Lv Mengzheng, marele prim-ministru al dinastiei Song

Lv Mengzheng (946-1011 d.Hr.) a fost numit de trei ori prim-ministru al dinastiei Song de către doi împăraţi. Lui nu îi era frică să-i spună adevărul şi să-i dea sfaturi oneste împăratului, în timp ce subordonaţii şi-i trata cu bunătate şi toleranţă. El a fost cunoscut ca "marele prim-ministru".
Lv Mengzheng, măreţul prim-ministru, din perioada dinastiei Song (Yeuan Fang / Epoch Times)
David Wu
31.03.2014

Lv Mengzheng (946-1011 d.Hr.) a fost numit de trei ori prim-ministru al dinastiei Song de către doi împăraţi. Lui nu îi era frică să-i spună adevărul şi să-i dea sfaturi oneste împăratului, în timp ce subordonaţii şi-i trata cu bunătate şi toleranţă. El a fost cunoscut ca "marele prim-ministru".

Încă din copilărie, Lv Mengzheng a fost influenţat de tradiţia familiei sale, de a respecta Zeii şi Buddhas şi de a trata oamenii cu multă compasiune. Se afla pe locul 1 pe lista şcolară datorită performanţei sale la examenele imperiale. Când s-a prezentat pentru prima oară la curte în calitate de oficial nou, unul dintre oficiali, necunoscut pentru el, i-a făcut un semn cu degetul îndreptat spre el, adăugând un comentariu jignitor. Lv a întors capul şi s-a comportat ca şi cum n-ar fi auzit nimic. Atunci când un coleg apropiat a încercat să afle cine a fost acea persoană, Lv l-a oprit spunându-i: “Este spre binele meu să nu-i cunosc numele, altfel va trebui să lupt ca să-l uit.” Colegii săi au rămas cu toţii impresionaţi.

Când Lv a devenit prim-ministru, şi-a întrebat fiii într-o zi: “Ce spun oamenii despre performanţa mea ca prim-ministru?” Unul dintre fii i-a răspuns: “Reputaţia ta este în regulă, dar talentele tale nu sunt pe larg răspândite. Oamenii spun că nu faci nimic, decât să-ţi deleghezi responsabilităţile şi să-ţi conduci colegii competenţi. Tată, nouă nu ni se pare corect.” Lv a răspuns cu un zâmbet: “Uită de talentul meu. Am fost numit în acest post, deoarece împăratul are încredere că voi selecta oameni cu adevărat capabili şi competenţi. Fiind prim-ministru, datoria mea este să conduc un guvern cu cele mai bune talente disponibile dinastiei noastre, altfel aş fi neglijent.”

Lv a continuat să ducă o viaţă simplă ca prim-ministru. O dată el a concediat un oficial corupt. Cu toate acestea, în timpul şedinţelor de la curtea imperială, împăratului i s-a spus că oficialul nu a încălcat legea pentru bani, acesta fiind bine cunoscut pentru averea sa. Împăratului i s-a mai sugerat că Lv a abuzat de putere pentru a se răzbuna pe acest oficial, care o dată a refuzat cererea pentru bani a lui Lv, care era mai puţin înstărit. Împăratul a crezut astfel de istorii, restaurându-l pe oficialul acuzat, în poziţia lui, iar Lv nu a adus argumente suplimentare în apărarea sa. După o vreme, alţi oficiali au găsit dovezi de corupţie împotriva acestuia, de data asta însă fiind îndepărtat din funcţie pentru totdeauna. Auzind această veste chiar de la împărat, Lv a dat un răspuns foarte simplu: “Ştiam.”

Ca prim-ministru, Lv recomanda cei mai buni oameni pentru a-l servi pe împărat, indiferent pe cine simpatiza împăratul. Împăratul l-a rugat o dată pe Lv să-i recomande pe cineva pentru postul de ambasador în străinătate, însă nu i-a plăcut candidatul propus de Lv. A doua zi, primind aceeaşi întrebare, Lv a răspuns cu acelaşi nume, ceea ce nu i-a plăcut împăratului, respingându-i propunerea din nou. Primind aceeaşi întrebare de la împărat a treia zi, Lv a prezentat o lungă scrisoare de recomandare pentru acelaşi candidat. Înfuriat, împăratul a aruncat scrisoarea şi a strigat: “De ce eşti atât de încăpăţânat?” Lv a ridicat scrisoarea şi a răspuns calm: “Eu cred că această persoană este cea mai potrivită pentru această misiune. Nu îndrăznesc să pun naţiunea în pericol, doar pentru a-i face pe plac majestăţii sale.” Împăratul şi-a schimbat în cele din urmă părerea, desemnându-l pe acel candidat, care şi-a îndeplinit cu succes misiunea.

Oamenii obişnuiţi îşi aminteau de Lv şi pentru ca el a scris un celebru "cântec educativ", prin care îi sfătuia pe oameni să fie mulţumiţi şi respectuoşi, să creadă că binele este răsplătit cu bine şi răul cu rău şi să facă lucruri caritabile. El a fost un budist evlavios, predicând budismul pe care îl venera zilnic şi membrilor familiei sale. Şi-a învăţat copiii să trăiască simplu şi să fie harnici, respectând Zeii şi Cerul. El credea că cei care înţeleg ce este karma, se vor strădui, în mod voluntar să fie buni, ceea ce va fi urmat de prosperitate pentru ei şi urmaşii lor.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor