Tabloul "Zidul Roşu" de Kunlun Zhang. Formă şi semnificaţii

Viziunea artistică a lui Kunlun Zhang

Profesorul Kunlun Zhang este unul dintre cei mai cultivaţi artişti plastici ai Chinei contemporane, specializat în sculptură, pictură în ulei şi pictură chinezească. Zhang este fondatorul Departamentului de Sculptură al Universităţii de Arte din Shandong. Ulterior a devenit directorul executiv al Institutului de Cercetare în Sculptură. Profesorul Zhang a primit numeroase premii în domeniul artelor, iar multe dintre monumentele sale se găsesc în China, SUA, şi Canada.

În prezent Kunlun Zhang este coordonatorul Expoziţiei Internaţionale de Artă „Zhen Shan Ren”[ii], care s-a născut din aspiraţia de a aduce la viaţă o artă înaltă, care să tindă către puritate şi perfecţiune şi a cărei valoare să poată integra toate palierele conştiinţei umane. Principiile Adevărului, Compasiunii şi Toleranţei aflate la baza cultivării spirituale a Falun Dafa, au putut fi transpuse în artă, oferind procesului creator o direcţie ascendentă în ansamblul său. Tema şi concepţia din spatele realizării compoziţiei dobândesc puritate, profunzime spirituală şi o pluralitate a semnificaţiilor. Tehnica ţinteşte către perfecţiune şi rafinament, iar armonia şi echilibrul, de la culoare la volum şi perspectivă, trebuie să străbată întreaga compoziţie. În plus, opera de artă trebuie să creeze o impresie puternică şi benefică asupra privitorului, ajungând astfel la conştiinţa sa, spre a-i comunica valorile universale pe care le integrează.

Pentru a atinge nivelul ridicat al artei propuse de Kunlun Zhang, artistul însuşi trebuie să se cultive pe sine până la acel nivel. Aceasta pentru ca el îşi lasă amprenta asupra operei încă de la prima linie trasată: „«Când trasezi o linie, toate informaţiile legate de tine, cum ar fi calitatea ta, moralitatea, experienţa de viaţă, chiar şi starea ta de sănătate sunt adăugate în acea linie», explică fostul profesor de artă. «Este reflexia naturii tale interioare. Astfel, un artist trebuie să fie o persoană nobilă şi morală, precum şi o persoană profundă»”[iii]

Relaţia lui Zhang cu "Zidul Roşu"

Experienţele de viaţă ale lui Kunlun Zhang i-au influenţat în mod hotărâtor opera. Tabloul „Zidul Roşu” este reprezentativ pentru suferinţele teribile îndurate de artist în China anilor 2000-2001. Fiind practicant Falun Dafa, Zhang a fost arestat de Securitate, dus la secţia de poliţie, ameninţat cu moartea şi bătut cu cruzime. Fiindcă nu a cedat presiunii, profesorul a fost trimis pentru a fi „transformat” şi „reeducat” prin tortură în centre de detenţie şi de îndoctrinare forţată. Revoltat împotriva cruzimilor, artistul a intrat în greva foamei şi, din această cauză, a fost etichetat ca „bolnav psihic” şi trimis la un spital psihiatric pentru continuarea torturii. Pentru a-i face suferinţele profitabile, Zhang a fost trimis în lagărul de muncă forţată Wangchun. Din fericire, Amnesty Internaţional şi guvernul canadian au exercitat presiuni pentru eliberarea lui Kunlun Zhang, care a reuşit să părăsească sistemul concentraţionar şi China comunistă în ianuarie 2001, şi să îşi continue arta.

Compoziţia

„Zidul Roşu” este o pictură în ulei, pe pânză, având o înălţime de 91 cm şi o lăţime de 122 cm. Kunlun Zhang a realizat această operă de artă în 2004, la trei ani după eliberarea sa din lagăr. Tabloul figurează în galeriile Expoziţiei de artă „Zhen-Shan-Ren”, fondată de profesorul Zhang. Compoziţia prezintă în ansamblul său principiul unităţii bazat pe armonizarea formelor şi culorilor, oferind un anumit confort vizual. Formele prezente în pictură sunt de două tipuri: naturale - figurile umane, animalice şi supranaturale; fumul, norii, gheaţa, ceaţa etc. şi geometrice (artificiale) - forma zidului, treptele, ideogramele suprimării. Perspectiva este clară, iar proporţiile naturale, anatomice, sunt respectate. Spaţiul este închis, chiar sufocant, scena fiind dominată de zidul aparent nesfârşit al gulagului.

La nivel cromatic, albul, roşul, negrul, cenuşiul şi bejul domină în tablou. Culorile se află în echilibru, neexistând excese cromatice sau de intensitate în compoziţie - principiul armoniei generale. Contrastul este complex şi multiplu: contrastul cromatic şi de intensitate subliniază antinomia dintre practicanţii schingiuiţi, de la zid (cu planul lor) şi poliţişti (cu planul lor). Primii sunt redaţi, în mare, prin culori calde şi deschise (galben, bej) şi, în plus, se află în halouri de lumină aurie, pe când ultimii sunt redaţi, în mare, prin culori reci şi închise (negru, gri, verde închis). Torţionarii apar ca obiecte fără lumină proprie, ale căror forme se disting doar prin captarea luminii emise de practicanţi. La nivelul formelor, liniile subţiri şi rafinate ale prizonierilor contrastează cu tuşele groase ale poliţiştilor.

În privinţa tiparelor ce se repetă pentru emfază, distingem ideogramele represiunii – 镇压 (Zhènyā) – imprimate pe zid, dar şi pe mâneca torţionarului, apoi cercurile luminoase ce înconjoară practicanţii Falun Dafa (aure ale sacralităţii). Ca tipar semantic, se repetă numărul trei sub forme multiple: trei practicanţi, forţe ale binelui, cărora le corespund trei entităţi ale răului – doi torţionari şi un câine de atac.

Nivelurile de semnificaţie

În realitatea reprezentată în tablou, zidul roşu nu reprezintă doar delimitarea unui loc al prizonieratului, ci represiunea generalizată în China odată cu genocidul Falun Gong. Deşi zidul apare ca fiind nesfârşit, el este fisurat de sus până jos. Sensul descendent al avansării crăpăturilor indică inevitabila retribuţie din partea divinului. În plus, zidul se fărâmiţează de la temelii (colţul din dreapta-jos), simbolizând auto-condamnarea regimului comunist chinez prin crimele sale împotriva umanităţii. În mod legic, persecuţia reclamă ziua judecăţii şi pedepsirii criminalilor – un fenomen istoric repetitiv: „Tabloul meu Zidul Roşu cuprinde natura totalitară a PCC [Partidul Comunist Chinez] şi nivelul sacralităţii manifestate de practicanţii Falun Gong. Oricât de puternic este PCC-ul, el se va prăbuşi”[iv]. Observăm prin opoziţia static-dinamic, în mod paradoxal, că practicanţii, deşi aflaţi în imobilitate, pot provoca prăbuşirea zidului tocmai prin forţa spiritului lor de neclintit, în ciuda actelor de violenţă ale torţionarilor. Fiecărui practicant îi corespunde câte o fisură în zid. Mai putem identifica o serie de corespondenţe contrastive: norilor (din colţul stânga-sus) li se opune fumul din gulag, iar micilor pete de cer li se opune abisul acoperit de ceţuri (din partea de jos). Cerul şi norii, ce se întrevăd, marchează libertatea viitoare a deţinuţilor de conştiinţă (acum captivi în lagăr) aflată în contrast cu eterna condamnare a torţionarilor (prin căderea în Infern, deşi acum încă sunt liberi să omoare).

Tabloul cuprinde trei planuri ale existenţei: cel uman, cel divin (un heruvim) şi cel demonic (un spectru abisal ce corespunde contrastiv îngerului). În planul uman figurează trei practicanţi Falun Dafa (reprezentând entităţi ale binelui): primul este încătuşat cu spatele la zid, celui de-al doilea i-a fost turnată apă cu gheaţă pe întregul corp (piedestalul îngheţat de piatră este sugestiv), iar cel de-al treilea este răstignit cu lanţuri de zidul roşu. Acestor practicanţi le corespund prin contrast trei entităţi ale distrugerii: doi torţionari – primul are o puşcă, iar al doilea arată cu degetul către practicantul din centru – şi un câine de atac, care sunt întrupări ale suprimării, programate să îi schingiuiască şi să îi execute pe practicanţii “netransformabili”, plasaţi cu spatele la zid. Ţeava de puşcă din prim-plan concretizează un motto maoist care sună astfel: “puterea politică iese de pe ţeava puştii”.

Halourile aurii ale practicanţilor semnifică lumina spiritului şi caracterului răspândită în întunericul morţii din gulagul comunist. Ceaţa ce acoperă hăul dintre practicanţi şi torţionari marchează atât prăpastia dintre orizonturile celor două grupuri, cât şi un memento al retribuţiei adresat criminalilor.

Retorica privirii transmite un mesaj de o anumită profunzime: practicantul din centru are ochii închişi, este concentrat şi orientat spre interior, neafectat de violenţele la care este supus. Practicantul din dreapta are o privire transcendentă, senină, care trece dincolo de întunericul lagărului şi persecuţiei. În expresia facială a acestor prizonieri de conştiinţă nu apare nicio urmă de ură, frică sau disperare. În schimb, torţionarul are o privire a urii, fiind condus de pulsiuni animalice (asocierea cu câinele feroce este semnificativă). În plus, practicantul priveşte în jos, pe când torţionarul, în sus, ceea ce simbolizează contrastul dintre conştiinţa elevată a prizonierilor Falun Dafa şi lipsa acesteia în cazul torţionarilor.

Limbajul trupului ne dezvăluie, la rândul său, implicaţii importante: practicantul Falun Dafa din dreapta este răstignit de zidul roşu, un „intertext” cultural cu trimitere la răstignirea lui Hristos, ca şi la persecuţia creştinilor desfăşurată de Imperiul Roman, alt colos istoric ce, ulterior, s-a prăbuşit. Practicantul din mijloc, al cărui model a fost însuşi autorul tabloului, şade într-o stare de calm, cufundat în meditaţie, neafectat de apa îngheţată şi de rănile sângerânde de pe tot corpul. Postura lotus indică hotărârea sa de a-şi continua practica Falun Dafa chiar în mijlocul persecuţiei şi în faţa morţii iminente: coerciţia nu poate schimba inima practicanţilor.

Simbolismul cromatic este de o mare relevanţă în „Zidul Roşu”. În contextul redat în tablou, roşul reprezintă culoarea specifică şi violenţa regimului comunist, precum şi sângele victimelor ucise în numeroasele persecuţii desfăşurate de Partidul Comunist Chinez: de la Marea Revoluţie Culturală până la uciderea tibetanilor şi a practicanţilor Falun Dafa. Albul folosit în reprezentarea ţurţurilor de gheaţă reprezintă „frigul” izolării şi rigiditatea morţii, precum şi o trimitere clară la cruzimea inumană promovată ideologic de PCC în tratarea „duşmanilor poporului”[v]

Contextul istoric din afara şi dinăuntrul „Zidului Roşu”

În China de mai multe milenii s-a transmis tradiţia cultivării şi practicii, ce poartă numele xiulian. În prezent, în spaţiul chinezesc, cea mai mare şcoală de cultivare poartă numele Falun Dafa. Aceasta presupune cultivarea fizică prin exerciţii line, meditative, precum şi cultivarea morală şi spirituală prin asimilarea, în viaţa cotidiană, la trei principii universale: Adevăr, Compasiune şi Toleranţă. În 1999, aproape 100 de milioane de oameni practicau această cale de cultivare în China. Cultivând Adevărul, ei nu au răspândit propaganda comunistă. Cultivându-şi Compasiunea, ei au refuzat turnătoria şi politica luptei cerute de Partidul Comunist Chinez (PCC). Cultivând Toleranţa („Ren”, care semnifică şi stăpânire de sine), ei nu s-au lăsat intimidaţi sau şantajaţi de Partid.

Din cauza invidiei pe popularitatea Falun Dafa şi a opoziţiei faţă de principiile morale ale practicii, fostul lider PCC Jiang Zemin a iniţiat o maşinărie infernală cu scopul de a-i elimina pe toţi aceşti oameni nevinovaţi. Jiang a creat "Biroul 610”, o instituţie de tip Gestapo, cu ţinta Falun Dafa şi cu directivele: "Distrugeţi-le reputaţia, ruinaţi-i financiar, eliminaţi-i fizic!"[i] Drept rezultat, milioane de practicanţi au ajuns să fie demonizaţi prin cele circa 1.000 de canale mass-media, aruncaţi în lagăre, închisori şi spitale psihiatrice – tortură fizică, psihică şi moarte.

***

La finalul studiului nostru este important să mai punctăm multiplele semnificaţii şi contribuţii ale tabloului “Zidul Roşu” de Kunlun Zhang la numeroasele sfere de preocupare ale conştiinţei umane: etica, estetica, istoria, memorialistica, simbologia şi conştiinţa socială. Arta profesorului Zhang a constituit o sursă de inspiraţie pe toate aceste paliere, având răsunet şi în alte opere de artă, filme documentare, atitudini ale forurilor internaţionale, ca şi în conştiinţa victimelor represiunii totalitare, insuflându-le speranţa şi puterea de a nu ceda în faţa forţei răului.