kalaşov şi Taniel Oniani, arestaţi în 2006 şi respectiv în 2011, erau membri ai organizaţiei numite 'Hoţi în lege', activă în Rusia şi Georgia. Ei îşi reinvesteau veniturile din traficuri pe piaţa imobiliară spaniolă. Spania a fost timp de mulţi ani un punct privilegiat de sosire în Europa pentru traficanţii de cocaină: aici debarcau urmând ruta atlantică încărcăturile din Columbia, înainte ca măsurile antimafia europene să constrângă organizaţiile să devieze ruta spre Africa.
Şeful clanului Casalesi, Nunzio De Falco, a trăit în Granada, unde oficial gestiona un restaurant, dar în realitate trafica droguri. 'Spaniolii din Scampia' - precum Raffaele Amato, arestat la Marbella, în 2009 - locuiau la Madrid, Barcelona şi pe Costa del Sol şi au investit în domeniul imobiliar şi în finanţe. Roberto Pannunzi şi fiul său Alessandro, brokeri de trafic de droguri legaţi de aşa-numitele 'ndrine calabreze, foloseau Spania ca bază operativă pentru traficurile lor.
Deşi „ruta africană” a schimbat parcursul prafului alb şi locaţia organizaţiilor, ruta atlantică nu a fost abandonată ci redimensionată. În acest context, propunerea magnatului american Sheldon Adelson de a face o investiţie de 35 miliarde de dolari pentru Eurovegas, un complex de cazinouri, atracţii şi structuri turistice după modelul Las Vegas, care urmează să fie realizat în Catalonia sau în apropiere de Madrid, riscă să transforme aceste locuri în centrul de reciclare mafiotă din Occident.
În 2006 a avut loc o anchetă a Băncii Centrale a Spaniei pentru a explica cantitatea incredibilă de bancnote de 500 de euro de pe teritoriul spaniol. Supranumite 'Bin Laden', deoarece se vorbeşte mult de ele dar se văd foarte puţin, bancnotele de 500 de euro sunt utilizate frecvent de organizaţiile criminale, deoarece ocupă puţin spaţiu la transport şi depozitare: într-un seif de 45 cm intră până la 10 milioane de euro în bancnote de 500. În 2010, agenţiile de schimb britanice au încetat să le convertească după ce au descoperit că 90% din tranzacţii erau legate de fenomene criminale precum traficul de droguri sau reciclarea. Cu toate acestea, şi în 2011, bancnotele de 500 de euro au reprezentat 71,4% din valoarea tuturor bancnotelor din Spania.
Potrivit raportului ''SOS impresa'', mafia italiană poate conta în fiecare an pe o lichiditate de 65 miliarde de euro, cu un profit cu aproximativ 25 miliarde mai mare decât ultima măsură de austeritate din Italia. Organizaţiile mafiote au un impact direct asupra mediului de afaceri pentru 100 miliarde de euro, sau 7% din PIB-ul naţional.
Mafiile vorbesc limbi diferite, fac alianţe cu grupuri de peste ocean, lucrează în joint-venture şi fac investiţii ca orice multinaţională legală. Nu poţi riposta la coloşi multinaţionali prin măsuri locale, ci trebuie lovite capitalurile mafiote, motorul lor economic, mai dificil de urmărit pentru că este un capital tentant pentru mulţi în vremuri de criză, în primul rând pentru bănci.
